ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1630/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Obiectul litigiului și părțile în proces Reclamanta SC D. SA Cernavodă a chemat-o în judecată pe pârâta A.N.A.R. – D.A.D.L. și a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună anularea facturilor emise în anii 2003 și 2004 pentru detergenți, fenoli, cianuri, precum și obligarea menționatei pârâte la plata penalităților aferente. Acțiunea a fost precizată la 16 noiembrie 2006 și 25 ianuarie 2007 în sensul că prin cerere reclamanta înțelege să solicite nulitatea absolută a facturilor, determinată pe lângă eroare și dol ca vicii de consimțământ și de fictivitate și fraudă.

2. Hotărârea tribunalului Prin sentința nr. 1638 din 15 martie 2007 a fost respinsă acțiunea reclamantei pentru considerentul că facturile a căror nulitate s-a invocat au fost emise în baza proceselor verbale de constatare întocmite în executarea contractelor abonament pentru prestarea de servicii de gospodărire a apelor încheiate de A.N.A.R. – D.A.D.L. cu SC D. SA. S-a reținut că facturile emise pentru plată sunt accesorii ale proceselor verbale de constatare, care nu au fost constatate nule sau anulabile așa încât acțiunea reclamantei a fost respinsă. Apelul Sentința a fost apelată de reclamanta SC D. SA pentru motivul că instanța de fond a nesocotit adevărul obiectiv din care rezultă că așa-zisele procese verbale au fost încheiate prin dol și eroare, manopere dolosive săvârșite de reprezentantul pârâtei.

Criticile au privit și obligarea societății apelante la plata cheltuielilor de judecată. Decizia Curții de Apel Prin decizia nr. 155 din 28 iunie 2007, după examinarea criticilor aduse sentinței fondului, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat. În esență, s-a reținut că dolul și eroarea nu au fost dovedite de cel care potrivit art. 1169 C. civ., a invocat vicierea consimțământului. Sub aspectul dispozițiilor legale aplicabile speței s-a făcut trimitere la Legea nr. 107/1996, O.U.G. nr. 107/2002, H.G. nr. 452/2000, reținându-se în final că reclamantul nu a procedat conform art. 5 din O.U.G. nr. 107/2002 întrucât nu a contestat procesul verbal în litigiu în termen de 15 zile, dimpotrivă considerându-l contract a cerut anularea lui conform art. 948, 949, 950, 966 C. civ., texte de lege inaplicabile în speță.

Cu referire la cheltuielile de judecată s-a apreciat în raport de art. 274 alin. (2) și (3) C. proc. civ. că, în cauză, nu s-a dovedit faptul că onorariul avocatului trebuia micșorat în raport de tabloul onorariilor minimale. Recursul Împotriva deciziei nr. 155 /COM din 28 iunie 2007 a declarat recurs, reclamanta SC D. SA prin care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea menționatei decizii și rejudecarea în fond a litigiului. - În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia atacată se bazează pe motive contradictorii străine de natura pricinii pentru că instanța a făcut teoria inutilă asupra rolului secundar al facturii deși aceasta este „document prim”, și ca atare trebuia să-l sancționeze pe făptuitor pentru schimbarea ilegală a ordinii firești a documentului.

- Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecării și i-a schimbat natura și înțelesul întrucât procesul verbal de consemnare a calității valorii apei brute a fost schimbat într-un banal act bilateral, și tot greșit consideră că s-a reținut faptul că acest act trebuia atacat în 15 zile conform art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 107/2002. Aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză pentru că în opinia sa, nu au fost depășiri ale concentrațiilor maxime de poluanți. - Hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și exemplifică în argumentarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., O.G. României nr. 73/2003, care se aplică doar când este vorba de contribuția pentru substanțele evacuate în resursele de apă pentru aportul propriu al utilizatorului în limitele autorizate.

