ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 273/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Este reprezentat de contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 435/R/08.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosar nr. x/2020.

Cu prilejul soluționării contestației în anulare, la termenul de judecată din 09.12.2020, contestatorul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu mai multe excepții de neconstituționalitate, după cum urmează:

- Excepția de neconstituționalitate a prevederilor dreptului persoanei vătămate de a beneficia de asistență de specialitate din oficiu conform dispozițiilor din Constituția României (art. 1, art. 10, art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2), art. 22 alin. (1) și (2), art. 23, art. 24 alin. (1) și (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 51, art. 52 alin. (1), (2) și 3, art. 59 alin. (1), art. 124 alin. (1) și (2), art. 131), precum și art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 15 alin. (1), (16), alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7,art. 8, art. 10 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind neconstituționale prevederile art. 8, art. 80, art. 81, art. 91 și art. 93 C. proc. pen. și art. 3 alin. (1) și (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1) și (2), art. 80, art. 90 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3), care intră în contradicție cu prevederile mai sus indicate;

- Excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de neprevederea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de dreptul de a formula recurs la instanța imediat superioară împotriva respingerii excepției de neconstituționalitate (în cazul în care se respinge cererea de sesizare), de la comunicarea pronunțării acesteia și nu în 48 de ore de la pronunțare;

- Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) C. proc. pen. și textele similare din C. proc. civ., privind neacordarea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de suspendarea judecății până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, conform prevederilor cuprinse în Constituția României indicate mai sus și prevederile din Convenția pentru Apărarea a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului;

- Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor referitoare la comunicarea documentelor prevăzute în C. proc. civ. și în C. proc. civ., care încalcă drepturile și libertățile omului, fiind o nebuloasă clară în ce privește modul de înștiințare și de afișare, ce determină o afectare gravă a dreptului la un proces echitabil, nu numai în acest caz, având cel puțin 20 de cazuri în penal și în civil, în care nu are citații, ci numai înștiințări;

- Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340, art. 347, art. 408, art. 425 și art. 351 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., privind neacordarea dreptului persoanei vătămate de a beneficia de două grade de jurisdicție, în sensul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2), art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 22, art. 23, art. 42, art. 44 și art. 58 din Constituția României. Consideră contestatorul că în materie penală, nu i se acordă dreptul de a beneficia de două grade jurisdicție penală în ce privește dosarul dedus judecății. Arată că de câte ori a făcut o cale de atac i s-a respins ca inadmisibilă, neavând dreptul la un avocat din oficiu, pentru a avea parte de un proces echitabil, având în vedere prevederile din Constituția României și prevederile internaționale la care România este parte și care se aplică cu prioritate.

Prin încheierea de ședință din 09.12.2020, pronunțată în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de contestatorul A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, cu privire la soluția dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, contestatorul A..

Recursul a fost declarat oral, în ședință publică, la termenul din 09.12.2020, iar recurentul nu a precizat temeiul de drept al căii de atac și nici nu a depus un memoriu scris care să conțină argumentele pentru care apreciază că soluția pronunțată este nelegală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată "(1)Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Prin aceste dispoziții, se atribuie instanței în fața cărora a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, o competență limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite de alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta a fost ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională, cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei, condiție care nu este însă îndeplinită în cauză.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța învestită cu cererea de sesizare, Înalta Curte constată că dispozițiile legale pretins a fi lovite de neconstituționalitate, nu îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei întrucât obiectul acesteia este o contestație în anulare referitoare la o decizie civilă, iar temeiurile de drept invocate nu privesc litigiul în derulare întrucât, prin raportare la normele constituționale și la normele europene din materia drepturilor omului, se critică dispoziții din C. pen. și C. proc. pen., respectiv încălcarea unor pretinse drepturi în procesul penal.

Recurentul invocă în cadrul juridic determinat de formularea unei căi extraordinare de atac (contestație în anulare) de natură civilă, o pretinsă neconstituționalitate a unor norme ce aparțin dreptului penal sau procesual penal, care nu au însă incidență în pricina dedusă judecății.

Totodată, modalitatea în care legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, ori nemulțumirea generică a recurentului legată de comunicarea actelor de procedură, subsumate, de asemenea, unor pretinse aspecte de neconstituționalitate, nu reprezintă chestiuni care să poată genera îndeplinirea condiției de admisibilitate constând în legătura cu prezenta cauză a celor învederate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A., cu domiciliul în Județ Brașov, împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, Bv. Libertății nr. 14, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Brașov, cu sediul în Brașov, județul Brașov, Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Brașov, cu sediul în Brașov, Bv. Eroilor nr. 1, județul Brașov, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, cu sediul în Brașov, Bv. Mihail Kogălniceanu nr. 7, județul Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, cu sediul în Brașov, Bv. Gării nr. 23, județul Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.