ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7247/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea din 17 octombrie 2012, formulată în Dosarul nr. 19853/325/2012 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect anularea Procesului-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 0050800 întocmit în data de 5 iulie 2012, reclamanta SC E. SRL a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 prin raportare la Regulamentele CE nr. 1071/2009, nr. 1072/2009 și nr. 107/2009 coroborate cu art. 148 alin. (2) din Constituția României, dispoziții în baza cărora a fost sancționată contravențional.

În motivarea excepției de nelegalitate reclamanta a susținut în esență că, reglementarea contravenției și implicit, fapta pentru care a fost sancționată nu are nicio legătură cu regulamentele europene la care face trimitere și în consecință, încalcă domeniul de aplicare al acestora în sensul jurisprudenței CJUE, astfel că dispoziția națională trebuie înlăturată ca fiind contrară normelor comunitare, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituția României. Autoarea excepției a mai susținut că, potrivit jurisprudenței CJUE în cauza 50/76 - Amsterdam Bulb, un stat membru poate stabili sancțiuni privind încălcarea Regulamentelor europene, în măsura în care astfel de sancțiuni nu sunt prevăzute în aceste regulamente, însă nu pot stabili sancțiuni pentru conduite care nu au nicio legătură cu acestea.

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, Judecătoria Timișoara, constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate invocate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca instanță competentă și suspendarea judecății cauzei de fond până la soluționarea excepției. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25 octombrie 2012, instanța dispunând citarea Guvernului României ca emitent al actului administrativ ce formează obiectul excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, alături de pârâta Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul Rutier - Inspectoratul Teritorial Regiunea 5, Timișoara.

Pentru termenul din 18 martie 2013, Guvernul României a formulat întâmpinare solicitând respingerea excepției de nelegalitate, motivând legalitatea dispozițiilor H.G. nr. 69/2012 din perspectiva legislației interne conexe și a Regulamentelor comunitare pe care actul normativ se întemeiază. Ministerul Transporturilor a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Guvernului României, pe care instanța a declarat-o admisibilă în principiu la termenul din 18 martie 2013. Prin Sentința nr. 258 din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC E. SRL județul Arad, în Dosarul nr. 19853/325/2012 al Judecătoriei Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele ISCTR - Inspectoratul Teritorial Regiunea nr. 5, Timișoara și Guvernul României, având ca obiect art. 4, pct. 57.2 din H.G.

nr. 69/2012 și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Transporturilor în interesul Guvernului României. Curtea a reținut că H.G. nr. 69/2012 a fost adoptată pentru a stabili încălcările contravenționale decurgând din Regulamentele (CE) nr. 1.071/2M)9,) nr. 1.072/2009 și nr. 1.073/2009 …”. A mai observat Curtea că, fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012, constând în neasigurarea existenței la bordul vehiculului a legitimației de serviciu valabile care atestă angajarea conducătorului auto în cadrul operatorului de transport, constituie una din încălcările cu caracter contravențional preconizate prin aplicarea O.G.

nr. 27/2011, privind transporturile rutiere ca act normativ intern și nu prin aplicarea celor 3 Regulamente europene, mai precis, a dispozițiilor art. 25 alin. (5) din același act normativ, conform cărora: „În cazul efectuării transportului rutier național contra cost, operatorii de transport rutier români utilizează autovehicule conduse de cetățeni români, de cetățeni ai Uniunii Europene sau de cetățeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de muncă în România, angajați ai acestora, titulari ai unui certificat de competență profesională obținut în condițiile prevăzute de reglementările naționale și ale Uniunii Europene”. Concluzionând față de argumentele de drept expuse, reglementarea cuprinsă în art. 4 pct. 57.2.

din H.G. nr. 69/2012, este dată în aplicarea și organizarea executării actelor normative interne cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emisă, inclusiv a art. 108 alin. (2) din Constituția României, nefiind relevată vreo neconcordantă nici din punctul de vedere al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care nu interzice în nici un fel legiferarea aplicării normelor naționale .alături de cele europene precum cazul de față. 2. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 258 din 29 aprilie 2013, pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs reclamanta SC E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. S-a solicitat de către recurentă casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, susținându-se, în esență, că prima instanță deși avea competența stabilită prin Legea nr. 554/2004, nu a cercetat fondul excepției de nelegalitate, ci a statuat greșit că nu se poate pronunța pe chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii prin raportare la actul ce face obiectul litigiului, acesta fiind atributul instanței învestită cu soluționarea fondului cauzei, deși aplicarea principiului ierarhiei normelor juridice presupune tocmai interpretarea și aplicarea legilor în discuție. Se susține și că aplicarea prioritară a dreptului european poate fi realizată prin mecanismul excepției de nelegalitate.

