ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2542/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.11.2015, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2015, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L.:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 3.297,16 RON (cu TVA inclus) reprezentând remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și pentru utilizarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în incinta punctul de lucru pe care îl administrează, respectiv Pensiunea A., în perioada 01.11.2012 - 30.11.2015;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 1.460,4 RON reprezentând penalități legale de întârziere în plată a obligațiilor;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 778 din 16.06.2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 700 RON la care se va adăuga TVA, cu titlu de remunerație datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual în cadrul Pensiunii rurale A. în perioada 01.11.2012 - 30.11.2015, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere de la data scadenței. Totodată, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pârâta la 500 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva sentinței civile nr. 778/16.06.2016 a declarat apel reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM.

Prin decizia civilă nr. 927 A din 25.10.2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost admis apelul formulat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiști Interpreți - CREDIDAM.

A fost schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:

A fost obligată pârâta la plata sumei de 1762 RON reprezentând remunerații datorate artiștilor interpreți și executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual, aferente perioadei 01.11.2012 - 30.11.2015, în spațiul de cazare și restaurant și la plata sumei reprezentând penalități în cuantum de 971,43 RON, calculate până la data de 24.10.2016, precum și a celor curse în continuare până la plata efectivă.

Au fost menținute dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 300 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, pârâta susține, în esență, că, penalitățile au fost stabilite greșit.

După cum a precizat si instanța de apel, în baza Deciziei 48/19.07.2017, colectarea remunerațiilor datorate artiștilor interpreți nu este o operațiune purtătoare de TVA.

Având în vedere acest aspect, consideră că în mod greșit s-au stabilit penalitățile, prevederile legale dezlegate prin hotărârea ICCJ nefiind aplicate unitar la baza de calcul și la penalitățile calculate recurentei.

Formula de calcul penalităților este Valoare pierderi * Nr. zile întârziere * Procent dobânda penalizatoare, iar cei de la CREDIDAM au calculat nelegal folosindu-se formula Valoare pierderi = Remunerații conform Metodologii + TVA.

Dacă remunerația este datorată fără TVA, penalitățile se aplică la valoarea remunerațiilor, atunci nici în acest caz (al penalităților) nu trebuie luată în calcul valoarea TVA. Acest lucru nu s-a corectat și reprezintă o mărire artificială și nejustificată cu 24% (valoarea TVA) a bazei de calcul a penalităților.

Mai mult decât atât, în mod nelegal a fost admisă cererea, din perspectiva Deciziei 48/19.07.2017 a ICCJ și din perspectiva documentelor prin care a fost obligată recurenta la plată, deoarece facturile proforme nu sunt documente justificative pe baza cărora sa poată fi solicitat un debit.

Factura proformă nu este prevăzută de legislația fiscală în vigoare. Factura proformă nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate, reprezintă o copie a facturii fiscale, trimisă în avans potențialului client, cu mențiunea că nu generează obligații de plată pentru acesta și nici nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Or, în lipsa documentelor contabile emise conform art. 219 și următoarele Codul fiscal, apare ca nelegală obligarea pârâtei la plata obligațiilor pretinse de CREDIDAM. Chiar și în situația în care legislația prevede obligații de achitat către CREDIDAM, consideră că acestea trebuie să respecte și celelalte prevederi legale în vigoare, în speță, cele fiscale, și, din această perspectivă, hotărârea atacată este nelegală, nefiind avute în vedere exigențele legale privind activitatea de facturare prevăzute de Legea Contabilității și Codul fiscal.

Față de cele menționate, pârâta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la comunicarea cererii de recurs.

Intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM a depus, în termen legal, întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ce a fost comunicată.

După comunicarea întâmpinării, în termen legal, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinare și admiterea recursului.

