ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 354/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2005, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, formulată de recurentul A..

Prin aceeași decizie, au fost respinse ca nefondate, recursurile formulate de contestatorii B. S.R.L. și A. împotriva sentinței nr. 379 din 14 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2005.

În ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin încheierea de la acea dată, 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în mod expres de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispoziția vizată prin excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

S-a arătat că pentru a fi îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei, este necesar ca o eventuală soluție de admitere a excepției de neconstituționalitate să producă un efect practic asupra procedurii judiciare pendinte; cu alte cuvinte, să influențeze fie soluția ce urmează a se pronunța în cauză, fie derularea în continuare a procesului.

Instanța a apreciat că, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, recurentul urmărește soluționarea de către Curtea Constituțională a conflictului de legi în timp (între Legea nr. 64/1995 și Legea nr. 85/2006), în sensul de a se stabili că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii vechi - Legea nr. 64/1995.

Sub acest aspect, curtea de apel a reținut că în dosarul de insolvență de față, chestiunea legii de procedură aplicabile a fost soluționată prin hotărâre devenită irevocabilă și care, astfel, se bucură de autoritate de lucru judecat - sentința nr. 95/16.02.2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2005, definitivă prin decizia nr. 1117/R/24.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. x/2005.

Or, aspectele litigioase deja tranșate în mod definitiv prin hotărâri judecătorești pronunțate în procedura insolvenței de față, nu mai pot fi repuse în discuție, nici chiar în situația admiterii excepției.

Pentru motivele expuse, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, formulată de recurentul A..

La 6 decembrie 2020, A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționalitate cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, formulată de recurentul A..

La 19 ianuarie 2021, A. a transmis "motivele recursului declarat împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 - încheierii din 4 decembrie 2020", prin care Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de Contencios pronunțată de Administrativ și Fiscal s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Târgu Mureș, în mod greșit, a apreciat că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în mod expres de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

De remarcat, susține recurentul, este faptul că Tribunalul București, prin cererile introductive formulate de creditori, de admitere a creanțelor, a fost învestit să soluționeze cauza dedusă judecății conform legii în vigoare la data înregistrării acestor cereri, respectiv conform Legii nr. 64/1995.

Așadar, mai arată recurentul, nu putem da legii o nouă interpretare din moment ce prezenta procedură a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 64/1995, fiind evident că această lege trebuie să guverneze întreaga procedură, aplicându-se toate dispozițiile prevăzute de aceasta până la închiderea efectivă a speței deduse judecății.

Consideră ca fiind ilogic a aprecia că prezenta procedură este reglementată de Legea nr. 85/2006, iar analizarea creanțelor și a tuturor contestațiilor să fie făcută în baza acestei legi (străină cauzei), din moment ce creanțele au luat naștere încă din 1997 sub imperiul Legii nr. 64/1995.

Atâta timp cât Constituția României prevede în mod expres că legea nu poate retroactiva, aceasta dispunând doar pentru viitor, recurentul apreciază ca fiind îndeplinită și condiția privind legătura dintre excepția invocată și obiectul cauzei.

La 17 februarie 2021, intimata C. INSOLVENTA SPRL a transmis, prin fax, întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Preliminar, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, deși recurentul nu a indicat nici un motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., se reține că soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Prezentul recurs vizează soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin aceste dispoziții, se atribuie instanței în fața cărora a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, o competență limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze motivat, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înțelege că legiuitorul a rezervat instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim filtru în privința acestora, a căror trimitere la Curtea Constituțională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menționată.

Or, în analiza sa, Curtea de Apel Târgu Mureș nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, arătând motivele pentru care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Contrar susținerilor recurentului, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut cu justețe că în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute în mod expres de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

S-a arătat cu justețe că pentru a fi îndeplinită condiția legăturii cu soluționarea cauzei, este necesar ca o eventuală soluție de admitere a excepției de neconstituționalitate să producă un efect practic asupra procedurii judiciare pendinte; cu alte cuvinte, să influențeze fie soluția ce urmează a se pronunța în cauză, fie derularea în continuare a procesului.

Este de necontestat că prin invocarea excepției de neconstituționalitate, A. a urmărit soluționarea de către Curtea Constituțională a conflictului de legi în timp (între Legea nr. 64/1995 și Legea nr. 85/2006), în sensul de a se stabili că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii vechi - Legea nr. 64/1995.

În acest context, s-a reținut că în dosarul de insolvență de față, chestiunea legii de procedură aplicabile a fost soluționată prin hotărâre devenită irevocabilă și care, astfel, se bucură de autoritate de lucru judecat - Sentința nr. 95/16.02.2017, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2005, definitivă prin Decizia nr. 1117/R/24.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2005.

Or, este de necontestat că aspectele litigioase deja tranșate în mod definitiv prin hotărâri judecătorești pronunțate în procedura insolvenței de față, nu mai pot fi repuse în discuție, nici chiar în situația admiterii excepției.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Așa fiind, sunt nefondate criticile recurentului vizând îndeplinirea condiției legale, ca dispozițiile invocate să aibă legătura cu soluționarea cauzei.

Astfel, având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Târgu Mureș a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, nefiind întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea, soluția adoptată fiind la adăpost de orice critică sub acest aspect.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 755/R din 4 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2021.