În altă ordine, se solicită modificarea în tot a sentinței și constatarea nelegalității art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 prin raportare la Regulamentele CE nr. 1071, 1072 și 1073/2009, coroborate cu art. 48 alin. (2) din Constituție, aceste regulamente având, în temeiul art. 288 parag. 1 și 2 din TFUE, aplicabilitate directă, generală și imediată în dreptul intern al statelor. Astfel, reluând argumentele expuse la fond, se arată că dispozițiile art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012, care incriminează fapta contravențională de a conduce fără legitimație de transport valabilă a conducătorului auto, contravin regulamentelor europene menționate și trebuie considerate nelegale și lipsite de aplicare, invocând și jurisprudența CJUE.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind sentința recurată ca fiind legală și temeinică și combătând criticile formulate. În esență, se menționează că autoarea excepției de nelegalitate nu probează existența unei presupuse nelegalități a dispozițiilor art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012, ci se limitează la a susține că fapta reglementată drept contravenție în cuprinsul acestor dispoziții și, de altfel, toate celelalte contravenții incriminate de H.G. nr. 69/2012 nu au nicio legătură cu prevederile celor 3 Regulamente. Ministerul Transporturilor a formulat în cauză note scrise prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta-recurentă în cauza având ca obiect plângerea contravențională, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012, prin raportare la Regulamentele CE nr. 1071, 1072 și 1073/2009, precum și la dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție. În esență, recurenta-reclamantă susține nelegalitatea dispozițiilor art. 4 pct. 57.2. din H.G.

nr. 69/2012, care statuează că fapta de a efectua transportul rutier fără legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, constituie contravenție, arătând că acestea contravin regulamentelor menționate, pe de o parte pentru că stabilesc prevederi prin care se sancționează încălcări ale regulamentelor europene care nu sunt menționate în cuprinsul acestora, iar pe de altă parte, că sancțiunile privesc conduite care nu au legătură cu domeniul de aplicare al acestora. Însă, argumentele și aserțiunile recurentei-reclamante nu pot reforma soluția primei instanțe în sensul solicitat în cuprinsul recursului formulat. Dispozițiile art. 85 din O.G.

nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prevăd: „(1) Încălcările prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009, ale prezentei ordonanțe, precum și ale normelor de aplicare a acesteia, atrag răspunderea civilă, administrativă, penală și contravențională, în condițiile legii. (2) Încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravențional și sancțiunile aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”. H.G. nr. 69/2012 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și în aplicarea art. 85 alin. (2) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și nu în aplicarea regulamentelor în discuție pentru a se lua în examinare concordanța cu acestea.

Astfel, prin adoptarea H.G. nr. 69/2012 și stabilirea în cuprinsul acesteia a faptelor care reprezintă încălcări foarte grave/grave/minore, după caz, ale prevederilor Regulamentelor nr. 1071, 1072 și 1073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 care constituie contravenții și respectiv sancțiunile aplicabile acestora, Guvernul României nu a încălcat competența legală stabilită de dispozițiile art. 85 alin. (2) din O.G. nr. 27/2011, astfel că nu poate fi antrenată/ reținută nelegalitatea dispozițiilor art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012. Pe de altă parte, nu pot fi reținute aserțiunile recurentei-reclamante legate de nelegalitatea acestor dispoziții, cât timp dispozițiile art. 85 alin. (2) din O.G. nr. 27/2011, în aplicarea cărora a fost emisă/adoptată H.G.

nr. 69/2012, nu sunt afectate de vreun viciu de neconstituționalitate constatat potrivit dispozițiilor legale. Cunoscut este faptul că excepția de nelegalitate presupune verificarea concordanței actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea/aplicarea cărora a fost emis, potrivit principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Instanța de fond, a cercetat excepția de nelegalitate din această perspectivă și nu a constatat vreo neconcordanță în sensul menționat, astfel că în mod corect a respins excepția de nelegalitate ca nefondată.

De altfel, nici în primă instanță și nici în recurs, recurenta-reclamantă nu a dovedit nelegalitatea dispozițiilor ce formează obiectul excepției de nelegalitate în sensul menționat anterior. Prin urmare, față de considerentele expuse, solicitările recurentei-reclamante, astfel cum au fost argumentate, sunt nefondate, excepția de nelegalitate invocată fiind analizată de instanța de fond și în mod corect a fost respinsă, sentința recurată fiind legală și temeinică. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, ca respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E. SRL împotriva Sentinței nr. 258 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM