ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Din datele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin plângerea înregistrată la 29 ianuarie 2010 petentul V.M., în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., a înțeles să atace rezoluția nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane din cadrul Consiliului Director al Uniunii Sportive a M.A.I. din România, precum și din cadrul Comisiei de cenzori, pentru infracțiunile prev. de art. 215

1

C. pen. și art. 302

1

C. pen.

În motivare petentul a susținut că soluția adoptată de procurorul de caz este nelegală și netemeinică după cum și soluția procurorului ierarhic superior dispusă prin rezoluția nr. 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009, deoarece s-au comis omisiuni și aprecieri eronate care au distorsionat situația de fapt și de drept.

Astfel, procurorul de caz pretinde că nu s-au detaliat de petent în concret, faptele comise de persoanele cercetare, dar prin plângere se cerea cercetarea modului în care au fost utilizate fondurile ministerului sub aspectul transferului de sume de bani către o asociația privată „U.S.M.I.R.”.

S-a mai învederat și faptul că nu au fost audiate toate persoanele implicate în aceste fapte și nu s-au solicitat de procurori toate documentele care au justificat transferurile incriminate.

În final, petentul a apreciat a fi nemotivată soluția procurorului șef de secție dispusă prin rezoluția 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009.

Examinând plângerea în raport de actele și lucrările cauzei, de dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și de criticile formulate se constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Berechet Nicolae - general corp de armată (r), președinte, L.E., chestor, prim vicepreședinte, Ș.I., chestor principal, vicepreședinte, Z.C., general de brigadă, vicepreședinte, S.M., colonel (r), secretar, V.P.C., chestor, membru, P.C., chestor, membru, M.P., chestor, membru, B.N., chestor de poliție, membru, S.M., chestor principal, membru, A.N., colonel (r) membru, C.I., comisar șef, președinte, S.V.C., comisar, membru, R.M., subinspector, membru, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și deturnare de fonduri, cu motivarea că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Pronunțând această soluție, procurorul de caz a constatat din actele premergătoare efectuate că persoanele, mai sus nominalizate, nu au atribuții de gestionare și administrare a fondurilor, acestea exercitându-se prin compartimentul financiar-contabil al Centrului Cultural al Ministerului Administrației și Internelor.

Sumele colectate în baza Ordinului nr. 1385 din 14 iulie 2007 al Ministerului Administrației și Internelor s-au utilizat cu aprobarea acestuia sau a secretarului general al ministerului.

În aceste condiții s-au apreciat susținerile petentului a fi simple supoziții, fără forță probantă, neevidențiind date și indicii care să poată fi verificate și dovedite.

Preluând aceeași motivare, prin rezoluția nr. 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul V.M. împotriva soluției adoptate de procurorul de caz.

Nemulțumit de aceste soluții, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat Înaltei Curți, reiterând nemulțumirile sale în calitate de ofițer activ în cadrul Centrului Cultural al M.A.I. și de avertizor de interes public privind încălcări ale legii în ce privește modul de utilizare a fondurilor bănești provenite lunar din donații și sponsorizări de la instituții publice, de către persoanele care-l administrează și gestionează.

Procedând la soluționarea acestei plângeri, pe baza actelor de la dosar, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează că plângerea este nefondată.

Petentul nu a concretizat care sunt încălcările de lege în utilizarea și administrarea fondurilor bănești provenite din donații, după cum nu a indicat nici probatoriul ce-l susține și nici persoanele care se fac vinovate în calitatea pe care o dețin.

În baza ordinului 1385 din 14 iulie 2006 privind susținerea materială a activităților cultural-artistice și sportive desfășurate în unitățile M.A.I. și în asociațiile și cluburile sportive constituite în cadrul acestora se prevede, pe de o parte, că personalul acestui minister poate susține material activitatea cultural-sportivă pe baza liberului consimțământ, iar pe de altă parte, că sumele astfel colectate în baza ordinului vor fi utilizate cu aprobarea ministrului administrației și internelor sau a secretarului general al ministerului.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-au constatat încălcări ale acestui ordin sau ale unor prevederi financiare privind colectarea acestor sume din donații și nici în ce privește modul de utilizare, gestionare și administrare a acestor fonduri bănești.

S-a mai constatat că persoanele care fac parte din Consiliul director al Uniunii Sportive al M.A.I., pe care petentul a solicitat ca procurorul să le cerceteze pentru fapte penale (plângere f. 1 dos. procuror) nu au atribuții de gestionare și administrare a fondurilor, gestionarea acestora făcându-se prin compartimente de specialitate (respectiv financiar-contabil din cadrul Centrului Cultural al M.A.I.).

În aceste condiții, în mod justificat procurorul de caz nu a constatat incidentă o răspundere penală a persoanelor reclamate, atâta timp cât, în cauză nu s-a probat comiterea unor infracțiuni și în consecință, a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale, pe motiv că faptele reclamate nu există.

În contextul nedovedirii lor, susținerile petentului nu se înscriu în sfera ilicitului penal, neputând fi calificate decât suspiciuni care nu pot antrena o răspundere penală și nu pot conduce la punerea în mișcare a acțiunii penale.

Drept urmare, soluția de neînceperea urmăririi penale adoptată de procuror este conformă atât dispozițiilor legale cât și actelor premergătoare efectuate în cauză, urmând a fi menținută - ca legală și temeinică - prin respingerea plângerii formulate de petent conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul V.M. împotriva rezoluției nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.