ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1375/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. de dosar x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., prin reprezentant C. S.R.L. și cu intervenientul forțat D., obligarea pârâtei, prin reprezentantul de despăgubiri, la plata sumei de 50.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând daune morale, la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului principal, aplicate la debitul principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. de dosar x/2019, reclamantul E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., prin reprezentant C. S.R.L. și cu intervenientul forțat D., obligarea pârâtei, prin reprezentantul de despăgubiri, la plata sumei de 80.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând daune morale, la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului principal, aplicate la debitul principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. de dosar x/2019, reclamanta F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., prin reprezentant C. S.R.L. și cu intervenientul forțat D., obligarea pârâtei, prin reprezentantul de despăgubiri, la plata sumei de 80.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând daune morale, la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului principal, aplicate la debitul principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. de dosar x/2019, reclamanta G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., prin reprezentant C. S.R.L. și cu intervenientul forțat D., obligarea pârâtei, prin reprezentantul de despăgubiri, la plata sumei de 85.000 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plății efective, reprezentând daune morale; penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului principal, aplicate la debitul principal, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin încheierea din 10 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, instanța a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 15 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 24 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, instanța a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2019.

Prin sentința nr. 175 din 3 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 s-au respins cererile conexate, formulate de reclamanții A., E., F. și G. în contradictoriu cu pârâta B., prin reprezentant C. S.R.L. și cu intervenientul D..

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel.

Prin decizia nr. 874 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A., E., F. și G. împotriva sentinței nr. 175 din 3 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., prin reprezentant C. S.R.L. și cu intimatul-intervenient D..

Împotriva acestei decizii, reclamanții, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea criticilor formulate, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă G. a susținut că înțelege să critice hotărârea instanței de apel sub aspectul concluziilor eronate, contrare stării de fapt și textelor de lege de referință, arătând că este sora decedatului H., conform actelor de stare civilă depuse în probațiune, iar relația cu fratele său a fost una extrem de strânsă și bazată pe afecțiune și suport reciproc.

Recurenta-reclamantă a arătat că a fost prejudiciată moral prin decesul fratelui său și că, în conformitate cu dispozițiile art. 1.381 alin. (1) C. civ., este persoană îndreptățită la reparația prejudiciului de afectațiune produs prin decesul fratelui său, forma de reparație, conform dispozițiilor art. 1.386 C. civ., fiind de despăgubire în echivalent.

De asemenea, recurenta-reclamantă a menționat că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1.391 alin. (2) C. civ. pentru a avea capacitate și calitate de persoană îndreptățită la despăgubire.

Recurenții-reclamanți A., E., F. au arătat că înțeleg să critice motivarea comună a instanței de apel, concluziile și aprecierea eronată a probelor administrate cu încălcarea dispozițiilor art. 1.391 alin. (2) C. civ.

În ceea ce privește probele administrate, recurenții-reclamanți au arătat că înțeleg să critice soluția instanței raportat la depozițiile martorilor.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 5 februarie 2020 și intimatului-intervenient la 6 februarie 2020, așa cum atestă dovezile de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimata-pârâtă, prin întâmpinarea depusă la dosar la 11 februarie 2020, aflată la dosar, a invocat excepția nulității recursului, arătând că dezvoltarea motivelor de recurs invocate de către recurenții-reclamanți nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a solicitat respingerea căii de atac și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 17 februarie 2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurenților la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la cabinet de avocat; recurenții nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, care primează în fața excepției nulității întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererilor de chemare în judecată deduse judecății, (respectiv 18 ianuarie 2019 și 23 ianuarie 2019), legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsite și cele din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a Cod procedură va respinge ca inadmisibil recursul.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îi va obliga pe recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți G., A., E. și F. împotriva deciziei nr. 874 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iulie 2020.