ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1117 din 12 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII VÂLCEA.

Pe parcursul soluționării apelului, la termenul din 13 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea de la acea dată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului până la o nouă stăruință a părților.

Împotriva încheierii de suspendare din 13 martie 2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. au declarat recurs, fără a invoca vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți solicită, în esență, admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol, admiterea apelului, așa cum a fost formulat, casarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a reținut că motivele de casare invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 iunie 2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate și, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așadar, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale hotărârii ce formează obiectul recursului.

În speță, prin încheierea din 13 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus suspendarea jucării apelului formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. împotriva sentinței civile nr. 1117 din 12 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII VÂLCEA, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii recurate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurenți a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată (de suspendare a judecării cauzei pentru lipsa părților) și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței, în ce mod aceasta a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care reglementează instituția suspendării voluntare și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurenți constă, practic, în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și a demersurilor întreprinse, a apărărilor formulate la fond și în apel, a probelor administrate, fără însă a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței, a cărei încheiere au recurat-o.

Astfel, simpla nemulțumire a recurenților cu privire la soluția pronunțată de către prima instanță, fără a formula critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului caii de atac promovate.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurenți nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a anulării recursului declarat de recurenții-reclamanți Q., A., R., B., F., U., T., C., P., E., S., D., V., I., H., G., J., W., K., L., M., N. și O. împotriva încheierii din 13 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți Q., A., R., B., F., U., T., C., P., E., S., D., V., I., H., G., J., W., K., L., M., N. și O. împotriva încheierii din 13 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2020.