ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2563/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 octombrie 2018, contestatoarea A., prin reprezentant legal - curator B., în contradictoriu cu pârâtele Casa teritorială de pensii (Casa Județeană de Pensii) Bacău și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia centrată de contestații, a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat:

- obligarea Casei Naționale de Pensii Publice - Comisia centrală de contestații la emiterea hotărârii Comisiei centrale de contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice;

- anularea deciziei nr. R 901249 din data de 31 septembrie 2018 emise de Casa teritorială de pensii Bacău, privind respingerea pensiei de invaliditate grad I a persoanei cu handicap grav cu asistent personal, A., Cod pensie N21;

- admiterea contestației împotriva deciziei nr. R 901249 din data de 31 septembrie 2018 emise de Casa teritorială de pensii Bacău privind respingerea pensiei de invaliditate grad I a persoanei cu handicap grav cu asistent personal, A., astfel cum a fost formulată;

- emiterea deciziei administrative de pensionare pe caz de invaliditate grad I a persoanei cu handicap grav cu asistent personal, A., cu dispunerea stabilirii drepturilor la pensie de invaliditate, începând cu data de 29 iunie 2018, data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 166 din data de 29 iunie 2018 - de încadrare în grad de invaliditate I, dosar medical nr. x a Cabinetului de expertiză medicală a capacității de muncă nr. 1, din cadrul Casei teritoriale de pensii Bacău;

- punerea în plată de îndată ale drepturilor bănești acordate pensiei de invaliditate grad 1 a persoanei cu handicap grav cu asistent personal, A., începând cu data de 29 iunie 2018, data emiterii deciziei medicale asupra capacității de munca nr. 166 din 29 iunie 2018, de încadrare în grad de invaliditate I, nr. dosar medical 8868 a Cabinetului de expertiză medicală a capacității de muncă nr. 1, din cadrul Casei teritoriale de pensii Bacău;

- înscrierea pe decizia de pensionare ce va fi emisă, a dispozițiilor art. 58 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută la anexa 5, în funcție de gradul de handicap, respectiv 63 ani - 15 ani = 48 ani;

- înscrierea pe decizia de pensionare a dispozițiilor art. 75 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 263/2010 a stagiului potențial acordat, de 70 puncte pentru gradul I de invaliditate, pentru vârsta de pensionare de limită de vârstă redusă la 48 ani, în conformitate cu gradul de invaliditate I, deoarece reclamanta a realizat stagiu de cotizare de 5 zile, în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, data ivirii invalidității fiind data nașterii, respectiv 5 februarie 1999;

- înscrierea pe decizia de pensionare, la lit. G), a) stagiului potențial acordat conform gradului I de invaliditate și gradului de handicap grav, cu asistent personal;

- înscrierea pe decizia de pensionare, la lit. H), a) numărului de puncte realizate și a punctajului mediu anual conform gradului I de invaliditate și gradului de handicap grav, cu asistent personal;

- înscrierea pe decizia de pensionare, la lit. I), a) valorii punctului de pensie, conform gradului I de invaliditate șt gradului de handicap grav, cu asistent personal;

- obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere, actualizate cu indicele de inflație al B.N.R.;

- obligarea pârâtelor la plata de daune moratorii de 10.000 RON, actualizate cu indicele de inflație al B.N.R.;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuieli de judecată, actualizate cu indicele de inflație al B.N.R.

Totodată, prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău în data de 23 aprilie 2019 sub nr. x/2018/a1, reclamanta A., prin reprezentant legal curator B., a formulat de cerere de îndreptare a neregularității actelor de procedură și cerere de corectare eroare materială din încheierea din data de 15 aprilie 2019 și din încheierea pronunțată în data de 18 aprilie 2019, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința nr. 295/2019 pronunțată la data de 6 mai 2019 în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins acțiunea formulată de contestatoare, în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Bacău și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, ca nefondată.

De asemenea, instanța a respins cererea de "îndreptare a neregularității actelor de procedură" și de corectare a erorii materiale formulate de reclamantă, prin încheierea din 16 septembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Împotriva sentinței nr. 295/2019 pronunțate la data de 6 mai 2019 în dosarul nr. x/2018, precum și împotriva încheierii din 16 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, reclamanta a formulat apel, prin reprezentantul legal curator B..

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă la data de 27 noiembrie 2019.

