ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1630/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

proces

Reclamanta SC D. SA Cernavodă a

chemat-o în judecată pe pârâta A.N.A.R. – D.A.D.L. și a solicitat ca prin hotărârea

care se va pronunța să se dispună anularea facturilor emise în anii 2003 și 2004

pentru detergenți, fenoli, cianuri, precum și obligarea menționatei pârâte la plata

penalităților aferente. Acțiunea a fost precizată la 16 noiembrie 2006 și 25

ianuarie 2007 în sensul că prin cerere reclamanta înțelege să solicite nulitatea

absolută a facturilor, determinată pe lângă eroare și dol ca vicii de

consimțământ și de fictivitate și fraudă.

Prin sentința nr. 1638 din 15 martie

2007 a fost respinsă acțiunea reclamantei pentru considerentul că facturile a

căror nulitate s-a invocat au fost emise în baza proceselor verbale de

constatare întocmite în executarea contractelor abonament pentru prestarea de

servicii de gospodărire a apelor încheiate de A.N.A.R. – D.A.D.L. cu SC D. SA.

S-a reținut că facturile emise pentru

plată sunt accesorii ale proceselor verbale de constatare, care nu au fost

constatate nule sau anulabile așa încât acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Apelul

Sentința a fost apelată de reclamanta

SC D. SA pentru motivul că instanța de fond a nesocotit adevărul obiectiv din

care rezultă că așa-zisele procese verbale au fost încheiate prin dol și eroare,

manopere dolosive săvârșite de reprezentantul pârâtei. Criticile au privit și

obligarea societății apelante la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia Curții de Apel

Prin decizia nr. 155 din 28 iunie

2007, după examinarea criticilor aduse sentinței fondului, apelul reclamantei a

fost respins ca nefondat.

În esență, s-a reținut că dolul și

eroarea nu au fost dovedite de cel care potrivit art. 1169 C. civ., a invocat

vicierea consimțământului. Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile speței

s-a făcut trimitere la Legea nr. 107/1996, O.U.G. nr. 107/2002, H.G. nr. 452/2000,

reținându-se în final că reclamantul nu a procedat conform art. 5 din O.U.G. nr.

107/2002 întrucât nu a contestat procesul verbal în litigiu în termen de 15

zile, dimpotrivă considerându-l contract a cerut anularea lui conform art. 948,

949, 950, 966 C. civ., texte de lege inaplicabile în speță. Cu referire la

cheltuielile de judecată s-a apreciat în raport de art. 274 alin. (2) și (3) C.

proc. civ. că, în cauză, nu s-a dovedit faptul că onorariul avocatului trebuia micșorat

în raport de tabloul onorariilor minimale.

Recursul

Împotriva deciziei nr. 155 /COM din 28

iunie 2007 a declarat recurs, reclamanta SC D. SA prin care a invocat motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

casarea menționatei decizii și rejudecarea în fond a litigiului.

- În argumentarea motivului prevăzut

de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia atacată se

bazează pe motive contradictorii străine de natura pricinii pentru că instanța

a făcut teoria inutilă asupra rolului secundar al facturii deși aceasta este „document

prim”, și ca atare trebuia să-l sancționeze pe făptuitor pentru schimbarea ilegală

a ordinii firești a documentului.

- Instanța de apel a interpretat greșit

actul dedus judecării și i-a schimbat natura și înțelesul întrucât procesul

verbal de consemnare a calității valorii apei brute a fost schimbat într-un

banal act bilateral, și tot greșit consideră că s-a reținut faptul că acest act

trebuia atacat în 15 zile conform art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 107/2002. Aceste

dispoziții nu sunt incidente în cauză pentru că în opinia sa, nu au fost depășiri

ale concentrațiilor maxime de poluanți.

- Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a legii și exemplifică în argumentarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., O.G.

României nr. 73/2003, care se aplică doar când este vorba de contribuția pentru

substanțele evacuate în resursele de apă pentru aportul propriu al

utilizatorului în limitele autorizate. Nesocotirea acestei norme a dus,

potrivit recurentei, la confirmarea manoperei frauduloase comisă de intimată.

