ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2652/2020

Ședința publică din data de 09 decembrie 2020

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 940 din data de 02 octombrie 2014, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 17089/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2009 în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C. și reclamanții D. și E.; a respins recursul formulat de reclamanții D. și E., împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații - pârâți B., C. și A.; a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins și cererea având ca obiect partajarea casei de cărămidă; a menținut dispozițiile din sentința recurată privind respingerea ca prescrisă a cererii de reducțiune liberalitate excesivă, respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare parțială a actului de donație nr. 20050/06.10.1992 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/22.12.2000, până la cota de 1/3, respingerea cererii privind partajarea construcțiilor dependințe și a suprafeței de 2000 mp teren din punctul Acasă, ca neîntemeiată; a dispus darea în debit a recurenților - reclamanți cu suma de 3111 RON reprezentând taxă de timbru pentru fond.

Prin decizia nr. 582 din data de 05 februarie 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții E. și D. împotriva sentinței civile nr. 2612/2018, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, apelanții E. și D. au formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., prin cererea completatoare depusă la 14 martie 2019, revizuenții au susținut că prin decizia atacată instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru pe care l-au cerut.

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au arătat că cele două hotărâri potrivnice la care se referă sunt decizia civilă nr. 940 din 02 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2009, irevocabilă, și decizia civilă nr. 582/2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, definitivă.

Prin decizia civilă nr. 2365 din 23 mai 2019, Tribunalul Argeș, secția I civilă a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a dispus formarea unui dosar nou, cu nr. x/2019; a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuenții D. și E. împotriva deciziei civile nr. 582/05.02.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia nr. 2372 din data de 23 mai 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența materială de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuenții E. și D., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin decizia nr. 2648 din data de 08 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenții E. și D. împotriva deciziei civile nr. 940/02.10.2014, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2009, și a deciziei civile nr. 582/05.02.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații C. și B..

Împotriva deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, au declarat recurs revizuenții D. și E., solicitând casarea deciziei atacate cu consecința admiterii cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., anularea deciziei nr. 582/2019 a Tribunalului Argeș și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Cu referire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., au învederat că prin decizia nr. 582/2019, pronunțată de Tribunalului Argeș în dosarul nr. x/2015, obiect al cererii de revizuire, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 940/2014 a Tribunalului Dolj.

Astfel, prima decizie a statuat faptul că recurenții sunt proprietarii construcției C2 ce nu a făcut obiectul donației, așa încât au promovat cel de-al doilea litigiu pentru a intra în posesia proprietății descrise.

În motivarea deciziei recurate se face referire la neîndeplinirea condiției triplei identități, întrucât dosarul nr. x/2009, în care s-a pronunțat decizia nr. 940/2014, nu are același obiect cu dosarul nr. x/2015, în care s-a pronunțat decizia nr. 582/2019.

Instanțele anterioare nu au negat existența unui titlu valabil al recurenților, însă au constatat că prevalează titlul de proprietate aparținând intimatului C..

Prin cea de-a doua acțiune ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, au solicitat verificarea valabilității titlului intimatului C., întrucât acest titlu are la bază o documentație cadastrală ce nu este în concordanță cu donația (act care stă la baza tuturor proceselor începute de recurenți).

În cadrul criticilor ce se înscriu în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenții-revizuenți au subliniat faptul că instanța de revizuire nu a avut în vedere efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Singurul aspect intrat în autoritatea de lucru judecat este faptul că recurenții sunt proprietarii imobilului (C2 amplasată pe suprafața de 1500 mp), însă solicitarea de anulare a documentelor cadastrale a cărții funciare a imobilului C2, identificată în proprietatea recurenților, plus terenul aferent acesteia, s-a respins împreună cu celelalte capete de cerere.

