ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2353/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.08.2006 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Pitești, reprezentat prin Primar, Primarul Municipiului Pitești și C., solicitând anularea Dispoziției nr. 2466/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești.

În motivare se arată că, dispoziția contestată este nelegală, întrucât pârâtul C. nu a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată, iar pe de altă parte, terenul nu face parte din cele care pot fi restituite foștilor proprietari, întrucât regimul său juridic este reglementat de Legea nr. 112/1995, fiind teren aferent casei de locuit și anexelor, care au fost deja înstrăinate prin contractul nr. x/1997.

Se arată că, potrivit art. 21 din Legea nr. 112/2005, reclamanții sunt îndreptățiți să dețină terenul aferent pentru a avea acces de la calea publică la locuința lor, precum și la anexele și la instalațiile construcțiilor, astfel că, în mod nelegal s-a dispus restituirea în natură către pârâtul C. a terenului respectiv întrucât acesta nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar prin decizia civilă nr. 1678/R/2005 a Curții de Apel Pitești s-a statuat că acesta este îndreptățit să primească numai măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a întregului imobil teren și construcții.

În drept sunt invocate disp. art. 26 din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile Legii nr. 112/2005.

La data de 31.10.2006, Primarul Municipiului Pitești a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, în raport de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că pârâtul a formulat notificare înregistrată sub nr. x/14.06.2001 prin care acesta a solicitat restituirea în natură a terenului .

La data de 30.11.2006, pârâtul C. a formulat la rândul său întâmpinare în care a invocat excepția lipsa calității procesuale active și de interes a reclamanților care sunt terțe persoane față de dispoziția contestată și nu au calitatea de persoane îndreptățite, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că disp. art. 21 din Legea nr. 112/1995 nu le sunt aplicabile reclamanților, ci foștilor proprietari care solicitau restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de către stat.

Prin acțiunea conexată la data de 30.11.2006, contestatorul pârât C. a formulat contestație împotriva aceleiași Dispoziții cu nr. 2466/25.07.2006 emisă de Municipiul Pitești, prin primar în sensul anulării acesteia și restituirii în natură a imobilului construcție și a terenului aferent.

În motivare, se arată că a formulat notificare pentru restituirea în natură a proprietății autoarei sale D. situată în str. x Pitești compus dintr-o construcție cu 3 camere și anexe, magazie și teren în suprafață de 375 mp.

Prin dispoziția contestată s-a dispus restituirea în natură pentru 280 mp. fiind respinsă solicitarea privind restituirea construcției și a terenului aferent întrucât acestea au fost înstrăinate chiriașilor conform Legii nr. 112/2005.

Se menționează că imobilele nu au intrat niciodată în proprietatea statului printr-un just titlu, astfel că nu se puteau efectua acte de dispoziție asupra acestuia. Imobilul a fost locuit de contestator până în anul 1981, când a fost obligat în mod abuziv să părăsească spațiul respectiv.

Prin sentința civilă nr. 19 din 18.01.2007, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins cererea formulată de contestatorii A. și B., împotriva Dispoziției nr. 2466/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, intimați fiind Municipiul Pitești - prin Primar și Primarul Municipiului Pitești, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 2466/2006 emisă de Municipiul Pitești, prin Primar s-a dispus restituirea în natură în favoarea pârâtului C. suprafața de teren de 280 mp, situată în Pitești, str. x.

Împotriva acestei dispoziții reclamanții au formulat acțiune prin care au solicitat desființarea acesteia, în baza prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, invocând în favoarea lor drepturile conferite de art. 21 din Legea nr. 112/1995, în sensul că sunt îndreptățiți să cumpere terenul din litigiu, ca teren aferent al construcțiilor, proprietatea lor.

Astfel, acțiunea în nulitate a fost promovată de către reclamanți, în calitate de terți în raport atât cu emitentul, cât și cu beneficiarul dispoziției de restituire în natură.

Potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalele soluționează contestațiile în primă instanță împotriva dispozițiilor sau deciziilor emise de deținătorul imobilului, calea de atac fiind conferită doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.

În cauză, reclamanții care pretind că au suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor lor legitime prin actul emis de primar, au înțeles să conteste dispoziția pe calea procedurală specială prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, pe care o pot invoca doar persoanele îndreptățite în acest sens.

