ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1886/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă la 18 februarie 2019, reclamanții A. și B. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A și D. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constatate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor din contractul de credit nr. x 24552 din 18 august 2008 și actele adiționale, referitoare la comisionul de acordare credit și la rambursarea creditului conform graficului de rambursare, solicitând stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb franc elvețian/leu la valoarea de la momentul semnării contractului de credit. Au mai solicitat restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor atacate, împreună cu dobânda legală aferentă, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 5241 din 18 aprilie 2019, rămasă definitivă după respingerea cererii de reexaminare, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă a anulat capătul de cerere 3 referitor la obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, în cadrul procedurii regularizării cererii.

La 29 ianuarie 2020, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C. S.A. și a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 869 din 19 februarie 2020 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj Napoca și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acesteia la 30 aprilie 2020.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc competența în favoarea instanței în a cărei circumscripție își are sediul pârâtul sau în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul, reținând că reclamanții au domiciliul în București, Sector 1 și că nu există nicio justificare legală privind sesizarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Instanța a conchis că reclamanții cu rea-credință au menționat-o în calitate de pârâtă pe C. S.A., doar cu scopul de a atrage o competență a instanțelor pe care au considerat-o ca fiindu-le favorabilă, având în vedere că aveau cunoștință de faptul că, anterior operării fuziunii dintre E. S.A. și C. S.A., contractul lor a fost cesionat pârâtei D. S.A.

Prin sentința civilă nr. 5318 din 14 august 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale de ordine privată, în condițiile art. 130 C. proc. civ., astfel că instanța învestită prin cererea de chemare în judecată de reclamant, Judecătoria Cluj Napoca, rămâne competentă să judece cauza.

Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește posibilitatea părților de a alege competența altei instanțe, art. 126 prevede că, în cazul litigiilor născute, părțile pot conveni chiar și prin declarație verbală dată în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de situația când competența este exclusivă. În ceea ce privește litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă.

Având în vedere obiectul prezentei cauze, în care se pune în discuție protecția drepturilor consumatorului, instanța a relevat faptul că părțile au posibilitatea să convină cu privire la instanța competentă în condițiile în care această convenție survine după nașterea dreptului la despăgubire, aceasta fiind exact ipoteza de lucru din prezenta cauză.

Astfel, la momentul învestirii instanței cu acțiunea reclamanților, dreptul de despăgubire se presupune a fi născut, fapt pentru care consumatorul a renunțat la dreptul său de a învesti instanța de la domiciliul său și a învestit o altă instanță, iar pârâta, cealaltă parte a raportului litigios, nu a invocat excepția necompetenței, achiesând, în mod tacit, la alegerea reclamanților cu privire la instanța competentă.

Prin urmare, prin neinvocarea competenței teritoriale, între părțile raportului litigios a intervenit un acord de voință cu privire la atribuirea competenței în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Având în vedere că obiectul prezente cauze nu atrage competența teritorială exclusivă a unei instanțe și că nu privește drepturi de care părțile nu pot să dispună după nașterea dreptului la acțiune, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că norma privind competența de soluționare a cauzei este de ordine privată și nu putea fi invocată din oficiu de către Judecătoria Cluj Napoca, ci trebuia să fie pusă în discuție numai dacă pârâta înțelegea să se prevaleze de dispozițiile art. 107 sau ale art. 113 C. proc. civ., prin întâmpinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 septembrie 2020.

Înalta Curte constată că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, astfel că, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii deduse judecății constă în acțiunea privind constatarea nulității absolute a unor clauze din contractul de credit x 24552 din 18 august 2008, într-un litigiu din materia protecției drepturilor consumatorilor, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Potrivit art. 126 C. proc. civ., acordul părților poate interveni pentru a se determina competența teritorială a unei instanțe. În cazul în care competența a fost aleasă în favoarea pârâtului, acesta poate renunța la beneficiul său, după cum, dacă alegerea a fost făcută în interesul reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acțiunea la instanța aleasă prin convenție sau la orice altă instanță competentă potrivit legii.

Necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată atât de părți, indiferent de poziția procesuală, cât și de instanță, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, în speță fiind vorba despre o competență teritorială relativă, dacă pârâta nu a invocat excepția în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., prima instanță sesizată, Judecătoria Cluj Napoca, era obligată să procedeze la judecarea cauzei, nefiind autorizată să invoce din oficiu această excepție.

Prin alegerea exprimată de reclamanți la momentul promovării acțiunii, coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj Napoca a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu, Înalta Curte înlăturând argumentul referitor la chemarea în judecată a pârâtei C. S.A. cu rea-credință ca nedovedit, așadar pur speculativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2020.