ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2018

Cererea de chemare în judecată 1. Cererile de chemare în judecată conexate 1.1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 4 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, următoarele: - anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 31616, emisă la data de 25.11.2014 de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța; - anularea Deciziei nr. 4/28.01.2015 de soluționare a contestației; - suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 31616/25.11.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze; - obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. 1.1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 4 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, următoarele: - anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 31617, emisă la data de 25.11.2014 de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța; - anularea Deciziei nr. 5/29.01.2015 de soluționare a contestației; - suspendarea executării actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 31617/25.11.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze; - obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. 1.1.

Prin încheierea pronunțată la data de 10 septembrie 2015 în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de faptul că reclamanta B. a precizat că nu mai insistă în cererea de suspendare formulată în acest dosar și a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x. 1.1.

Prin sentința civilă nr. 121 din 10 septembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 141 din 8 octombrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis acțiunea principală, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați; - a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31616, emisă la 25.11.2014 de către A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța; - a anulat Decizia nr. 4/28.01.2015 privind soluționarea contestației; - a admis acțiunea conexă, formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța - Colectare Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați; - a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31617 din 25.11.2014; - a anulat Decizia nr. 5/28.01.2015, emisă în soluționarea contestației. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 141 din 8 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că potrivit art. 27 alin. (2) lit. b), c) și d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, organul fiscal a reținut că asociații au provocat cu rea - credință insolvabilitatea persoanei juridice prin neefectuarea niciunui demers pentru depășirea dezechilibrului patrimonial în care se află societatea, respectiv pentru achitarea obligațiile fiscale datorate. Din cuprinsul procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate și din actele depuse la dosar rezultă că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 27 Codul de procedură fiscală. Pentru a interveni răspunderea solidară, cu caracter special, este necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și existența unei forme de vinovăție. În ceea ce privește prejudiciul, organul fiscal a apreciat că există și a fost cauzat ca urmare a neachitării creanțelor fiscale de către debitoare. Fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma acelor modalități de săvârșire, înstrăinare sau ascundere de bunuri și este condiționată de existența calității de asociat, acționar, administrator sau orice altă persoană fizică ce desfășoară o activitate în interesul persoanei juridice, dar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este reglementat de dispozițiile art. 27 Codul de procedură fiscală, în sensul că înstrăinarea bunurilor a provocat starea de insolvabilitate a persoanei juridice. În ceea ce privește vinovăția, recurenta consideră că trebuie făcută distincția între cele două modalități de săvârșire a faptei ilicite, înstrăinarea sau ascunderea bunurilor. În cazul ascunderii cu rea-credință și sub orice formă a bunurilor, vinovăția este caracterizată de norma juridică sub aspectul intenției directe, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei ilicite și urmărind producerea acestuia. În cazul înstrăinării bunurilor, formele de vinovăție sunt cele instituite de principiile dreptului comun. În acest sens, răspunderea civilă este angajată în prezența simplei neglijențe, dar și a ușurinței sau imprudenței. Se mai arată că la data cooptării ca asociați a reclamanților, S.C. C. S.R.L. figura cu obligații de plata la bugetul general consolidat, aceștia neluând măsuri pentru a determina achitarea acestor datorii așa cum rezultă din procesele-verbale de audiere încheiate în data de 18.09.2014 și din data de 24.09.2014. Intimații-reclamanți, în calitatea lor de asociați ai S.C. C. S.R.L., în cadrul Adunării generale a asociațiilor, aveau ca obligații principale să desemneze administratorii și cenzorii, să îi revoce/demită și să le dea descărcare de activitate, precum și să decidă contractarea auditului financiar, atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii, precum și să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite societății, desemnând și persoana însărcinată să o exercite. Din procesele-verbale de audiere rezultă că intimații-reclamanți: - nu știu cine sunt administratorii și ceilalți asociați; - nu știu cine are drept de semnătură și cine reprezintă societatea în relația cu terții; - nu au luat masuri cu privire la urmărirea administratorilor și a cenzorilor pentru daunele pricinuite societății Conform Notei de constatare nr. x în urma deplasării pe teren s-a constatat că societatea nu funcționează la adresa declarată, conform declarației doamnei D. De asemenea nu s-au identificat dovezi care să ateste existența sa, desfășurarea vreunei activități comerciale, societatea neavând alte sedii sau puncte de lucru deschise. Ca urmare nu au putut fi identificate toate bunurile din patrimoniul societății, astfel că societatea s-a sustras de la executare silită aceasta figurând cu debite către bugetul general consolidat. Conform declarațiilor din procesele-verbale de audiere încheiate în data de 18.09.2014, respectiv 24.09.2014 societatea a deținut