Documentația cadastrală a imobilului nu a fost întocmită în concordanță cu donația nr. 20050/1992, cu adeverința care a stat la baza donației emise de Primăria Cocu și cu alte acte care evidențiază alte vecinătăți ale imobilului descris în donație față de imobilul ocupat efectiv de proprietarii succesivi.

Au precizat că acțiunile anterioare respinse au avut ca obiect revendicarea/verificarea titlurilor proprietarilor, ieșirea din indiviziune, obligarea pârâților să lase recurenților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, grănițuirea proprietăților, anularea documentației cadastrale și a cărții funciare pe motiv de eroare de amplasament și alte solicitări.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 12 decembrie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs intimaților, cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare, menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. și că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de revizuenții E. și D. împotriva deciziei civile nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, și a fixat termen pentru judecata recursului la 09 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin întâmpinarea depusă la 08 ianuarie 2020, intimații C. și B. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În opinia lor, motivarea deciziei nr. 940/2014 a Tribunalul Dolj, prin care s-a respins recursul, nu poate ține loc de titlu de proprietate, chiar dacă s-a menționat că imobilul C2 nu a făcut obiectul actului de donație nr. 20050/06.10.1992 și drept urmare proprietari sunt reclamanții.

Aceasta întrucât, reclamanții au avut cunoștință de actul de donație încheiat în anul 1992, însă abia în anul 2007 au promovat acțiunile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2007, nr. y/2009 și nr. 890/109/2019, prin care au solicitat suprafețe de teren și imobile diferite, respectiv construcția - casa de lemn învelită cu sită, despăgubiri pentru aceasta, construcția C2 - casa de cărămidă.

Drept urmare, prin decizia nr. 940/2014, Tribunalul Dolj a respins solicitarea reclamanților de a fi despăgubiți pentru casa de lemn învelită cu sită, ca prescrisă, iar prin decizia nr. 582/2019 a Tribunalului Argeș, s-a reținut că în favoarea revizuenților nu s-a constituit vreun drept asupra terenului de sub construcția C2, precum și faptul că în ceea ce privește suprafața de 1500 mp pretins a fi proprietatea acestora, prin aceeași decizie, s-a statuat în mod corect că nu poate fi vorba de vreo granițuire a terenurilor învecinate atâta timp cât revizuenții nu au făcut dovada vreunui titlu sau vreunui drept de proprietate asupra terenului asupra căruia au solicitat granițuirea.

În concluzie, au apreciat că nu poate fi vorba de hotărâri contradictorii atâta timp cât problemele de drept au fost tranșate de Tribunalul Dolj în anul 2014, în același sens juridic fiind menținute prin decizia nr. 582/2019 a Tribunalului Argeș.

La data de 20 ianuarie 2020 (data depunerii la oficiul poștal), recurenții-revizuenți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au reiterat aspectele deduse judecății prin cererea de recurs în raport de care au solicitat admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului și soluția pronunțată

Analizând recursul în condițiile art. 499 din C. proc. civ., în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele impuse prin art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică a recurenților, circumscrisă dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., privește soluționarea evazivă a problemei autorității de lucru judecat, în contextul respingerii cererii de revizuire prin decizia nr. 2648 din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, obiect al recursului pendinte.

Prin promovarea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 582 din 05 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2015, revizuienții E. și D. au pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care permit inițierea acestui demers judiciar în ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta întrucât, în opinia recurenților, decizia civilă nr. 582 din 05 februarie 2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosarul nr. x/2009, atâta timp cât în primul dosar s-a statuat că recurenții sunt proprietarii construcției C2 amplasată pe terenul aferent, aceeași proprietari fiind reținuți și în dosarul ulterior, însă din punct de vedere juridic nu pot intra în posesia imobilului.

