ÎCCJ, Decizia nr. 168/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91, 93 și art. 10 din C. proc. pen., a dispozițiilor art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263 și art. 264 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., formulată de recurentul A..

Pentru a dispune astfel, secția penală, a instanței supreme a reținut, în esență, următoarele:

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede cerințe de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv atât condiții privind obiectul excepției de neconstituționalitate (legi sau ordonanțe în vigoare sau dispoziții în vigoare ori asemenea acte normative), cât și o condiție relativă la existența unei legături între norma atacată (sub aspectul constituționalității) și obiectul cauzei cu soluționarea căreia a fost învestită instanța în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Dispozițiile alin. (2) și (3) ale aceluiași articol cuprind alte două condiții de admisibilitate ale excepțiilor de neconstituționalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepție (părțile, procurorul sau instanța din oficiu) și nepronunțarea anterioară a unei decizii privind neconstituționalitatea acelorași reglementări de către Curtea Constituțională.

Totodată, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate.

În cauză, s-a constatat că invocarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de recurentul A., nu satisface cerințele legale anterior menționate, criticile de neconstituționalitate nefiind motivate în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ci constituind doar o înșiruire de dispoziții constituționale și de principii desprinse de autorul excepției din Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Asemenea, s-a constatat că invocarea neconstituționalității dispozițiilor art. 80, 81, 91, 93 și art. 10 din C. proc. pen., a dispozițiilor art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263 și art. 264 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 67 alin. (5) din C. proc. pen. nu are legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită nici condiția prevăzută în acest sens de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În plus, s-a notat că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, invocarea excepției de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept ce ține de interpretarea Curții Constituționale.

Or, în cauză, s-a reținut că soluționarea excepției vizând dispozițiile ce se solicită a fi supuse controlului de constituționalitate nu este de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, în speță, recursul declarat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 de către A. împotriva încheierii penale nr. 31/CP din data de 24 martie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, și din această perspectivă, în raport de stadiul procesual și obiectul pricinii, excepția nu are legătură cu soluționarea cauzei, fiind inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători Penal 1 - 2021, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile.

La acest prim termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca tardiv, a recursului susținând că acesta a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, concluziile formulate de acesta fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a recursului, constată că prezentul recurs este tardiv și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Aceleași dispoziții legale anterior menționate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac împotriva unei astfel de încheieri, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În prezenta cauză, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80, 81, 91, 93 și art. 10 din C. proc. pen., a dispozițiilor art. 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263 și art. 264 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 67 alin. (5) din C. proc. pen., formulată de recurentul A., a fost pronunțată de secția penală a instanței supreme la data de 16 aprilie 2021.

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției instanței penale de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.: "(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

Dezlegând problema momentului de la care se calculează termenul procedural pe ore în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina și jurisprudența (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 107/A/2017) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural.

Cum nu a fost indicată ora pronunțării dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, a început să curgă la sfârșitul zilei de 16 aprilie 2021, la ora 24:00, și s-a împlinit în ziua de 19 aprilie (luni) la ora 02:00 AM întrucât potrivit art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore nu se socotește ora de la care începe să curgă termenul și nici ora la care acesta se împlinește, respectiv în privința termenelor pe ore nu operează prorogarea, astfel cum se întâmplă în situația celor socotite pe luni sau pe ani - aspect ce poate fi dedus și din modul în care este redactat textul art. 269 alin. (4) din C. proc. pen.

Cu toate acestea, se constată că exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat, prin email, la data de 19 aprilie 2021, ora 08:34 PM, rezultând în aceste condiții depășirea termenului legal de 48 de ore prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Se reține, în acest sens, că instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale.

Totodată, prin decizia Curții Constituționale nr. 546 din 7 iulie 2020 s-a reținut că "natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."

Dispozițiile art. 268 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual, sancțiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

În ce privește susținerile recurentului A., formulate prin cererea de recurs, în sensul că în data de 18.04.2021 încheierea pronunțată nu apărea în Ecris, acestea nu pot fi primite prin raportare la publicitatea pronunțării, la scopul instituirii regulilor speciale de procedură referitoare la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, precum și la obligația de diligență cunoașterii soluției.

Astfel cum și Curtea Constituțională a reținut prin Decizia nr. 546 din 7 iulie 2020 mai sus amintită, "pregătirea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens."

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 16 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 iunie 2021.

GGC - GV