În cursul judecării apelului, Curtea de Apel Bacău a pronunțat încheierea din data de 30 iulie 2020, prin care a admis cererea formulată de apelantă și a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor:

- art. 74 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

- art. I pct. 3 referitor la sintagma,,(...) în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie" din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, dispoziție prin care a fost modificat și completat art. 1 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

- art. I pct. 15 referitor la sintagma,,(...) în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie." din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, dispoziție prin care a fost modificat art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice;

- art. I pct. 2 referitor la sintagma,,(...)în condițiile legii(...)" din Legea 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispoziție prin care a fost modificat art. 73 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și

- art. I pct. 3 referitor la sintagma,,(...)în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3" din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispoziție prin care a fost modificat art. 76 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin raportare la dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5), art. 11, art. 15, art. 16, art. 21, art. 31, art. 44, art. 47, art. 49, art. 50, art. 53, art. 56, art. 61, art. 73, art. 74, art, 76, art. 77, art. 78, art. 108, art. 115 și art. 147 alin. (1) și alin. (4) din Constituția României republicată, art. 14, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, art. 1 din Protocolul 12 la Convenție precum și Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, ratificată de România prin Legea 221/2010.

Prin încheierea menționată, instanța de apel a suspendat judecata cauzei, conform art. 413 din C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea Constituțională a României a excepției de neconstituționalitate.

Ulterior, instanța de apel a pronunțat încheierea din data de 5 august 2020, prin care a respins cererea de completare dispozitiv a încheierii de ședință din data de 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2018, cerere formulată de apelanta A. prin reprezentantul legal curator B..

Prin aceeași încheiere, instanța a admis cererea de îndreptare eroare materială și a îndreptat eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale a României pronunțate la data de 30 iulie 2020 în dosarul x/2018 al Curții de Apel Bacău, în sensul că, în loc de:

-art. I pct. 3, referitor la sintagma,,(...) în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie" din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, dispoziție prin care a fost modificat și completat art. 1 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cum din eroare s-a consemnat, se va trece corect:

-art. I pct. 3, referitor la sintagma,,(...) în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie" din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, dispoziție prin care a fost modificat și completat art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice .

Împotriva încheierilor din 30 iulie 2020 și, respectiv, din 5 august 2020, a formulat recurs reclamanta, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 octombrie 2020.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din data de 30 iulie 2020, recurenta-reclamantă a susținut că instanța a omis, cu intenție, a se pronunța asupra aspectelor celor mai importante ale cererii de sesizare, deoarece, prin încheierea menționată, Curtea de apel Bacău, secția I civilă a admis în integralitate cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, dar nu s-a pronunțat asupra următoarelor texte din Legea nr. 263/2010, considerate de recurentă ca fiind neconstituționale:

- dispozițiile art. 6 alin. (2) - sintagma "(...) vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă, și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie";

- dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) sintagma "(...) în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calcul acestei categorii de pensie";

- textul art. 73 din Legea nr. 263/2010, sintagma "în condițiile legii";

- textul art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, sintagma "stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3".

A solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și sesizarea Curții Constituționale a României cu toate excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii din data de 5 august 2020, recurenta a arătat că în dispozitivul acestei hotărâri s-a menționat că se respinge cererea de completare dispozitiv formulată de recurentă, fără a se menționa dacă cererea a fost respinsă ca nefondată, neîntemeiată sau inadmisibilă.

Recurenta a considerat această omisiune a completului de judecată ca vădit intenționată, nu o simplă eroare de judecată sau eroare materială.

A susținut că au fost încălcate normele de drept material esențiale și a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și sesizarea Curții Constituționale a României cu toate excepțiile de neconstituționalitate invocate, inclusiv cele vizând articolele din Legea nr. 263/2010 omise intenționat de către instanță prin încheierea din 30 iulie 2020.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat cu privire la încheierea pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă la data de 30 iulie 2020, din conținutul acestei încheieri rezultă că instanța de apel a admis cererea formulată de apelanta-reclamantă și a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor: art. 74 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, art. I pct. 3 referitor la sintagma,,(...) în scopul asigurării în sistemul public de pensii în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă sau în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie" din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, dispoziție prin care a fost modificat și completat art. 1 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a dispozițiilor art. I pct. 15 referitor la sintagma,,(...) în vederea obținerii pensiei pentru limită de vârstă și, după caz, în vederea completării venitului asigurat utilizat la calculul acestei categorii de pensie." din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, dispoziție prin care a fost modificat art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a prevederilor art. I pct. 2 referitor la sintagma,,(...)în condițiile legii(...)" din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispoziție prin care a fost modificat art. 73 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și a textului art. I pct. 3 referitor la sintagma,,(...)în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3" din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispoziție prin care a fost modificat art. 76 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin raportare la dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5), art. 11, art. 15, art. 16, art. 21, art. 31, art. 44, art. 47, art. 49, art. 50, art. 53, art. 56, art. 61, art. 73, art. 74, art, 76, art. 77, art. 78, art. 108, art. 115 și art. 147 alin. (1) și alin. (4) din Constituția României republicată, art. 14, art. 17 și art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, art. 1 din Protocolul 12 la Convenție precum și Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, ratificată de România prin Legea 221/2010.

Se mai constată că încheierea atacată cu recurs, pronunțată la data de 30 iulie 2020, nu cuprinde nicio dispoziție de respingere a cererii de sesizare, în privința vreunuia dintre textele criticate pentru neconstituționalitate, indicate de recurenta-reclamantă.