Astfel, trebuie făcută distincția între această procedură specială și invocarea potrivit dispozițiilor de drept comun a nulității deciziei de aprobare a restituirii în natură a imobilului și care potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 are forța probantă a unui înscris autentic ce constituie titlu executoriu, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

În aceste condiții, reclamanții au înțeles să invoce aspectele de nelegalitate în ceea ce privește emiterea dispoziției, respectiv formularea notificării în afara termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 10/2001 și încălcarea unor dispoziții legale din Legea nr. 112/1995 pe calea procedurii speciale prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001 și care poate fi folosită doar de către beneficiarul dispoziției.

În consecință, neexistând identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului afirmat pe calea procesuală prevăzută de lege în favoarea persoanelor îndreptățite, așa cum sunt determinate prin art. 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a respins acțiunea reclamanților ca fiind formulată de persoane ce nu justifică calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinței a declarat, la data de 25.05.2020, apel E., în calitate de moștenitoare a intimatului C., decedat la data de 26.10.2018, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel aceasta a susținut că, deși în cauză s-au conexat cererea de chemare în judecată a reclamanților A. și B. cu contestația autorului său (fostul soț), contestație împotriva Dispoziției nr. 2466/2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, prima instanță a soluționat doar cererea de chemare în judecată a reclamanților și a omis a soluționa celălalt petit, situație în care în contestația pârâtului reclamant C. nu s-a procedat la darea unei soluții în temeiul legii.

La data de 21 iulie 2020, intimații contestatori B. și A. au formulat întâmpinare, prin intermediul căreia au invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei E., întrucât nu a făcut dovada calității de moștenitoare a defunctului C., precum și excepția lipsei de interes în promovarea apelului, cu motivarea că instanța de fond s-a pronunțat pe toate aspectele invocate, implicit în procedura completării, dată fiind sentința civilă nr. 499 din 21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș.

Totodată, la termenul de judecată din 28 iulie 2020, Curtea a pus în discuție excepția tardivității apelului invocată de intimații-contestatori Dumitrache, raportat la momentul comunicării sentinței civile nr. 19 din data 18.01.2007, respectiv 17 martie 2020 și momentul declarării apelului - 25 mai 2020.

Prin decizia civilă nr. 2012 din 28 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a fost respinsă excepția tardivității apelului și a fost respins ca lipsit de interes apelul declarat de E. împotriva sentinței civile nr. 19 din 18 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, cu privire la tardivitatea declarării căii de atac, faptul că, potrivit art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, nu s-a făcut dovada că pârâtul C. a primit comunicarea sentinței civile nr. 19 din 18.01.2007, motiv pentru care, în baza cererii depuse la 5 martie 2020, Tribunalul Argeș, prin judecătorul delegat a dispus a se proceda la recomunicarea sentinței apelate către părțile litigante de la acea vreme, pe adresa moștenirii, respectiv la ultimul domiciliu al defunctului C., la data de 17.03.2020.

Curtea a constatat că recomunicarea sentinței civile nr. 19/2007 pronunțată de Tribunalul Argeș s-a făcut în mod greșit pe numele defunctului C., deși trebuia comunicată pe adresa moștenirii, la ultimul domiciliu al defunctului C., acest fapt echivalând cu necomunicarea hotărârii judecătorești atacate cu apel.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că termenul de apel nu s-a împlinit pentru moștenitoarea E., data declarării apelului de către aceasta se situează în interiorul termenului legal de apel, care a curs continuu, astfel că excepția tardivității apelului declarat de către succesoarea în drepturi a pârâtului C. este nefondată.

A fost admisă excepția lipsei de interes în promovarea apelului, reținându-se că, la data de 13.03.2007, reclamantul C. a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 19/18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acțiunii conexate, având ca obiect contestație împotriva Dispoziției nr. 2466/2006, formulată de acest contestator în baza Legii nr. 10/2001.

Curtea a constatat că, în cauza de față, inițial, prin acțiunea înregistrată de reclamanții A. și B. au fost chemați în judecată la data de 03.08.2006 pârâții Municipiul Pitești, reprezentat prin Primar, Primarul Municipiului Pitești și C., prin care s-a solicitat anularea Dispoziției cu nr. 2466/2006 emisă de Primarul municipiului Pitești.