La data de 19 aprilie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul a fost declarat în termenul legal, fiind motivat și timbrat, dar criticile nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 23 aprilie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele y din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La dosar au fost depuse puncte de vedere la raport de către ambele părți, prin care recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, considerând că, în speță, criticile din recurs se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în timp ce intimatul-reclamant a cerut, în principal, constatarea ca nul a recursului, și, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 15 iunie 2018, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raport și invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclmant CREDIDAM, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci, în esență, se arată faptul că penalitățile au fost stabilite eronat, iar cererea de chemare în judecată a fost admisă greșit, din perspectiva interpretării greșite a înscrisurilor de la dosarul cauzei, întrucât au fost avute în vedere facturi proforme care nu sunt documente justificative pe baza cărora să poate fi solicitat un debit, indicându-se formal cazul de casare și normele legale încălcate, cu privire la faptul că probele administrate la fond și în apel, și anume, facturile proforme depuse de reclamantă la dosar nu dovedesc și nu generează obligații de plată pentru pârâtă și nici nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Înalta Curte reține că pentru "a motiva" recursul, recurenta a ignorat hotărârea instanței de apel, deși trebuia să dezvolte în mod concret motivele de nelegalitate prin raportare la considerentele folosite de către instanța de apel în fundamentarea soluției pronunțate, reluând critici din întâmpinarea depusă la fond, și anume cele referitoare la admiterea acțiunii reclamantului pe baza facturilor proformă, în condițiile în care la fond acțiunea a fost admisă în parte, iar recurenta-pârâtă nu a declarat apel împotriva sentinței.

Efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecății în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță, în limitele impuse de cele două reguli exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantum apellatum" și "tantum devolutum quantum iudicata".

În speță, se reține că, în absența invocării, pe calea apelului, sau, eventual, a cererii de aderare la apel, a admiterii greșite a acțiunii reclamantului pe baza facturilor proforme, critica prezentată în acest sens direct în calea de atac a recursului nu poate fi primită, fiind făcută omisso medio.

În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentei privitoare la considerentele deciziei atacate, respectiv în ce au constat, în mod efectiv, greșelile instanței de apel pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat, formal, de către recurentă prin memoriul de recurs.

Astfel, simpla nemulțumire a reclamantei față de hotărârea recurată, sub aspectul unui greșit calcul al penalităților, fără a se arăta ce prevederi legale au fost aplicate sau interpretate greșit de instanța de apel, iar, pe de altă parte, modalitatea de motivare a recursului, prin reluarea apărărilor din întâmpinarea depusă la fond, nu sunt suficiente pentru a se tinde la casarea hotărârii recurate.

În acest context, în ipoteza în care se invocă art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material -, recurenta era datoare să argumenteze rațiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit prevederile legale invocate prin memoriul de recurs.

Pe de altă parte, calculul cuantumul sumelor de plată a fost stabilit de către instanța de apel prin scăderea taxei pe valoare adăugată, prin prisma motivului de ordine publică pus în discuție de instanță, în temeiul art. 479 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în raport de Decizia nr. 48/19 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, iar, pretinsa eroare de calcul a penalităților nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai în condițiile prevăzute de art. 442-444 C. proc. civ.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

În acest context, se constată că susținerile recurentei vizând interpretarea greșită a înscrisurilor de la dosarul cauzei sunt formale și nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că indicarea ca temei al recursului și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este pur formală, întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta nu dezvoltă critici concrete de natură a se circumscrie acestei teze de nelegalitate, ci, în esență, sunt susțineri prin care se tinde a demonstra netemeinicia deciziei recurate, excedează controlului de legalitate permis acestei instanțe de recurs, în condițiile în care dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod imperativ că recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate, statuate expres în ipotezele de la pct. 1-8 ale aceluiași articol.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Or, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În speță, deși recurenta-reclamantă a indicat, formal, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 927A din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., precum și înscrisurile aflate la filele 48-49, Înalta Curte urmează să oblige recurenta-pârâtă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 927A din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. S.R.L. la plata sumei de 400 RON către intimatul-reclamant Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, reprezentând cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.06.2018.