ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1653/2018

Prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 287 din data de 1 martie 2017, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți.

Prin aceeași încheiere, a obligat apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 RON.

La data de 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți și a dispus îndreptarea erorii materiale din încheierea de ședință din 11 octombrie 2017, în sensul că suma la care a fost obligată apelanta cu titlu de cheltuieli de judecată este de 300 RON, iar nu de 600 RON, cum din eroare s-a menționat.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 7 decembrie 2017, a fost înregistrat recursul promovat de către pârâta A. SRL împotriva încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Asupra recursului de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2016, reclamantul Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, în contradictoriu cu pârâta A. SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 944,16 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora pentru perioada 1 iulie 2013 - 31 iulie 2016; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 483,10 RON care vor fi actualizate la zi; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 287 din data de 1 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2036, a constatat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți în contradictoriu cu pârâta A. SRL, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 483,10 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente remunerațiilor datorate artiștilor interpreți pentru comunicarea publică a fonogramelor și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta A. SRL.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 31 ianuarie 2018, a luat act de renunțarea la judecata apelului formulat de apelanta-pârâtă A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 287 din data de 1 martie 2017, pronunțate în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți și a obligat apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta A. SRL a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, solicitând admiterea recursului și casarea în parte a încheierii de ședință atacate în ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, și anume respingerea acestora, ori, în subsidiar, reducerea cuantumului cheltuielilor acordate.

După întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin cererea depusă la data de 6 martie 2018 recurenta-pârâtă A. SRL a solicitat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., să se ia act de renunțarea sa la judecata căii de atac.

Recurenta-pârâtă a arătat că înțelege să renunțe la judecata recursului promovat împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 11 octombrie 2017 în dosarul nr. x/2016, întrucât a achitat cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin încheierea recurată și cu privire la care formulase calea de atac.

Cererea de renunțare Ia judecată a fost comunicată intimatului-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți care la data de 16 martie 2018 a depus note scrise prin care a solicitat sa se ia act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de către partea adversă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON.

Notele scrise depuse de către intimatul-reclamant au fost comunicate recurentei-pârâte care, prin înscrisul depus la data de 10 aprilie 2018 (intitulat "întâmpinare la notele scrise formulate de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți), a solicitat respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată în recurs, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului acestora.

Recurenta-pârâtă a arătat ca onorariul de avocat trebuie cenzurat întrucât a achitat anterior primului termen de judecată cheltuielile la care a fost obligată în faza apelului și există o vădită disproporționalitate între solicitarea intimatului-reclamant și valoarea cauzei deduse judecății.

De asemenea, a apreciat ca sunt aplicabile prevederile art. 454 C. proc. civ. privind exonerarea de la plată a pârâtului care a recunoscut pretențiile reclamantului, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți, ca urmare a comunicării poziției exprimate de către recurenta-pârâtă, a depus la data de 25 aprilie 2018, concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii de obligare a recurentei-pârâte la plata sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în etapa recursului.

Cu titlul prealabil, a învederat că dispozițiile C. proc. civ. nu permit recurentei-pârâte să formuleze întâmpinare în cauză, astfel încât un asemenea demers din partea acesteia este inadmisibil.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ. și la împrejurarea că cererea de renunțare la judecată a fost formulată ulterior comunicării motivelor de recurs și redactării întâmpinării pe care a depus-o, a apreciat că solicitarea sa de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată,

A considerat că pentru soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs este lipsită de relevanță împrejurarea că recurenta-pârâtă a înțeles să achite cheltuielile de judecată din apel, în condițiile în care această conduită a avut loc după declararea recursului și formularea întâmpinării pentru redactarea căreia a fost nevoit să apeleze la serviciile unui avocat și să achite onorariul acestuia.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată a arătat că suma de 400 RON, cu titlu de onorariul avocațial în etapa recursului pentru redactarea întâmpinării, a notelor și a concluziilor scrise pe care le-a depus la dosar, este una rezonabilă, concluzie susținută și de faptul că potrivit Hotărârii nr. 272 din data de 26 august 2017 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, onorariul minim stabilit pentru cererile contencioase cu valoare de până la 5.000 RON este de 450 RON, iar litigiile de proprietate intelectuală au o natură complexă.

A precizat că suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel a fost solicitată în considerarea faptului că sumele datorate de către recurenta-pârâtă pentru primele două capete de cerere fuseseră deja achitate, iar cuantumul acestora a fost mic.

În plus, a arătat că are un statut special și intră în categoria organismelor de gestiune colectivă care sunt organizate și funcționează după reguli speciale și orice cheltuială nerecuperată reprezintă un prejudiciu cauzat membrilor săi.

Concluziile scrise depuse de către intimatul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți au fost comunicate recurentei-pârâte A. SRL.

Prioritar, cu privire la înscrisul depus de către recurenta-pârâtă - intitulat "întâmpinare la notele scrise formulate de intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți" - Înalta Curte constată că acesta nu reprezintă o întâmpinare în sensul dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., ci note scrise prin care recurenta-pârâtă și-a exprimat poziția față de solicitarea părții adverse de obligare la plata cheltuielilor de judecată. Comunicarea înscrisurilor depuse la dosar s-a realizat în vederea respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, părțile având astfel posibilitatea să ia cunoștință în mod reciproc de pozițiile exprimate și să formuleze susțineri asupra aspectelor invocate în cauză.

Față de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de către recurenta-pârâtă A. SRL și de pozițiile exprimate de către părți prin înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă A. SRL a arătat că înțelege să renunțe la judecata recursului, depunând în acest sens o cerere semnată de avocat B., iar intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți prin notele scrise depuse a solicitat instanței să ia act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de către partea adversă.

