ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2580/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1706 din 12 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 207/108/2007 al Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ, s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a celei privind nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S.M.D. împotriva pârâților SC B. SRL Arad, C.M.M. și C.D.S. care au fost obligați să încheie cu reclamantul contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat administrativ în Arad, înscris în C.F., iar în caz de refuz hotărârea va ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic.

Totodată s-a dispus plata sumei de 35.000 euro consemnată de reclamant la dispoziția instanței către pârâți, la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu 6.672,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că pârâții în calitate de vânzători, în baza principiului libertății de voință au încheiat cu reclamantul un antecontract de vânzare-cumpărare, care îndeplinește toate condițiile de valabilitate, însă ulterior au refuzat să încheie actul în formă autentică, astfel încât în temeiul art. 969 alin. (1) și 1073 C. civ., acțiunea fiind întemeiată a fost admisă ca atare. Apelul formulat de pârâții C.M.M. și C.D.S. în nume propriu și în calitate de reprezentanți ai SC B. SRL a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 234 din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C.M.M., C.D.S. și SC B. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 raportat la art. 312 alin. (3) și (6) C. proc. civ. Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Curtea în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 a stabilit în sarcina recurenților obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1.904,6 lei și respectiv 5 lei timbru judiciar potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/1995. Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat. În mod excepțional, obligația de timbrare se poate îndeplini până la primul termen de judecată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citațiile transmise pentru termenul de judecată din 25 septembrie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că recurenții nu sunt persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 1 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

Astfel, deși recurenții au depus copia chitanței prin care s-a achitat suma datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru (fila 54), aceștia nu au făcut dovada achitării și a timbrului judiciar. Chitanțele în original precum și timbrele judiciare înregistrate la dosar ulterior pronunțării soluției (fila 74) nu au mai putut fi luate în considerare pentru a înlătura efectele sancțiunii prevăzute de textul legal anterior invocat. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenții vor fi obligați și la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.M.D. reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâții C.M.M., C.D.S. și SC B. SRL Arad împotriva Deciziei nr. 234/A din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială ca insuficient timbrat. Obligă recurenții la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant S.M.D. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.