ÎCCJ, Secția penală

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică nr. 1563/P/2007 din 24 iunie 2007 și în baza art. 262 pct.

1 lit. a) raportat la art. 25 din C. proc. pen., art. 249 raportat la art. 10 lit.

e) și d) din C. proc. pen. și a art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d)

din C. proc. pen. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.D. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 C. pen.; scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului D.M.P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246, 288 alin. (1) și 291 teza I C. pen.; scoaterea de sub

învinuire penală a învinuitei D.R.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 291 teza I C. pen.; scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului D.D.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 291 teza I C. pen. și

neînceperea urmăririi penale față de G.M. și L.O. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 263 C. pen.

Totodată, conform art.

38 raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei

privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. de către procurorii

D.M.P.M. de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov, D.R.C. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, C.L. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și P.B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și continuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a reținut în

rechizitoriu că, în luna februarie 2006, ca urmare a unui incident de

securitate comis de inculpatul D.D., ofițer în cadrul Serviciului Român de

Informații - Secția Județeană Brașov a fost efectuată o inventariere a

documentelor pe care aceasta le avea în fișet, fiind găsit un înscris format

din șapte pagini tehnoredactate, adresat procurorului general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, purtând antetul] și având

aparența unui document clasificat, strict secret, emis de structura

specializată de informații din cadrul M.A.I. și având aplicată semnătura

șefului acelei structuri, chestorul V.A.

În legătură cu acel

document inculpatul D.D. a declarat ofițerilor delegați cu cercetarea că este

un fals pe care l-a întocmit împreună cu procurorul D.M.P.M. pentru a fi

prezentat lui G.C.I., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov în

scopul de a-l determina pe acesta să renunțe la afirmațiile defăimătoare pe

care le-a făcut la adresa ofițerului și a S.R.I.

Totodată a menționat

că înscrisul a fost redactat pe un laptop la sediul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Tribunalul Brașov, fiind

încredințat magistratului procuror T.L. de la aceeași unitate, prietenă a

soției sale, susținând că aceasta a prezentat documentul părții vătămate,

întreținând o relație apropiată cu un ofițer din cadrul D.G.I.P.I.

Inculpatul a

susținut în fața consiliului de judecată că a întocmit înscrisul împreună cu D.M.P.M.,

fără a avea aprobare în acest sens și că l-a folosit cu intenția de a-l

determina pe G.C.I. să-și dea demisia din magistratură.

În cursul anului

2004, pe fondul existenței unor date și indicii în sensul comiterii unor

abateri disciplinare de către G.C.I. au fost efectuate verificări de către

Secția inspecție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție privind activitatea profesională și deontologică, prilej cu care au

fost solicitați să dea lămuriri mai mulți colegi.

În aceste

împrejurări, la 23 septembrie 2004 partea vătămată a fost chemată de către

colega sa de serviciu D.R.C. - soția inculpatului D.D., în biroul ei, unde i-a

fost prezentat un material informativ, calificat strict secret, provenit de la

un serviciu de informații care cuprindea aspecte de natură infracțională

presupus comise de G.C.I. împreună cu D.M.P.M.

Din acel înscris, D.R.C.

i-a arătat numai câteva pagini precizând că este strict secret și că poartă

semnătura comandantului unității respective, prilej cu care i-a recomandat să

își dea demisia întrucât este urmărit de S.R.I., aspect cunoscut de la soțul

său.

Această discuție a

avut loc la o săptămână după ce inculpatul D.D. s-a prezentat cu un înscris

identic la conducerea S.R.I. prezentându-l șefilor structurii G.M. și L.O.

În acea împrejurare constatând

că demersul inculpatului nu este legal, numitul L.O. l-a scos la raport,

prezentându-l comandantului G.M., ocazie cu care inculpatul a mărturisit că a

întocmit înscrisul din proprie inițiativă, în interesul serviciului, cu

intenția de a-l sili pe procurorul G.C.I. să demisioneze.

Documentul respectiv

a fost distrus din dispoziția comandantului însă la începutul anului 2006 s-a

găsit un alt exemplar al înscrisului în fișetul inculpatului D.D.

Privitor la

învinuitul D.M.P.M. s-a reținut că acesta nu a participat la falsificarea

documentului menționat, precizând că datele pe care le-a furnizat soților D. (nașii

săi de cununie) sunt cuprinse în nota de relații a acestuia, aflată în lucrarea

ce vizează abaterea disciplinară a magistratului procuror G.C.I.