Înalta Curte arată că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Prin urmare, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil, inclusiv după înaintarea dosarului la instanța competentă. În acest caz se aplică pentru identitate de rațiune în mod corespunzător prevederile art. 406 C. proc. civ.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de renunțare la judecata căii de atac este însoțită de împuternicirea avocațială a doamnei avocat B. (din data de 5 martie 2018), din care rezultă că mandatul dat acesteia de către recurenta-pârâtă cuprinde și întocmirea și semnarea cererii de renunțare la judecata recursului ce formează obiectul prezentului dosar.

De asemenea, recurenta-pârâtă a depus dovada executării de bună voie a obligației stabilite în sarcina sa prin încheierea recurată, și anume dovada achitării cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 de lei la care fusese obligată prin hotărârea pronunțată în apel (copia certificată pentru conformitate cu originalul a ordinului de plată nr. 1 din data de 26 februarie 2018).

Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecata căii de atac este un act de dispoziție, o desistare a părții, prin care aceasta achiesează la hotărârea instanței de apel.

În litigiul de față, această manifestare de dispoziție a recurentei-pârâte este neîndoielnică și neechivocă, astfel că, Înalta Curte, în aplicarea principiului disponibilității și față de prevederile art. 406 C. proc. civ., va lua act de renunțarea acesteia la judecata recursului promovat.

Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în faza procesuală a recursului, Înalta Curte reține că intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 400 RON, reprezentând onorariu de avocat, depunând dovada acestor cheltuieli, și anume ordinul de plată din data de 20 decembrie 2017 și împuternicirea avocațială a doamnei avocat C. (din data de 12 ianuarie 2018).

Recurenta-pârâtă s-a apărat împotriva acestei solicitări, pe de o parte, susținând că operează exonerarea sa de la plată cheltuielilor de judecată, iar, pe de altă parte, apreciind că onorariul de avocat nu este proporțional cu valoarea obiectului cauzei deduse judecății și cu activitatea desfășurată de apărătorul părții adverse.

În esență, intimatul-reclamant a considerat că solicitarea sa este întemeiată în raport de dispozițiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., iar cuantumul onorariului de avocat este unul rezonabil față de complexitatea cauzei, de înscrisurile redactate de către apărătorul său și de valoarea onorariilor minime stabilite prin Hotărârea nr. 272 din data de 26 august 2017 a Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Potrivit art. 494 C. proc. civ. raportat la art. 482 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel, respectiv în primă instanță, se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul ce reglementează această cale extraordinară de atac.

Art. 406 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dacă renunțarea s-a tăcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut, iar aceste dispoziții legale nu sunt potrivnice celor care reglementează calea de atac a recursului.

Cu privire la apărările recurentei-pârâte în sensul că beneficiază de exonerarea prevăzută de art. 454 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea nu pot fi primite întrucât textul legal statuează cu privire la exonerarea pârâtului care recunoaște în întregime pretențiile reclamantului. Or, prezenta renunțare la judecată a intervenit în recurs, fiind făcută de către recurentă, calitate procesuală care corespunde celei de reclamant, în primă instanță, iar nu celei de pârât.

Astfel, Înalta Curte constatând că în cauză recurenta-pârâtă a formulat cererea de renunțare la judecata recursului la data de 6 martie 2018, ulterior comunicării cererii de recurs (14 decembrie 2017), în aplicarea dispozițiilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în faza recursului, și anume onorariul de avocat a cărui achitare a fost dovedită prin ordinul de plată depus la dosar.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, reține că, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate aprecierile intimatului-reclamant referitoare la caracterul rezonabil al cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate (400 RON) și care reprezintă onorariul avocatului ales.

Susținerea potrivit căreia onorariul este justificat de complexitatea cauzei care se circumscrie materiei proprietății intelectuale nu poate fi primită, întrucât recursul vizează doar cheltuielile de judecată acordate în faza apelului (300 RON), aspect care nu presupune un grad ridicat de complexitate.

Pe de altă parte, pentru stabilirea de către instanță a cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat nu prezintă relevanță cele invocate cu privire Ia statutul special al intimatului-reclamant și la producerea unui prejudiciu membrilor acestuia, având în vedere criteriile statuate prin dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, nu pot fi primite nici apărările formulate prin raportare ia cele stabilite prin Hotărârea nr. 272 din data de 26 august 2017 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, întrucât acestea privesc relația avocatului cu clientul său și nu pot lega în niciun fel instanța de judecată care stabilește în urma propriei aprecieri care este cuantumul rezonabil al onorariului de avocat în raport de circumstanțele fiecărei cauze în parte.

Astfel, Înalta Curte apreciază că onorariul de avocat este vădit disproporționat în raport de complexitatea redusă a problemei de drept supusă analizei instanței prin cererea de recurs, valoarea redusă a cauzei, împrejurarea că soluționarea prezentei căi de atac se finalizează ca urmare a unei cereri de renunțare la judecata recursului, iar activitatea apărătorului ales al intimatului-reclamant a constat în formularea întâmpinării și a unor puncte de vedere cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului și la propria solicitare de acordare a cheltuielilor de judecată, fără a fi necesară prezența acestuia în fața instanței.

Prin urmare, ținând seama de circumstanțele litigiului, de valoarea și complexitatea reduse ale cauzei, precum și de activitatea desfășurată de avocatul intimatului-reclamant, va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea pârâtei A. SRL la judecata recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 11 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta A. SRL la plata către intimatul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți a sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse în baza art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2018.

Procesat de GGC - CL