ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 996/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2016 pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2016, contestatorul A. a chemat în judecată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU, arătând că înțelege să conteste hotărârea nr. 159441 din 26.04.2016, emisă de Casa Județeană de Pensii Bacău -Casa Locală de Pensii Onești, solicitând obligarea intimatei la revizuirea deciziei de pensionare nr. 3770 din 14.04.2016, ca urmare a folosirii necorespunzătoare a datelor existente în dosarul de pensionare.

Prin sentința civilă nr. 487/D/2017 din 13 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a respins acțiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul A., dosarul fiind înregistrat, sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 19 octombrie 2017.

La termenul de judecată din 22 ianuarie 2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de apel a dispus suspendarea judecății cauzei, având în vedere că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea acesteia în lipsă.

În urma verificărilor efectuate, potrivit art. 63 lit. p) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/2015, la data de 5 decembrie 2018, s-a întocmit un referat, în baza căruia dosarul a fost înaintat completului de judecată pentru a aprecia asupra soluției ce se impune.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 136/2019 din 11 februarie 2019, în baza art. 416 C. proc. civ., a constatat perimat apelul promovat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 487 din 13 iunie 2017 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU.

Pentru a pronunța această soluție instanța învestită cu soluționarea apelului a constatat că de la data suspendării judecării cauzei - 22.01.2018 și până la termenul acordat în vederea constatării perimării - 11.02.2019 niciuna dintre părți nu a mai îndeplinit vreun act de procedură în vederea reluării judecății.

S-a reținut că apelantul A., prezent în instanță la termenul din 11 februarie 2019, a depus o serie de înscrisuri, solicitând a nu se perima cauza.

Din înscrisurile medicale depuse a rezultat faptul că apelantul a fost internat în spital - în perioada 23.12.2017 - 05.01.2018 (adică înainte de suspendarea cauzei - care a avut loc la 22.01.2018) și în perioadele 24.04.2018-27.04.2018, 01.08.2018 - 09.08.2018, 09.08.2018 - 22.08.2018.

Curtea de Apel Bacău a analizat motivele invocate de către apelant, prin prisma dispozițiilor art. 418 alin. (3) din C. proc. civ., apreciind asupra caracterului justificat al acestora și al duratei lor.

Astfel, a constatat că ulterior suspendării judecării cauzei, care a avut loc la termenul din 22 ianuarie 2018, apelantul a făcut dovada faptului că a fost internat în spital un interval de 26 zile, însă a ajuns la concluzia că termenul de perimare de 6 luni s-a împlinit, chiar dacă s-ar înlătura perioada în care partea susține că a fost împiedicată să stăruie în judecată.

La data de 15 martie 2019 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 136/2019 din 11 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii Curții de Apel Bacău și să se constate că nu a intervenit perimarea apelului.

În esență, a susținut că decizia recurată este nelegală, întrucât instanța de apel a constatat, în mod greșit, că a operat sancțiunea perimării, deși cursul acesteia a fost suspendat, potrivit art. 418 C. proc. civ.

Recurentul A. a precizat faptul că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată din 22 ianurie 2018 și că a depus la dosar acte medicale în acest sens.

De asemenea, a relevat faptul că în perioada ce a urmat termenului din 22 ianuarie 2018 a fost internat în spital, fiind depuse la dosar biletele de ieșire din spital pentru a dovedi imposibilitatea de prezentare în instanță.

În finalul cererii de recurs, recurentul a arătat că instanța de apel a dispus, în mod nelegal, suspendarea judecării cauzei, deși, a formulat cerere de judecare a acesteia în lipsă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 421 alin. (2) și art. 418 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

La data de 13 mai 2019 recurentul-contestator a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele învederate prin cererea de recurs. A arătat că toate susținerile sale sunt justificate cu acte medicale depuse la dosar, astfel încât se impune a se constata că nu a intervenit perimarea, urmând ca dosarul să fie judecat pe fond.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost redactat și comunicat părților, cu mențiunea că acestea au posibilitatea depunerii în scris a unui punct de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BACĂU a depus la dosar punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis în principiu recursul și s-a acordat termen la 19 martie 2020, în ședință publică, pentru soluționarea, pe fond, a acestuia.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 16 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată din 19 martie 2020 la data de 11 iunie 2020, cu citarea părților, avându-se în vedere Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși, recurentul-contestator A. nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., critica dezvoltată prin cererea de recurs va fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, întrucât se referă la aplicarea greșită a unei norme de drept procesual.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Analiza prezentului recurs va porni de la examinarea criticilor de nelegalitate prezentate ce vizează soluția de constatare a perimării apelului.

În susținerea recursului formulat, recurentul a susținut că instanța de apel a constatat, în mod nelegal, perimarea apelului, deși, cursul perimării a fost suspendat potrivit art. 418 C. proc. civ.

În acest sens, a învederat faptul că a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței de judecată la termenul din 22 ianuarie 2018 din motive medicale și că în perioada următoare s-a internat în spital de mai multe ori.

Totodată, recurentul-contestator a arătat că a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă și că instanța a procedat, în mod greșit, la suspendarea judecății.

Raportat la situația de fapt reținută de către instanța de judecată privind cursul judecății în apel, Înalta Curte a constatat că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ.

Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

În conformitate cu prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află.

Totodată, se reține că excepția de perimare și este absolută, deoarece este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, care nu a acționat în acest scop, deși, avea posibilitatea să o facă, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În cauza de față, Înalta Curte a constatat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, statuând, în mod corect, că termenul de perimare s-a împlinit.

Susținerea recurentului în sensul că a fost suspendat cursul perimării va fi înlăturată.

Conform art. 418 alin. (1) din C. proc. civ. "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege".

În speță, recurentul încearcă să acrediteze ideea că termenul de perimare a fost suspendat, prevalându-se de faptul că a fost internat în spital de mai multe ori, ulterior momentului la care instanța de judecată a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

O atare împrejurare nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care din actele medicale depuse la dosar rezultă că, după data de 22 ianuarie 2018, recurentul a fost împiedicat să stăruie în judecată doar în cele 37 de zile de internare (24.04.2018-27.04.2018, 15.07.2018-25.07.2018, 01.08.2018-09.08.2018 și 09.08.2018-22.08.2018), iar termenul de perimare a fost cu mult depășit.

Pe cale de consecință, Înalta Curte a reținut că suspendarea judecății a produs efecte, atât timp cât părțile implicate în judecarea procesului au stat în pasivitate și nu au inițiat niciun demers pentru repunerea cauzei pe rol, o perioadă îndelungată de timp, ce excede termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, în mod legal, instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a aplicat sancțiunea perimării.

Critica recurentului referitoare la împrejurarea că s-a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă și că instanța de apel a dispus, în mod greșit, măsura suspendării judecății pentru lipsa părților, nu va fi analizată, întrucât aceasta privește încheierea din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 și, prin urmare, ar fi putut fi valorificată în cadrul unui eventual recurs declarat împotriva încheierii respective, iar nu pe calea prezentului recurs.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, apreciind că nu subzistă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 136/2019 din 11 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2020.