BORNAZOVI v. BULGARIA

A cincea secțiune decizia nr. 59993/00 a Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Bulgariei (A Cincea Secțiune), care așezează la 22 aprilie 2008 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Snejana Botoucharova, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 9 februarie 2000, având în vedere hotărârea parțială a Curții din 18 septembrie 2007, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, dl Georg Bornazov și dl Vasil Bornazov, sunt resortisanți bulgari născuți în 1959 și, respectiv, 1952 și trăiesc în Sofia. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna N. Sedefova, un avocat practicant în Sofia. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt frați. În octombrie 1989 părinții reclamanților împreună cu primul reclamant a achiziționat un apartament din municipiul Sofia. După adoptarea Legii de restituire, în februarie 1992 foștii proprietari de pre-naționalizare au introdus proceduri în temeiul articolului 7 din această lege împotriva părinților reclamanților și a primului reclamant. După moartea mamei reclamanților în 1994, al doilea reclamant a devenit, de asemenea, implicat în procedură. Tatăl reclamanților a murit în 1999. După septembrie 1992, Curtea de District a organizat 14 audieri. Motivele amânării au variat. Mai multe audieri au fost desfășurate la intervale de peste șase luni. Ultima audiere a avut loc la 21 februarie 1996. Prin hotărârea din 2 septembrie 1996, Curtea de District a respins cererea împotriva reclamanților. Se pare că această hotărâre a fost notificată părților trei sau mai mult luni mai târziu. În ianuarie 1997, reclamanții au apelat la Curtea din Sofia, care a avut o ședință la 9 februarie 1998, după suspendarea audierii enumerate pentru 20 octombrie 1997 la cererea reclamanților. Prin hotărârea din 28 aprilie 1998 Curtea din Sofia a anulat hotărârea Curții de District și a acordat cererea. Reclamanții au depus un recurs de cassare, examinat de Curtea Supremă de cassare la 27 mai 1999. La 19 august 1999, Curtea Supremă de cassare a susținut hotărârea Curții din orașul Sofia. Cererea de redeschidere a procedurii a fost refuzată la 14 noiembrie 2002. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție că procedurile civile în cazul lor au fost excesiv de lungi. HOTĂRÂREA La 15 noiembrie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „Noi, Georg Bornazov și Vasil Bornazov, reținem că guvernul Bulgariei sunt pregătiți să ne plătească suma de 2.800 (2.000 opt sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lev bulgar la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Întreaga sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 4 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern, care a fost aprobată de Consiliul de Miniștri ai Bulgariei și a fost semnată de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției: „Guvernul Bulgariei oferă în prezent să plătească 2.800 (2 mii opt sute) de euro dlui Georg Bornazov și dlui Vasil Bornazov în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lev bulgar la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Întreaga sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa.

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 59993/00

by BORNAZOVI

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 22

April

2008 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Snejana Botoucharova,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Renate Jaeger,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 9 February 2000,

Having regard to the Court’s partial decision of 18 September 2007,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Georg Bornazov and Mr Vasil Bornazov, are Bulgarian nationals who were born in 1959 and 1952 respectively and live in Sofia. They were represented before the Court by Mrs N. Sedefova, a lawyer practising in Sofia. The respondent Government are represented by their Agent, Mrs M. Dimova, of the Ministry of Justice.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicants are brothers. In October 1989 the applicants’ parents together with the first applicant purchased an apartment from the Sofia municipality.

After the adoption of the Restitution Law, in February 1992 the former pre-nationalisation owners brought proceedings under section 7 of that law against the applicants’ parents and the first applicant. After the applicants’ mother’s death in 1994, the second applicant also became involved in the proceedings. The applicants’ father passed away in 1999.

After September 1992, the District Court held fourteen hearings. The reasons for the adjournments varied. Several hearings were held at intervals exceeding six months. The last hearing took place on 21

February 1996.

By judgment of 2 September 1996, the District Court dismissed the claim against the applicants. Apparently, that judgment was notified to the parties three or more months later.

In January 1997 the plaintiffs appealed to the Sofia City Court which held a hearing on 9 February 1998, the hearing listed for 20 October 1997 having been adjourned at the request of the plaintiffs.

By judgment of 28 April 1998 the Sofia City Court quashed the District Court judgment and granted the claim.

The applicants filed a cassation appeal, which was examined by the Supreme Court of Cassation at a hearing on 27 May 1999.

On 19 August 1999 the Supreme Court of Cassation upheld the Sofia City Court’s judgment.

The applicants’ request for reopening of the proceedings was refused on 14 November 2002.

COMPLAINT

The applicants complained under Article 6 1 of the Convention that the civil proceedings in their case had been excessively lengthy.

THE LAW

On 15 November 2007 the Court received the following declaration signed by the applicants:

“We, Georg Bornazov and Vasil Bornazov, note that the Government of Bulgaria are prepared to pay us the sum of 2,800 (two thousand eight hundred) euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian lev at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. The whole sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

We accept the proposal and waive any further claims against Bulgaria in respect of the facts giving rise to this application. We declare that this constitutes a final resolution of the case.”

On 4 March 2008 the Court received the following declaration from the Government, which had been approved by the Council of Ministers of Bulgaria and had been signed by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice:

“The Government of Bulgaria hereby offer to pay 2,800 (two thousand eight hundred) euros to Mr Georg Bornazov and Mr Vasil Bornazov jointly with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian lev at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. The whole sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President