ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1693/2020

HOTĂRÂRE
23.09.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1693/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și încheierea atacată, reține următoarele:

Prin încheierea din 14.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 446 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând instanței să constate că recursul său este promovat în termenul legal, cu atât mai mult cu cât pronunțarea încheierii nu a fost făcută în ședință publică, astfel încât să aibă cunoștință de dispozitiv și să o exercite în termenul de 48 de ore de la pronunțare.

În motivarea recursului, a susținut că a fost încălcată procedura în desfășurarea ședinței de judecată, în sensul că părțile nu au fost citate, iar motivele de fapt și de drept invocate în cererea de sesizare a Curții Constituționale nu au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A mai arătat că excepția de neconstituționalitate a art. 446 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010 se referă la noua judecată de către instanța de apel care a pronunțat hotărârea casată, iar în caz de admitere a excepției soluția rejudecării pricinii ar fi fost determinată în mod fundamental.

Or, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, singura instituție abilitată să efectueze controlul de constituționalitate, este, în fapt, un pretext fără acoperire legală, cu aceiași consecință de nulitate a încheierii pronunțate.

În final, recurentul a arătat că în cazul în care instanța nu va admite recursul său, înțelege să formuleze cerere de revizuire, susținând că dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României.

În drept, își întemeiază demersul pe dispozițiile art. 13 din C.E.D.O., art. 147 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, obligatorie din punct de vedere juridic începând cu 01.12.2009, jurisprudența C.E.D.O., art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008.

Analizând excepția tardivității cererii de recurs, invocată de intimată, conform art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea afecta ordinea de drept și principiul securității raporturilor juridice dezlegate prin proceduri definitiv judecate.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Obiectul recursului vizează dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale dispusă prin încheierea din 14.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se poate declara recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Calculul termenului pe ore este reglementat de art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În cauză, încheierea recurată a fost pronunțată la 14.07.2020, iar cererea de recurs a fost promovată la 12.08.2020, rezultând, astfel, că termenul de 48 de ore de la pronunțare reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost depășit.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează să admită excepția tardivității, invocată din oficiu, și să respingă ca tardiv recursul declarat de recurentul A..

În ce privește cererea de revizuire formulată în subsidiarul recursului, Înalta Curte o va disjunge și o va trimite departamentului Registratura generală, în vederea repartizării aleatorii, conform Secțiunii a 2-a intitulată "Înregistrarea și repartizarea cererilor adresate instanțelor, circuitul dosarelor" art. 94-113 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire și va respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul A..

Disjunge cererea de revizuire formulată de A. împotriva încheierii din 14.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 și o trimite departamentului Registratura generală, în vederea repartizării aleatorii.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14.07.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1606/2020
nțată de în dosarul nr. x/2017, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 și 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind respinse ca nefondate apelur
ÎCCJ 2021-09-14
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1671/2021
mpotriva acestei încheierii, la 24 ianuarie 2020, petentul A. a transmis, prin fax, recurs declarativ iar, la 30 iunie 2020, a depus motivele recursului prin care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casa
ÎCCJ 2020-11-17
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2327/2020
le, astfel cum acestea sunt reglementate anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018. Împotriva încheierii din 30 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost respinsă cerere
ÎCCJ 2020-07-23
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1449/2020
Ședința publică din data de 23 iulie 2020 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 21 mai 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civi
ÎCCJ 2022-11-01
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2229/2022
. proc. civ. În continuare, a prezentat condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, din perspectiva art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, și a prezentat pe larg argumentele dezvoltate în susținerea cererii de s
Sursă