Nesocotirea acestei norme a dus, potrivit recurentei, la confirmarea manoperei frauduloase comisă de intimată. Motivele de recurs anterior prezentate au fost completate de recurentă cu o excepție în legătură cu natura litigiului și competența instanței, motiv la care ulterior s-a renunțat astfel că nu va mai fi expus. Intimata prin întâmpinare a răspuns punctual la motivele de recurs și a solicitat ca recursul reclamantei să fie respins, întrucât, indiferent de cum este privită factura, ca act prim sau nu, aceasta a fost emisă în baza procesului verbal întocmit de delegații părților, iar acesta nu a fost contestat conform H.G. nr. 472/2002. De asemenea, a susținut că O.G. nr. 73/2005 nu este aplicabilă, iar eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanței obiectului convenției.

Recursul este nefondat. - Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dintre ipotezele textului pct. 7 recurenta a invocat ipoteza motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii pentru motivul că instanța a reținut nelegal faptul că factura emisă de intimată este un „document prim”, cu alte cuvinte că instanța a schimbat ordinea firească a documentelor. Critica nu se încadrează în prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., întrucât acest motiv se referă la încălcarea de către instanță a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc.

civ., prin care se stipulează obligația ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa. Din acest punct de vedere motivarea deciziei din apel este clară, precisă și analitică și a răspuns în fapt și în drept la cererea formulată în cauză, iar considerentele conduc în mod logic la soluția din dispozitiv. Dacă totuși se examinează susținerea recurentei referitoare la ordinea documentelor se constată că factura ca înscris sub semnătură privată nu are o existență distinctă de operațiunea comercială pe care se bazează, așa încât considerentele care dau o anumită ordine facturii nu sunt contradictorii și nici străine de natura obiectului cererii introductive de instanță.

Susținerea recurentei este cel puțin contradictorie în legătură cu acest înscris din moment ce s-a cerut prin acțiune nulitatea facturilor pentru motivul că reprezentanții legali și-au exprimat un consimțământ „pe procesele verbale” care a fost viciat prin eroare, dol sau pentru motive de fraudă. Prin urmare, concluzia instanței de apel a respectat cererea recurentei, care în motivarea acțiunii a arătat că procesele verbale au stat la baza emiterii facturilor reclamate. În consecință, critica este nefondată. - Critica întemeiată pe art. 304 alin. (8) C. proc. civ., este de asemenea nefondată întrucât nu s-a demonstrat că în cauză, instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit al actului dedus judecății.

Faptul că instanța de apel s-a referit la procesul verbal de constatare ca la un act bilateral nu schimbă natura și conținutul său câtă vreme acesta nu a fost anulat prin procedura specială. Considerentul că actul, procesul-verbal, nu a fost anulat sau că nu s-a aplicat procedura specială nu constituie argument în sprijinul susținerii că a fost schimbată natura actului dedus judecății, iar aprecierile asupra situațiilor în care poate fi atacat procesul-verbal sunt chestiuni de fond, de netemeinicie și nu de nelegalitate care ar putea fi analizate prin prisma art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează aplicarea greșită de către instanță a prevederilor legale.

Critica nu va fi reținută întrucât O.G. nr. 73/2005 nu poate fi aplicată retroactiv, la situații care s-au născut anterior intrării sale în vigoare așa cum corect s-a reținut prin decizia recurată. În cadrul acestui motiv, pe lângă aspectele de fond care țin de constatările din procesul verbal, recurenta a invocat și încălcarea art. 4 din H.G. nr. 472/2000, critică de asemenea nefondată întrucât această procedură este instituită legal și concluzia instanței potrivit căreia facturile au fost emise în baza unor procese verbale care nu au fost anulate este corectă și fundamentează argumentele desprinse din probele dosarului privind inexistența unor motive de nulitate a facturilor emise în perioada indicată de recurentă.

În consecință, față de cele ce preced, recursul, potrivit art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA CERNAVODĂ împotriva deciziei nr. 155/ COM din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.