ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1947/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 353 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții D.V., S.M., C.A.L., G.M., C.A., M.V., F.C., H.M., C.I., T.M., O.N., I.I., D.I., M.D., V.C., S.D., A.A., S.C., M.F., S.G., P.D., M.A., T.M., T.F., S.A., I.F., C.S., F.A., B.R., Z.M.M., D.C., D.A., C.I., M.M., M.M., I.M., T.L., I.C., M.I., H.L., B.D., M.M., M.S.I., P.D., F.N.A., R.I. și M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anulând adresa din 3 iulie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte. De asemenea, a fost declinată în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de litigii de muncă, competența de soluționare a cererii formulate de aceiași reclamanți, în contradictoriu cu M.F.P.

și conducătorul acestei autorități. În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, de anulare a actului administrativ contestat, instanța de judecată a reținut, în esență, că acesta încalcă dispozițiile art. 156 și 164 C. muncii, potrivit cărora drepturile salariale trebuie plătite cu prioritate față de alte obligații bănești iar cuantumul lor nu poate fi afectat de aceste din urmă obligații bănești, decât în condițiile legii, care, în speță, nu sunt întrunite. Împotriva acestei sentințe, cu privire la soluția pronunțată pe fondul cauzei, în termenul legal, a declarat recurs pârâtul. Recursul este nemotivat. Astfel, prin cererea de recurs, recurentul invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de judecată a apreciat greșit ca fiind îndeplinite condițiile pentru suspendarea actului administrativ, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existența cazului justificat și a pagubei iminente. Or, prin sentința recurată, instanța de judecată a soluționat nu o cerere de suspendare a actului administrativ emis de conducătorul autorității recurente ci chiar fondul cauzei, dispunând anularea actului respectiv iar nu suspendarea acestuia. Cum recurentul nu aduce, deci, nici o critică sentinței atacate, prin prisma soluției pronunțate de instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. și întrucât nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași art. - apreciindu-se întemeiată excepția nulității - urmează a se constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 353 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprile 2010.