ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la 14 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L. prin administrator C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata utilităților aferente unei perioade de 18 luni, respectiv pentru intervalul 01.10.2007-30.04.2009, în temeiul contractului de comodat înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului la 30.10.2007. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 7695/2017 pronunțată la 2 noiembrie 2017 de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantul A., s-a respins ca inadmisibilă cererea, s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și s-au respins ca prescrise pretențiile reclamantului împotriva S.C. B. S.R.L.. Prin aceeași sentință, a fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, după declinarea dispusă de Tribunalul Cluj, secția Civilă, prin decizia nr. 2025/A/2018 din 21 septembrie 2018.
Prin decizia civilă nr. 96 din 21.01.2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 7695/2017 pronunțată la 02.11.2017, de către Judecătoria Cluj-Napoca și a fost obligat apelantul la plata către intimată a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul anulării obligației de a achita cheltuieli de judecată în apel. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Prin decizia civilă nr. 607/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 96 din 21 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj. Prin aceeași decizie, a fost obligat reclamantul-recurent la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 607/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și în fond, admiterea recursului declarat pentru desființarea deciziei pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, prin care s-a respins ca nefondat apelul reclamantului, fiind obligat la plata către intimata-pârâtă a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Recurentul arată că prin decizia Curții de Apel Cluj s-a reținut faptul că nu ar fi motivat în termen recursul formulat împotriva deciziei Tribunalului Cluj. Susține că și-a îndeplinit toate obligațiile procedurale, contrar celor reținute de instanța de recurs și solicită ca un alt complet de judecată să soluționeze cererea sa, astfel cum a fost motivată.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 12 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au înțeles să își exercite acest drept.
În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 3 noiembrie 2020.
Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recursul este formulat împotriva deciziei nr. 607/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 96 din 21 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului".
În virtutea art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin prin acestea s-a soluționat fondul pricinii", iar potrivit tezei finale a alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârea este definitivă de la pronunțare".
Înalta Curte reține că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.
Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.
Prin urmare, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se reține că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.
Așa fiind, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5), va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 607/2019 din 19 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.