Prin acțiunea conexată la data de 30.11.2006, pârâtul reclamant C. a formulat contestație împotriva aceleiași dispoziții, cu nr. 2466/25.07.2006, emisă de Municipiul Pitești prin primar în sensul anulării acesteia și restituirii în natură a imobilului construcție și a terenului aferent.

Prin sentința civilă nr. 19/18.01.2007 pronunțata de Tribunalul Argeș s-a respins cererea formulată de contestatorii A. și B., ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, însă prima instanță a omis a se pronunța asupra cererii conexe formulate de pârâtul reclamant C..

Ca atare, în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., acesta a formulat o cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 19 din 18.01.2007 a Tribunalului Argeș.

Prin sentința civilă nr. 499 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis cererea și a completat sentința civila nr. 19/18.01.2007, în sensul că a respins acțiunea conexată formulată de reclamantul C.. Totodată, s-a dispus atașarea hotărârii completate și la dosarul de hotărâri al instanței.

În motivarea sentinței civile nr. 499 din 21.12.2012, Tribunalul Argeș a constatat că, potrivit unor serii de litigii soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, s-a reținut cu putere de lucru judecat că pârâtului reclamant C. i-au fost acordate despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, iar, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, acesta are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a întregului imobil, teren si construcții, nemaifiind îndreptățit să obțină restituirea în natură, astfel cum pretinde prin prezenta contestație.

S-a constatat, totodată, că instanțele anterioare au statuat cu putere de lucru judecat asupra legalității emiterii Dispoziției cu nr. 2466/2006 a Primarului Municipiului Pitești, constatând nulitatea absolută parțială a acestei dispoziții cu privire la suprafața de 85,82 m.p. identificată prin raportul de expertiză de expertul tehnic F., astfel încât s-a respins ca nefondată acțiunea conexată formulată de reclamantul C..

Prin urmare, întrucât prin apelul de față se solicită, din nou, soluționarea contestației pârâtului reclamant C. împotriva Dispoziției nr. 2466/2006 emisă de Municipiul Pitești-prin Primar, fapt inadmisibil în sistemul de drept, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, Curtea, în temeiul art. 480 C. proc. civ., a respins apelul formulat de E., în calitate de moștenitoare a autorului C., ca fiind lipsit de interes.

Împotriva deciziei nr. 2012 din 28 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs pârâta E..

În motivarea recursului, se arată că la dosarul nr. x/2006 inițiat de reclamanți a fost conexată contestația formulată de C. - defunctul său soț, împotriva aceleiași dispoziții, cu nr. 2466/25.07.2006, însă instanța de fond a soluționat doar cererea principală - adică contestația formulată de Dumitrache împotriva Dispoziției nr. 2466/2006 a Primarului mun. Pitești.

A formulat apel întrucât cererea care a format obiectul dosarului conexat nu a fost analizată, nu a fost soluționată, instanța nu s-a pronunțat pe probatoriul cerut de soțul său, mai mult, temeiul de drept al contestațiilor s-a reținut a fi cel dat de Legea nr. 112/1995 și nu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În dosarul principal soțul său a fost menționat ca fiind pârât deși contestația formulată trebuia soluționată în baza Legii nr. 10/2001, în timp ce contestația fam. Dumitrache avea un alt temei de drept, respectiv Legea nr. 112/1995.

În timp ce dosarul principal ajungea la Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 19/18 ianuarie 2007 prin care a completat sentința atacată deja, cu soluția asupra contestației soțului său, sentință care nu a fost comunicată părților din proces și nu a ajuns la dosarul de fond aflat la instanțele superioare în calea de atac.

Dacă cererea sa a fost soluționată abia prin sentința nr. 19/2007 instanța de apel nu poate reține că nu are interes în promovarea apelului împotriva sentinței 19/2007. Motivele contestației au fost soluționate printr-o sentință care nu a fost comunicată și nici nu a ajuns la dosarul de fond, astfel că instanțele de control nu au putut să soluționeze efectiv criticile aduse acestei sentințe.

