ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1750/2020

Ședința publică din data de 29 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secția Civilă la data de 01.10.2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 RON reprezentând indemnizația despăgubire, dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat, în esență, că la data de 07.05.2018 în imobilul situat în com. Vladimirescu, jud. Arad, s-a produs un incendiu având drept consecință distrugerea unor mijloace fixe și a unui stoc de marfă, pentru care reclamanta avea încheiată la societatea pârâtă polița de asigurare seria x nr. x/28.12.2018, motiv pentru care s-a procedat la avizarea daunei, însă pârâta a refuzat înaintarea unei oferte de despăgubire.

Pârâta a depus întâmpinare la data de 22.11.2019, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad, în motivarea căreia a arătat că societatea pârâtă are sediul în București, această instanță fiind competentă să soluționeze cererea, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 175/20.01.2020 Judecătoria Arad, secția Civilă a constatat necompetența teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că aceasta este instanța competentă față de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.03.2020, care la data de 15.07.2020 a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 3878 din 15 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat existența conflictului negativ de competență și a suspendat din oficiu judecata cauzei. Totodată, a dispus trimiterea dosarului instanței imediat superioare și comune, anume Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, conform art. 115 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ. și art. 116 din același cod, s-a reținut, în esență, că Judecătoria Arad, ca instanță în raza căreia se află bunurile asigurare/în raza căreia s-a produs riscul asigurat a devenit competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată prin alegerea făcută de reclamant, care, dintre instanțele ce erau alternativ competente, a înțeles să învestească această instanță cu soluționarea cererii sale.

Astfel, s-a reținut, Judecătoria Arad trebuia să constate că este competentă a soluționa cererea, alegerea de competență pe care a făcut-o reclamanta neputând fi înlăturată prin invocarea, de către pârât, a excepției teritoriale relative, pentru că altfel s-ar eluda prevederile art. 116 C. proc. civ.

În consecință, prin alegerea exprimată de reclamantă prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Arad, această instanță a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu și nu se poate declara necompetentă.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Arad, secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula înscrisă în textul de lege anterior menționat se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță.

Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în despăgubiri, în baza unei polițe de asigurare încheiate cu pârâta B. S.A., pentru distrugerea unor mijloace fixe și a unui stoc de marfă urmare a unui incendiu produs în imobilul situat în com. Vladimirescu, jud. Arad.

În ceea ce privește competența teritorială în materie de asigurări, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că cererea privitoare la despăgubiri se va putea introduce și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate și locul unde s-a produs riscul asigurat.

Așadar, potrivit textului de lege menționat, în materie de asigurare competența teritorială de soluționare a cauzelor nu este una exclusivă, ci alternativă.

Art. 116 C. proc. civ. prevede că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.

Prin urmare, litigiul este guvernat de norme juridice ce instituie o competență alternativă, iar opțiunea reclamantei, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei de către Judecătoria Arad, instanța în a cărei circumscripție se află bunurile asigurate/locul unde s-a produs riscul asigurat conform art. 115 alin. (1) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

În egală măsură, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Așadar, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale menționate și, având în vedere că bunurile asigurate/locul unde s-a produs riscul asigurat se află pe raza localității Vladimirescu, jud. Arad, competența teritorială a instanței se determină în raport cu opțiunea reclamantei, care a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Arad, fiind la alegerea acesteia sesizarea instanței de la sediul pârâtei ori sesizarea instanței prevăzute la art. 115 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2020.