ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 11 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Călărași, secția civilă, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată Spitalul Județean de Urgență Călărași pentru a fi obligat la plata sumei de 100.000 euro, cu titlul de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 926 din 14 octombrie 2014, Tribunalul Călărași, secția civilă a respins cererea în pretenții formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Spitalul Județean de Urgență Călărași.

Prin decizia civilă nr. 625 R din 21 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 926 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Călărași.

Împotriva deciziei civile nr. 625 R din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la

12 ianuarie 2021, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 22 ianuarie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 martie 2021 a fost stabilit termen de judecată la 18 mai 2021, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

Dosarul a fost repartizat Completului de filtru nr. 8 ca urmare a Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 27 ianuarie 2021 și Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 33 din 31 martie 2021.

Prin încheierea din 14 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost preschimbat, din oficiu, termenul de judecată de la 18 mai 2021 la 13 mai 2021, CF x.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 625 R A din 21 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 634 pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) din același act normativ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu.

La termenul de judecată din 13 mai 2021, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursurilor

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., statuează în sensul că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, art. 634 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Recursul declarat în cauză de reclamantul A. a fost formulat împotriva deciziei nr. 625 R din 21 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, în recurs.

Întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că reiterarea aceleiași căi de atac este inadmisibilă, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unui recurs, părțile nu mai au deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, întrucât reclamantul a uzat de calea de atac a recursului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 625R din 21 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 625R din 21 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2021.