Totodată, cu referire la susținerile recurentei privind nepronunțarea asupra cererii formulate, în ceea ce privește unele dintre textele apreciate de recurentă ca neconstituționale, instanța de apel a precizat, în cuprinsul încheierii din data de 5 august 2020 pronunțate asupra unei cereri de completare a dispozitivului încheierii din data de 30 iulie 2020, că apelanta s-a referit, concomitent, "la dispoziția care a modificat Legea 263/2010 cât și la dispoziția din legea 263/2010 în urma modificării", astfel că, instanța de apel a dispus sesizarea Curții Constituționale a României doar în privința normei care a modificat sau completat legea, fără a altera conținutul și scopul sesizării.

În raport cu motivele de recurs invocate, în cauză sunt incidente prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care prevăd că, în situația în care excepția este inadmisibilă, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale, iar încheierea astfel pronunțată poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, rezultă că este supusă recursului numai încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Per a contrario, încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este supusă niciunei căi de atac, concluzie justificată și de faptul lipsei de interes în promovarea căii de atac, în cazul în care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată a fost admisă.

Cum în cauză, prin încheierea din data de 30 iulie 2020, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost admisă, în raport cu interpretarea mai sus menționată a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, rezultă că recursul îndreptat împotriva acestei încheieri este inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii.

În consecință, încheierea din data de 30 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentă, nu poate fi atacată cu recurs, calea de atac fiind inadmisibilă.

Cu privire la recursul formulat împotriva încheierii din data de 5 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, se constată, mai întâi, că această cale de atac vizează dispoziția de respingere a cererii de completare dispozitiv formulate de recurentă, aceasta din urmă criticând faptul că instanța nu a arătat dacă această cerere este nefondată sau inadmisibilă.

Or, astfel cum a precizat instanța de apel în cuprinsul încheierii recurate:

"dat fiind că apelanta s-a referit concomitent la dispoziția care a modificat Legea 263/2010 cât și la dispoziția din legea 263/2010 în urma modificării, Curtea a dispus sesizarea cu privire la norma care a modificat sau completat legea, fără a altera conținutul și scopul sesizării. Mai mult decât atât, completarea vizează o nepronunțare asupra unei solicitări, ceea ce nu este cazul în speță. (...) Privitor la faptul că, oral la momentul dezbaterilor s-au indicat și alineatele articolelor invocate din Constituție, Curtea notează că potrivit art. 148 alin. (1) coroborat cu art, 148 alin. (4) și art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) și art. 482 din C. proc. civ. instanța este obligată să se pronunțe asupra cererilor formulate în scris (nu ne aflăm în prezența unei excepții) în termenele defipte de lege sau precizate de judecător, astfel că nici sub acest aspect cererea de completare nu este fondată.".

Ca atare, din considerentele încheierii rezultă faptul că solicitarea apelantei nu este fondată.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) și c) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, iar dispozitivul va cuprinde, între alte mențiuni, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății.

Din perspectiva acestui text de lege, având în vedere mențiunile dispozitivului și considerentele încheierii atacate, rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) și c) din C. proc. civ., deoarece considerentele acestei încheieri cuprind motivele pentru care s-a respins cererea de completare a dispozitivului formulată de recurentă, instanța apreciind-o ca nefondată.

Așadar, această critică nu poate fi reținută.

Sub un alt aspect, Înalta Curte apreciază corectă soluția pronunțată de instanța de apel, care a dispus sesizarea instanței de contencios constituțional cu privire la normele care au modificat sau completat alte prevederi legale, fără a altera conținutul și scopul sesizării.

Astfel, instanța de apel a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 15 din O.U.G. nr. 103/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul asigurărilor sociale, text care a modificat, cu începere din data de 1 ianuarie 2018, conținutul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Similar, dispozițiile art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 103/2017 au modificat și completat textul art. 1 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, instanța dispunând, în mod corect, sesizarea Curții Constituționale cu privire la forma în vigoare a textului modificat.

Aceeași situație se observă și în privința soluției pronunțate cu privire la cererea de sesizare vizând textul art. 73 din Legea nr. 263/2010, sintagma "în condițiile legii" și la textul art. 76 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, sintagma "stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3", prin încheierea pronunțată dispunându-se sesizarea instanței de contencios constituțional cu privire la art. I pct. 2 și, respectiv, art. I pct. 3 din Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, norme ce au introdus modificările criticate pentru de neconstituționalitate de recurentă.

În consecință, nu pot fi reținute criticile formulate de recurenta-reclamantă în motivarea recursurilor privind încheierile din data de 30 iulie 2020 și din data de 5 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău.

În baza considerentelor anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. prin reprezentant legal curator B. împotriva încheierii din 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă și, totodată, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentă împotriva încheierii de 5 august 2020 pronunțate de aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. prin reprezentant legal curator B. împotriva încheierii din 30 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentă împotriva încheierii de 5 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.