Motivele de recurs anterior prezentate

au fost completate de recurentă cu o excepție în legătură cu natura litigiului

și competența instanței, motiv la care ulterior s-a renunțat astfel că nu va

mai fi expus.

Intimata prin întâmpinare a răspuns

punctual la motivele de recurs și a solicitat ca recursul reclamantei să fie respins,

întrucât, indiferent de cum este privită factura, ca act prim sau nu, aceasta a

fost emisă în baza procesului verbal întocmit de delegații părților, iar acesta

nu a fost contestat conform H.G. nr. 472/2002.

De asemenea, a susținut că O.G. nr. 73/2005

nu este aplicabilă, iar eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade

asupra substanței obiectului convenției.

Recursul este nefondat.

- Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7)

C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care

se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Dintre ipotezele textului pct. 7 recurenta a invocat ipoteza motivelor

contradictorii sau străine de natura pricinii pentru motivul că instanța a

reținut nelegal faptul că factura emisă de intimată este un „document prim”, cu

alte cuvinte că instanța a schimbat ordinea firească a documentelor.

Critica nu se încadrează în

prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., întrucât acest motiv se referă la

încălcarea de către instanță a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,

prin care se stipulează obligația ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și

de drept care au format convingerea sa. Din acest punct de vedere motivarea

deciziei din apel este clară, precisă și analitică și a răspuns în fapt și în

drept la cererea formulată în cauză, iar considerentele conduc în mod logic la

soluția din dispozitiv. Dacă totuși se examinează susținerea recurentei

referitoare la ordinea documentelor se constată că factura ca înscris sub semnătură

privată nu are o existență distinctă de operațiunea comercială pe care se

bazează, așa încât considerentele care dau o anumită ordine facturii nu sunt

contradictorii și nici străine de natura obiectului cererii introductive de instanță.

Susținerea recurentei este cel puțin

contradictorie în legătură cu acest înscris din moment ce s-a cerut prin

acțiune nulitatea facturilor pentru motivul că reprezentanții legali și-au

exprimat un consimțământ „pe procesele verbale” care a fost viciat prin eroare,

dol sau pentru motive de fraudă. Prin urmare, concluzia instanței de apel a

respectat cererea recurentei, care în motivarea acțiunii a arătat că procesele verbale

au stat la baza emiterii facturilor reclamate.

În consecință, critica este nefondată.

- Critica întemeiată pe art. 304 alin.

(8) C. proc. civ., este de asemenea nefondată întrucât nu s-a demonstrat că în

cauză, instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului dedus

judecății.

Faptul că instanța de apel s-a referit

la procesul verbal de constatare ca la un act bilateral nu schimbă natura și

conținutul său câtă vreme acesta nu a fost anulat prin procedura specială.

Considerentul că actul, procesul-verbal, nu a fost anulat sau că nu s-a aplicat

procedura specială nu constituie argument în sprijinul susținerii că a fost

schimbată natura actului dedus judecății, iar aprecierile asupra situațiilor în

care poate fi atacat procesul-verbal sunt chestiuni de fond, de netemeinicie și

nu de nelegalitate care ar putea fi analizate prin prisma art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

- Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., vizează aplicarea greșită de către instanță a prevederilor legale.

Critica nu va fi reținută întrucât O.G. nr. 73/2005 nu poate fi aplicată

retroactiv, la situații care s-au născut anterior intrării sale în vigoare așa

cum corect s-a reținut prin decizia recurată.

În cadrul acestui motiv, pe lângă aspectele

de fond care țin de constatările din procesul verbal, recurenta a invocat și

încălcarea art. 4 din H.G. nr. 472/2000, critică de asemenea nefondată întrucât

această procedură este instituită legal și concluzia instanței potrivit căreia

facturile au fost  emise în baza unor procese verbale care nu au fost anulate

este corectă și fundamentează argumentele desprinse din probele dosarului

privind inexistența unor motive de nulitate a facturilor emise în perioada

indicată de recurentă.

În consecință, față de cele ce preced,

recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D. SA CERNAVODĂ împotriva deciziei nr. 155/ COM din 28 iunie 2007

a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

mai 2008.