Interesul este definit de art. 33 C. proc. civ., și trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, să se urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Se afirmă că atâta vreme cât exista deja o soluție pronunțată, prin această cale de atac urmărește modificarea primei sentințe, ceea ce conduce la lipsa interesului în promovarea căii de atac. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere această posibilitate, atunci nu ar fi prevăzut în mod expres căile de atac împotriva unei hotărâri (și nu încheieri) prin care s-a completat, îndreptat, lămurit - după caz omisiunile, erorile, lipsurile dintr-o sentință civilă.

Se mai motivează de către instanța de apel, că această completare a sentinței civile intrată în puterea lucrului judecat, s-a făcut în temeiul disp art. 281 C. proc. civ.

Potrivit disp art. 281 C. proc. civ., ale art. 281

l

C. proc. civ., completarea lămurirea sau îndreptarea erorilor, vizează hotărâri definitive, iar îndreptarea, lămurirea, completarea, se face prin încheiere.

În cazul disp art. 281

2

C. proc. civ. se va pronunța hotărâre, care, potrivit disp. art. 281

3

C. proc. civ., este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătura cu care s-a solicitat după caz îndreptarea, lămurirea, ori completarea.

Din punct de vedere procedural, consideră că motivele contestației soțului său nu au fost analizate niciodată, pentru că sentința nu i-a fost comunicată decât acum.

Acest motiv de recurs este dovedit chiar de ordinea cronologică a sentințelor pronunțate și de faptul ca sentința 19 a fost comunicată în 17 martie 2020, la solicitarea sa.

Pe de altă parte, intimații reclamanți Dumitrache au invocat faptul că dosarul a fost soluționat definitiv și irevocabil și că prin noua judecată urmărește modificarea sentinței deja pronunțate.

Prin chiar motivarea instanței de apel se observă că nu se rezolvă cererea soțului său de chemare în judecată ci se analizează tot cererea reclamanților Dumitrache, iar motivele sale de apel sunt raportate tot la motivele reclamanților Dumitrache. Soțul său solicită reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001, iar familia Dumitrache invocă dispozițiile Legii nr. 112/1995. Soțului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru teren, i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru casă și pe un titlu de proprietate încă valabil, se face vorbire de o suprafață de teren de 85 mp pe care i-ar fi câștigat reclamanții, din terenul deținut de soțul său, într-un moment în care terenul nu se mai afla la dispoziția Primăriei și era deja reconstituit.

Căile de atac în aceste dosare au fost lipsite de conținut, nu a avut loc o judecată efectivă a dreptului pretins încălcat ci s-a făcut doar o judecată a drepturilor reclamanților Dumitrache.

Critică sentința apelată, deoarece nu s-a făcut o judecată potrivit dispozițiilor C. proc. civ., ci a fost doar o aparentă judecată, unde motivele sale de la fond și până la prezentul recurs nu au fost analizate, tot timpul fiind analizate motivele reclamanților Dumitrache, cu toate că dreptul dedus judecății nu aparținea doar reclamanților Dumitrache, ci și soțului său, legea aplicabilă în speța de față fiind Legea nr. 10/2001 și nu Legea nr. 112/1995.

Deoarece cererile au fost analizate prin prisma Legii nr. 112/1995 și nu a Legii nr. 10/2001, consideră că în recursul de fața sunt incidente motivele de recurs prevăzute de punctul 8 al art. 304 C. proc. civ.

Ca o consecință a schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al cererii de chemare în judecată, este incident în cauză și motivul de recurs prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., pentru că imobilul ce a aparținut autoarei soțului său nu a făcut obiectul Legii nr. 112/1995, ci doar al Legii nr. 10/2001, astfel sentințele au fost date cu aplicarea greșită a legii și chiar cu nerespectarea Legii nr. 10/2001.

Pentru faptul că motivele contestației ca de altfel și ale căilor de atac ale soțului său nu au fost efectiv cercetate - sentința nefiind depusă la dosarul cauzei pentru ca instanța să o analizeze, consideră că în speță sunt incidente motivele de recurs prevăzute de punctul 5 al art. 304 C. proc. civ.

Faptul că sentința criticată nu a fost adusă la dosarul cauzei în timpul acelei prime judecăți, face ca judecata de fond să fie viciată, să fie nulă de drept pentru că nici una dintre instanțe nu a analizat dovezile depuse hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Un alt aspect vizează faptul că dosarul a fost pierdut în arhivele instanțelor și reconstituit - fără a se ști dacă a fost reconstituit integral, sau care au fost susținerile părților pe acest aspect al conexării, în condițiile în care temeiurile de drept erau diferite.

