ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Orășenesc Moinești și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii, suspendarea executării deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 31616 din 25 noiembrie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 70 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Orășenesc Moinești și A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 4000 RON către reclamant.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

În motivarea recursului se arată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond a apreciat în mod greșit asupra neîndeplinirii condițiilor stabilite de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Din motivarea sentinței reiese un singur aspect pe care instanța de fond l-a avut în vederea la momentul pronunțării soluției, și anume faptul că argumentul potrivit căruia recurentul nu ar fi cunoscut situația societății B. S.R.L. nu poate fi reținut, aceasta întrucât ar fi semnat Hotărârea AGEA nr. 188 din 21 noiembrie 2011 a S.C. C. S.R.L. Dărmănești.

Or, în speță, există împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.

În acest sens se arată ca prim aspect al nelegalității actului administrativ atacat, faptul că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, elementele specifice răspunderii patrimoniale, respectiv lipsa existenței unei "conduite ilicite a subiectului" ori a existenței unei "legături de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul dăunător", ce denotă lipsa calității recurentului de subiect activ al răspunderii patrimoniale.

În atare situație, este evident faptul că actul administrativ atacat, a cărui executare se solicită a fi suspendată, nu este motivat în mod corespunzător, neexistând niciun fel de mențiuni în cuprinsul acestuia, din care să reiasă care au fost acțiunile ori faptele efectuate cu rea-credință, în sensul neachitării, de către o persoană juridică (în cadrul căreia recurentul nu are nicio calitate), a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina acesteia, sens în care se impune suspendarea executării Deciziei de atragere a răspunderii până când instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a actului administrativ urmează a se pronunța asupra legalității acestuia.

Intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău - Serviciul Fiscal Orășenesc Moinești și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 15 iunie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes.

PENTru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și continuată fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deși, C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul recurentului de a formula prezentul recurs, Înalta Curte constată că legitimitatea acesteia nu este justificată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situație de excepție, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 554/2004.

Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentința nr. 141 din 8 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea principală formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31616 emisă la 25 noiembrie 2014 de către A.N.A.F. -.D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța și Decizia nr. 4 din 28 ianuarie 2015 privind soluționarea contestației, a admis acțiunea conexă formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, și a anulat decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31617 din 25 noiembrie 2014 și Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2015 emisă în soluționarea contestației.

Având în vedere că cererea de suspendare executare este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și că a fost soluționată acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative, recurentul reclamant nu mai justifică un interes în soluționarea recursului, prima instanță pronunțându-se asupra fondului.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai are interes în susținerea căii de atac.

PENTru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 70/2015 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM