ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 29 aprilie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 21 martie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la suspendarea plății ratelor la care era obligată reclamanta conform contractelor de credit nr. x/25.05.2015 și nr. y/25.05.2015, invocând dispozițiile Legii nr. 77/2016.
La termenul de la 10 septembrie 2019, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr. 5891/2019 din 9 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoria Cluj-Napoca.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut, în esență, că obiectul cauzei îl constituie o acțiune personal-patrimonială prin care se dorește realizarea unei prestații față de reclamantă. Au fost considerate aplicabile prevederile art. 107 C. proc. civ., în conformitate cu care cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. S-a reținut că pârâta are sediul în municipiul Cluj-Napoca, motiv pentru care competența teritorială revine Judecătoriei Cluj-Napoca.
Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluționare Judecătoriei Cluj-Napoca.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 15 ianuarie 2020 sub nr. x/2019.
Prin sentința civilă nr. 743/2020 din 13 februarie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
În motivarea acestei hotărâri, instanța a calificat acțiunea reclamantei ca fiind o acțiune ce derivă din aplicarea Legii nr. 77/2016, respectiv o acțiune privind un consumator. Conform prevederilor art. 7 alin. (2) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 77/2016, acțiunile derivate din aplicarea acestei legi sunt de competența instanței de la domiciliul consumatorului sau debitorului, în speță Judecătoria Sectorul 1 București. S-a mai reținut că aceeași instanță ar fi competentă și în situația în care obiectul cauzei ar fi o acțiune de drept comun, soluție fundamentată pe interpretarea coroborată a prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8, art. 120 alin. (3) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deoarece necompetența teritorială alternativă și de drept comun este de ordine privată și nu putea fi invocată de instanță din oficiu.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Cluj-Napoca - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.
Pentru a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta, în calitate de consumator, a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată prin care solicită obligarea pârâtei la suspendarea plății ratelor datorate în temeiul contractelor de credit încheiate între cele două părți, cerere întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016, dar în care nu este expres prevăzută o normă specială privind competența de soluționare a litigiilor născute în temeiul acesteia.
În această situație devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist. Competența teritorială determinată de aceste prevederi este una alternativă și de ordine privată.
Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamanta, cu domiciliul în Municipiul București, a ales să sesizeze Judecătoria Sectorului 1 București.
Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale nici prin întâmpinare, nici la primul termen de judecată. Excepția a fost invocată de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe. Din analiza textului de lege evocat mai sus rezultă cu claritate că numai pârâta poate invoca o astfel de excepție
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere instanțele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 29 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.