ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1947/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 353 din 11 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanții D.V., S.M., C.A.L., G.M., C.A., M.V., F.C., H.M., C.I.,

T.M., O.N., I.I., D.I., M.D., V.C., S.D., A.A., S.C., M.F., S.G., P.D., M.A., T.M.,

T.F., S.A., I.F., C.S., F.A., B.R., Z.M.M., D.C., D.A., C.I., M.M., M.M., I.M.,

T.L., I.C., M.I., H.L., B.D., M.M., M.S.I., P.D., F.N.A., R.I. și M.D., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anulând adresa din 3 iulie 2009

emis de conducătorul autorității pârâte. De asemenea, a fost declinată în

favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de litigii de muncă, competența de

soluționare a cererii formulate de aceiași reclamanți, în contradictoriu cu M.F.P.

și conducătorul acestei autorități.

În ceea ce privește

soluția pronunțată pe fondul cauzei, de anulare a actului administrativ

contestat, instanța de judecată a reținut, în esență, că acesta încalcă

dispozițiile art. 156 și 164 C. muncii, potrivit cărora drepturile salariale

trebuie plătite cu prioritate față de alte obligații bănești iar cuantumul lor

nu poate fi afectat de aceste din urmă obligații bănești, decât în condițiile

legii, care, în speță, nu sunt întrunite.

Împotriva acestei

sentințe, cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, în termenul legal,

a declarat recurs pârâtul.

Recursul este

nemotivat.

Astfel, prin cererea

de recurs, recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând

că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în

sensul că instanța de judecată a apreciat greșit ca fiind îndeplinite

condițiile pentru suspendarea actului administrativ, prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, referitoare la existența cazului justificat și a pagubei

iminente.

Or, prin sentința

recurată, instanța de judecată a soluționat nu o cerere de suspendare a actului

administrativ emis de conducătorul autorității recurente ci chiar fondul

cauzei, dispunând anularea actului respectiv iar nu suspendarea acestuia.

Cum recurentul nu

aduce, deci, nici o critică sentinței atacate, prin prisma soluției pronunțate

de instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) și (3) C.

proc. civ. și întrucât nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi

putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași art. -

apreciindu-se întemeiată excepția nulității - urmează a se constata nulitatea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 353 din 11

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprile 2010.