bunuri în proprietate venite prin divizare odată cu asocierea. Conform fișei sintetice pe plătitor societatea nu figurează cu plăți voluntare către bugetul general consolidat, majoritatea obligațiilor fiscale rezultând din decizia de impunere nr. x întocmită urmare controlului fiscal efectuat în anul 2013. În ceea ce privește faptul că intimații-reclamanți nu aveau calitatea de asociați în perioada 08.07.2011 - 30.09.2012, perioada analizată de inspecția fiscală, în urma cărei au rezultat debite conform Deciziei de impunere nr. x, recurenta precizează că în speță, nu sunt analizate operațiunile economice efectuate de societatea C. S.R.L. în perioada verificată în urma cărora a rezultat impozit pe profit și TVA de plată către bugetul general consolidat, astfel că aceștia nu se pot prevala de faptul că în perioada controlată nu au întocmit fapte sau acte în numele acestei societăți. Noul asociat preia atât activul cât și pasivul societății, prin urmare la data cooptării în societate, aceasta avea datorii foarte mari la bugetul general consolidat, iar intimații-reclamanți nu au făcut niciun demers pentru depășirea dezechilibrului patrimonial în care se afla societatea. 4. Apărările formulate în cauză Intimații B. și A. au formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 31616/25.11.2014 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului A., reținându-se incidența art. 27 alin. (2) lit. d) O.G. nr. 92/2003, în vederea realizării în tot a creanțelor fiscale ale debitoarei S.C. C. S.R.L. în limita sumei de 38.986.529 RON. Prin decizia nr. 31617/25.11.2014, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a decis, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală, angajarea răspunderii solidare a reclamantei B. în vederea realizării aceleiași creanțe fiscale. În dispozitivul ambelor decizii este înscrisă mențiunea că intimaților-reclamanți li se face cunoscut faptul că pentru obligațiile fiscale restante ale debitoarei S.C. C. S.R.L. mai răspund solidar următoarele persoane fizice: E., F., G., H. și I. În privința conduitei ilicite a subiectului, organul fiscal a reținut fapta descrisă de art. 27 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, faptă care este consecința nerespectării dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, respectiv faptul că intimații-reclamanți, în calitate de asociați ai S.C. C. S.R.L., au determinat neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, forma vinovăției fiind intenția deoarece inacțiunea ilicită este orientată în mod voit, deliberat cu rea-credință, spre a produce efectul neachitării obligațiilor fiscale. In privința prejudiciului, acesta este în sumă de 38.986.529 RON, fiind cert, lichid și exigibil, fiind înregistrat în perioada 20.03.2013 - 05.05.2014. Intimații-reclamanți au contestat, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală, deciziile de angajare a răspunderii solidare, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța respingând contestațiile fără a analiza apărările invocate. Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile Codului de procedură fiscală, răspund solidar cu acesta, potrivit art. 27 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală - temeiul de drept al deciziei de angajare a răspunderii solidare - "administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale". Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod temeinic și legal că actele administrative atacate nu se circumscriu întocmai dispozițiilor avute în vedere de art. 27 Codul de procedură fiscală. Astfel, intimații-reclamanți au deținut calitatea de asociați în cadrul C. S.R.L. exclusiv în perioada 02.04.2013-19.09.2013, astfel cum rezultă din actele emise de Oficiul Registrului Comerțului și aflate la dosarul cauzei. Aceștia au fost cooptați în calitate de asociați exclusiv în urma procesului de divizare, întrucât nu au văzut oportunități de dezvoltare a acestei societăți, singurele acte efectuate fiind acelea de cesiune a părților sociale. În decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală în baza cărora s-au întocmit cele două decizii de atragere a răspunderii solidare, s-au individualizat obligații fiscale de plată pentru perioada 08.07.2011-30.09.2012, așadar cu mult înainte ca intimații să aibă vreo calitate în acea societate. Intimații-reclamanți nu au avut calitatea de administratori, iar, în ceea ce privește calitatea lor de "altă persoană" care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că obligațiile S.C. C. S.R.L. erau datorate pentru perioada 08.07.2011 -30.09.2012, perioadă în care intimații-reclamanți nu au avut nici o calitate în societate și nici nu s-a făcut dovada că în fapt au întreprins vreo acțiune care să determine neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, astfel că nu se poate reține că sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală. Instanța de control judiciar apreciază că nici celelalte elemente specifice răspunderii solidare nu sunt întrunite în speță, nici în ceea ce privește conduita ilicită, dar nici existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul dăunător. Nu există niciun indiciu ori temei care să releve reaua-credință în activitățile întreprinse în perioada cât intimații-reclamanți au fost asociați în cadru societății declarate insolvabile, și care, mai mult, să constituie fapte de natură a atrage răspunderea solidară. Prin dispozițiile art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, legiuitorul a instituit o răspundere specială în sarcina persoanelor considerate responsabile de insolvabilitatea societății, prevăzând însă posibilitatea atragerii acestei forme de răspundere, numai în condiții special determinate, și anume dacă organul fiscal face dovada clară și neechivocă a relei-credințe în ceea ce privește administrarea societății. Or, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, reaua-credință a intimaților-reclamanți trebuie dovedită prin indicarea în concret a acțiunilor sau inacțiunilor care au determinat nedeclararea sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale. Această dovadă nu s-a făcut în cuprinsul deciziilor de atragere a răspunderii. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.