Deși în motivarea deciziei recurate s-a reținut neîndeplinirea condiției identității de obiect între cele două dosare, câtă vreme acțiunile au avut capete de cerere distincte, în opinia recurenților, niciuna dintre instanțele anterioare nu a negat existența unui titlu valabil de proprietate al recurenților, ci au constatat prevalența titlului intimatului C., al cărui verificare au solicitat-o prin cea de-a doua acțiune, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, în condițiile în care acesta din urmă are la bază o documențatie cadastrală ce nu se află în concordanță cu donația, prezentând relevanță, sub acest aspect, expertizele întocmite în cele două dosare.

Nu se pot reține ca întemeiate aceste critici, în condițiile în care, în reglementarea C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi promovată doar pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 509 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 din C. proc. civ., " (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; (…)."

Autoritatea de lucru judecat, așa cum este reglementată prin art. 430 și art. 431 din C. proc. civ., presupune ca statuările dintr-o hotărâre judecătorească referitoare la o situație de fapt sau la o stare de drept să nu mai poată fi puse în discuție într-un nou proces (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat) și ca un nou proces între aceleași părți, cu privire la același obiect și aceeași cauză să nu mai poată fi soluționat, deoarece ceea ce a fost judecat anterior nu mai poate face obiectul unei judecăți ulterioare (efectul negativ al autorității de lucru judecat).

Astfel, se reține că încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj - critică a recursului ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. - a constituit obiectul de cercetare judecătorească al Curții de Apel Craiova învestite cu soluționarea cererii de revizuire, neputându-se susține că, întrucât a găsit-o neîntemeiată și a respins-o, prima instanță ar fi pronunțat o hotărâre care, sub acest motiv, încalcă autoritatea hotărârii indicate ca reper în analiza revizuirii pentru contrarietate de hotărâri (respectiv, a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj).

Cu toate că recurenții-revizuenți se prevalează de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că în speță Curtea de Apel Craiova a procedat la verificarea respectării condițiilor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii și a faptelor invocate de revizuenți, reținând că cererea de revizuire este neîntemeiată, în condițiile în care chestiunea litigioasă vizând autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj a fost supusă analizei în litigiul ce a constituit obiect al dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Argeș.

Din acest punct de vedere, instanța de revizuire a observat că în primul litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2009, în care s-a pronunțat decizia nr. 940 din 02 octombrie 2014 a Tribunalului Dolj, părțile s-au judecat într-o ieșire din indiviziune cu privire la terenul intravilan în suprafață de 6160 mp., situat în comuna Cocu, sat Crișana, județul Argeș și construcțiile amplasate pe acestea, în timp ce în al doilea litigiu, cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, în care s-a pronunțat în faza apelului decizia a cărei revizuire se solicită, părțile s-au judecat într-o acțiune în revendicare.

Analizând pretinsa nesocotire a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, instanța de revizuire a argumentat în mod corect că respingerea acțiunii în revendicare, prin sentința civilă nr. 2612 din 02 aprilie 2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 582 din 05 februarie 2019, nu s-a datorat faptului că instanțele nu ar fi ținut cont de titlu de proprietate al reclamanților E. și D., astfel cum a fost recunoscut prin decizia civilă nr. 940/2014 a Tribunalului Dolj, ci aprecierii că, în situația dedusă judecății, prevalează titlul pârâtului C..

Aceasta întrucât, în dosarul de partaj succesoral, prin decizia nr. 940/02.10.2014 a Tribunalului Dolj, s-a reținut că în ceea ce privește construcția din cărămidă, compusă din 3 camere și dependințe, amplasată pe terenul în suprafață de 6160 mp. ce reprezintă proprietatea exclusivă a pârâtului C., aceasta nu a făcut obiectul contractului de donație nr. x/06.10.1992 și că revizuenții sunt singurii proprietari în indiviziune asupra acesteia, în vreme ce în cel de-al doilea dosar, având ca obiect acțiune în revendicare, prin decizia civilă nr. 582/05.02.2019 a Tribunalului Argeș, instanța nu a negat existența sau valabilitatea titlului de proprietate al reclamanților asupra construcției, ci a constatat, prin prisma dezlegărilor date de instanțe în dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Pitești, că și pârâtul C. deține un titlu de proprietate valabil asupra aceleiași construcții reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.04.2007, încheiat cu B., care la rândul său dobândise dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.12.2000, încheiat cu A., donatarul din contractul de donație nr. x/06.10.1992.

În altă ordine de idei, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, problema autorității de lucru judecat a reprezentat unul dintre motivele de apel formulate de reclamanții E. și D. împotriva sentinței civile nr. 2612 din 02 aprilie 2018, pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă în dosarul nr. x/2015, chestiune asupra căreia instanța de apel s-a aplecat reținând că dezlegările date problemelor de drept legate de dreptul de proprietate al părților asupra imbilelor în litigiu din cele două dosare au fost pe deplin tranșate.

Fiind vorba despre condiții cumulative de admisibilitate a revizuirii, neîndeplinirea chiar numai a uneia dintre acestea are drept consecință respingerea cererii de revizuire.

Or, reiterarea de către revizuenți în recurs a argumentelor invocate în susținerea cererii de revizuire nu este de natură a impune concluzia caracterului fondat al cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de revizuire nefiind o instanță de control judiciar în măsură să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptățită doar a constata dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre, după cum s-a arătat mai sus.

Critica ce vizează soluția propriu-zisă a hotărârii atacate - hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - poate prezenta relevanță din punct de vedere al motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât rezolvarea cererii de revizuire este dată în contextul expus prin aplicarea normelor de drept procesual, iar nu a celor de drept material.

Sub acest aspect, invocându-se incidența dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ., recurenții au susținut că în soluționarea cererii de revizuire promovate nu s-a ținut cont de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat atașat deciziei nr. 940/2014 prin care s-a statuat că sunt proprietarii construcției C2 amplasată pe suprafața de 1500 mp. Deși sentința civilă nr. 2612/2018 a Judecătoriei Pitești, precum și decizia nr. 582/2019 a Tribunalului Argeș au făcut referire la decizia menționată, solicitarea de anulare a documentației cadastrale a cărții funciare a imobilului C2, identificat în proprietatea recurenților, plus terenul aferent acesteia, s-a respins împreună cu celelalte capete de cerere.

Contrar alegațiilor recurenților, a examina raționamentul referitor la modul în care instanța anterioară ce a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire s-a raportat la elementele autorității de lucru judecat ar însemna a efectua un control judiciar asupra acestei hotărâri, ceea ce nu mai este posibil, respectiva decizie fiind definitivă, iar revizuirea nu poate fi transformată, pe acestă cale, într-un recurs deghizat.

Pe de altă parte, aspectele menționate îmbracă în realitate caracterul unor critici de netemeinicie prin care se urmărește reformarea deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, recurenții exprimându-și nemulțumirea față de soluția conținută de această hotărâre definitivă.

Or, analiza instanței de recurs nu poate fi alta decât cea prevăzută de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., respectiv cea a subordonării examinării, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Ținând seama că recurenții au dedus cercetării judecătorești în cauza de față chestiunea de drept a încălcării autorității de lucru judecat a deciziei nr. 940/2014 a Tribunalului Dolj prin pronunțarea deciziei nr. 582/2019 a Tribunalului Argeș, instanța de recurs apreciază că nu poate examina alte chestiuni care exced acestei probleme, cum ar fi cea a neincluderii imobilului - casă construită din cărămidă și acoperită cu tablă - în donația mamei recurenților, a neîntocmirii documentației cadastrale a imobilului în concordanță cu donația nr. 20050/1992 și alte acte care evidențiază alte vecinătăți ale imobilului descris în donație față de imobilul ocupat efectiv de proprietari succesivi, apărări care au făcut obiectul analizei altor proceduri judiciare și care nu sunt compatibile cu cea circumscrisă prezentei judecăți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții D. și E. împotriva deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții D. și E. împotriva deciziei nr. 2648 din 08 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 decembrie 2020.