Referitor la T.L. s-a

constatat că aceasta nu a primit de la soții D. vreun document falsificat,

neavând nici o discuție cu aceștia.

Împotriva soluției

de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriul nr. 1563/P/2007

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat

plângere petiționara D.R.C., care a solicitat schimbarea temeiului juridic din art.

10 lit. d) în art. 10 lit. c) din C. proc. pen.

În motivarea

plângerii petiționara a susținut că înscrisul falsificat a fost prezentat

procurorului G.C.I. de o altă persoană.

Prin rezoluția nr. 4505/4643/II-2/2009

din 6 octombrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea petiționarei,

reținându-se că materialul probator al cauzei a atestat că D.R.C. a fost cea

care i-a prezentat părții vătămate documentul falsificat pentru a-l determina

pe G.C.I. să plece din magistratură.

S-a mai apreciat că

soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a petiționarului în

baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen. - lipsa

laturii subiective este legală și temeinică.

Împotriva

dispoziției de scoatere de sub urmărire penală cuprinsă în rechizitoriul nr. 1563/P/2007

din 24 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, petiționara D.R.C. a

formulat plângere în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

În motivarea

plângerii petiționara a susținut că nu este vinovată de comiterea faptei, că o

altă persoană i-a prezentat numitului G.C.I. documentul falsificat.

S-a solicitat

desființarea dispoziției de netrimitere în judecată în sensul schimbării

temeiului de drept din art. 10 lit. d) în art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Din examinarea

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că soluția de

scoatere de sub urmărire penală a petiționarei D.R.C. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 291 teza I C. pen. a fost în mod justificat

întemeiată pe dispozițiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Astfel, la 23

septembrie 2004 petiționara i-a prezentat colegului ei G.C.I. un înscris,

clasificat ca strict secret, provenit de la un serviciu de informații, care

cuprindea aspecte de natură infracțională presupus comise de respectivul coleg,

pentru a-l determina pe acesta să demisioneze.

Despre acest

înscris, inculpatul D.D. a relatat, în cadrul consiliului de judecată, că l-a

întocmit cu intenția de a-l determina pe G.C.I. să demisioneze din

magistratură.

Martorul G.M.,

comandantul unității în care își desfășoară activitatea D.D., a relatat că

documentul a fost conceput de acest ofițer în baza unor date obținute de la

soția sa D.R.C., urmând ca înscrisul să fie prezentat procurorului G.C.I..

La rândul său,

numitul D.M.P.M. a precizat că D.D. i-a relatat că soția lui, D.R.C. a

prezentat înscrisul falsificat colegului său G.C.I. pentru a-l determina să

plece din magistratură, întrucât avea dubii că cercetarea disciplinară ar putea

conduce la acest rezultat.

Aceste declarații se

coroborează cu cele ale părții vătămate G.C.I. care a menționat că înscrisul

falsificat i-a fost prezentat de petiționara D.R.C. Aceasta chiar i-a dat să

citească numai 5 pagini din material, care purta semnătura chestorului V.A.,

șeful acelui serviciu. Ca urmare a acestei mașinațiuni partea vătămată a

demisionat la 14 ianuarie 2005 din funcția de procuror.

Întrucât fapta de uz

de fals, a unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii

unei consecințe juridice, prevăzută de art. 291 C. pen. s-a dovedit a fi fost

săvârșită de petiționară și nu de altă persoană soluția de netrimitere în

judecată întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. - lipsa unui

element constitutiv al infracțiunii, respectiv latura subiectivă, este legală

și temeinică.

În consecință,

solicitarea petiționarei de schimbare a temeiului de drept în art. 10 lit. c) C.

proc. pen., nu poate fi primită fiind în afara materialului din dosarul cauzei.

Așa fiind, Curtea,

în baza art. 278

1

alin. 8 lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. urmează a respinge ca nefondată plângerea petiționarei D.R. cu obligarea

acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va menține

dispoziția atacată de netrimitere în judecată a petiționarei cuprinsă în

rechizitoriul nr. 1563/P/2007 din 24 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.R. împotriva dispoziției de

scoatere de sub urmărire penală a petiționarei cuprinsă în rechizitoriul nr. 1563/P/2007

din 24 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține

dispoziția atacată.

Obligă

petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 29 martie 2010.