Deoarece în speța de față, legea prevede în mod expres dreptul la căile de atac și nu doar în aparență, pentru că nu se poate reține o judecată cu respectarea condițiilor de procedură dacă hotărârea atacată nu a fost depusă la dosar, iar apărările soțului său au vizat doar contestația reclamanților Dumitrache, solicită admiterea recursului.

În drept, invocă dispozițiile art. 304 punctele 5, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și pe ale Legii nr. 10/2001.

Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține admisibilitatea căii de atac față de data introducerii acțiunii inițiale, 30.08.2006, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. XII și XXVI din Legea nr. 202/2010.

În esență recurenta critică soluția de respingere a apelului declarat pentru lipsa unui interes actual și legitim, susținând că acțiunea conexă introdusă de defunctul său soț prin care contestă decizia ce i-a fost emisă în baza Legii nr. 10/2001 a fost omisă a fi soluționată odată cu acțiunea principală iar prin hotărârea de completare a dispozitivului pretențiile sale nu au fost efectiv analizate de o instanță de judecată.

Deși a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5,8,9 și 10 din vechiul C. proc. civ., criticile se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind vorba de analiza existenței unei condiții de fond pentru exercitarea căii de atac.

Nu poate fi reținută, față de criticile concrete din memoriul de recurs, incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd sancțiunea nulității pentru nerespectarea unor norme de procedură, ale art. 304 pct. 8, aplicabile în cazul unui act juridic în sensul de negotium iuris sau ale art. 304 pct. 10, abrogat la momentul introducerii acțiunii pendinte.

Interesul actual și legitim în promovarea căii de atac presupune ca partea nemulțumită de soluția pronunțată care cere reformarea acesteia să facă dovada unui folos practic urmărit, actual și legitim, adică recunoscut și ocrotit de lege.

Această condiție de fond ce trebuie îndeplinită pentru exercitarea căii de atac nu este dovedită în cauză, întrucât recurenta se prevalează de necomunicarea sentinței nr. 19 din 18 ianuarie 2007, împrejurare căreia instanța de apel i-a conferit efecte juridice, prin respingerea excepției de tardivitate a declarării apelului, pentru a solicita rejudecarea cauzei în privința acțiunii conexe promovate de defunctul său soț, pe care, susține aceasta, instanța de fond a omis a se pronunța.

Afirmația sa este nereală și lipsită de temei legal, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 282

2

C. proc. civ., omisiunea pronunțării asupra unor cereri poate fi îndreptată pe calea unei cereri de completare a dispozitivului hotărârii și nu prin declararea unei căi de atac. Or, în cauză, defunctul soț al reclamantei, C., a uzat de procedura reglementată de dispozițiile art. 282

2

C. proc. civ. formulând o cerere completatoare a sentinței nr. 19/2007, cerere ce a constituit obiect al dosarului nr. x/2006 și care a parcurs toate gradele de jurisdicție.

Astfel prin sentința civilă nr. 499/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 19/2007, fiind respinsă acțiunea conexată a reclamantului C.. Apelul declarat de acesta a fost respins prin decizia nr. 118/1.10.2013, a Curții de Apel Pitești, hotărârea rămânând irevocabilă prin respingerea recursului în conformitate cu decizia nr. 1236/10.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, nu se poate susține că cererea care a format obiectul dosarului conex nu a fost analizată și soluționată, ceea ce critică reclamanta fiind de fapt judecata asupra acelei cauze, aspecte ce se circumscriu contestării unei hotărâri irevocabile ce ar presupune reluarea judecății într-o procedură judiciară ce tinde la reformarea hotărârii, ceea ce nu este îngăduit de lege.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a apreciat că, deși în mod formal, partea este în termenul de declarare a apelului, acesta este lipsit de folos practic întrucât solicitările formulate pe această cale au fost analizate și soluționate în procedura de completare a hotărârii de primă instanță, promovată de către defunctul său soț în calitate de titular al acțiunii conexe, nefiind permisă reluarea judecății asupra acelor situații de fapt și de drept intrate în puterea lucrului judecat.

Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în prezenta cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E. împotriva deciziei nr. 2012 din 28 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2020.