ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7247/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7247/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Soluția instanței de fond
Prin cererea din 17 octombrie 2012, formulată
în Dosarul nr. 19853/325/2012 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect
anularea Procesului-verbal de contravenție seria ISCTR nr. 0050800 întocmit în
data de 5 iulie 2012, reclamanta SC E. SRL a invocat excepția de nelegalitate a
dispozițiilor art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 prin raportare la
Regulamentele CE nr. 1071/2009, nr. 1072/2009 și nr. 107/2009 coroborate cu
art. 148 alin. (2) din Constituția României, dispoziții în baza cărora a fost
sancționată contravențional.
În motivarea
excepției de nelegalitate reclamanta a susținut în esență că, reglementarea
contravenției și implicit, fapta pentru care a fost sancționată nu are nicio
legătură cu regulamentele europene la care face trimitere și în consecință,
încalcă domeniul de aplicare al acestora în sensul jurisprudenței CJUE, astfel
că dispoziția națională trebuie înlăturată ca fiind contrară normelor
comunitare, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituția României.
Autoarea excepției a
mai susținut că, potrivit jurisprudenței CJUE în cauza 50/76 - Amsterdam Bulb,
un stat membru poate stabili sancțiuni privind încălcarea Regulamentelor
europene, în măsura în care astfel de sancțiuni nu sunt prevăzute în aceste
regulamente, însă nu pot stabili sancțiuni pentru conduite care nu au nicio
legătură cu acestea.
Prin încheierea
pronunțată la aceeași dată, Judecătoria Timișoara, constatând că sunt
îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate invocate,
în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curții de Apel
Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal ca instanță competentă
și suspendarea judecății cauzei de fond până la soluționarea excepției.
Cauza a fost înregistrată
pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25 octombrie 2012, instanța
dispunând citarea Guvernului României ca emitent al actului administrativ ce
formează obiectul excepției de nelegalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr.
554/2004, alături de pârâta Inspectoratul de Stat pentru Control în Transportul
Rutier - Inspectoratul Teritorial Regiunea 5, Timișoara.
Pentru termenul din
18 martie 2013, Guvernul României a formulat întâmpinare solicitând respingerea
excepției de nelegalitate, motivând legalitatea dispozițiilor H.G. nr. 69/2012
din perspectiva legislației interne conexe și a Regulamentelor comunitare pe
care actul normativ se întemeiază.
Ministerul
Transporturilor a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul
Guvernului României, pe care instanța a declarat-o admisibilă în principiu la
termenul din 18 martie 2013.
Prin Sentința nr. 258
din 29 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara a respins excepția de
nelegalitate invocată de reclamanta SC E. SRL județul Arad, în Dosarul nr. 19853/325/2012
al Judecătoriei Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele ISCTR - Inspectoratul
Teritorial Regiunea nr. 5, Timișoara și Guvernul României, având ca obiect art.
4, pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 și a admis cererea de intervenție accesorie
formulată de Ministerul Transporturilor în interesul Guvernului României.
Curtea a reținut că
H.G. nr. 69/2012 a fost adoptată pentru a stabili încălcările contravenționale
decurgând din Regulamentele (CE) nr. 1.071/2M)9,) nr. 1.072/2009 și nr.
1.073/2009 …”.
A mai observat Curtea
că, fapta contravențională prevăzută de art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012,
constând în neasigurarea existenței la bordul vehiculului a legitimației de
serviciu valabile care atestă angajarea conducătorului auto în cadrul
operatorului de transport, constituie una din încălcările cu caracter
contravențional preconizate prin aplicarea O.G. nr. 27/2011, privind
transporturile rutiere ca act normativ intern și nu prin aplicarea celor 3
Regulamente europene, mai precis, a dispozițiilor art. 25 alin. (5) din același
act normativ, conform cărora: „În cazul efectuării transportului rutier
național contra cost, operatorii de transport rutier români utilizează
autovehicule conduse de cetățeni români, de cetățeni ai Uniunii Europene sau de
cetățeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de muncă în România,
angajați ai acestora, titulari ai unui certificat de competență profesională
obținut în condițiile prevăzute de reglementările naționale și ale Uniunii
Europene”.
Concluzionând față de
argumentele de drept expuse, reglementarea cuprinsă în art. 4 pct. 57.2. din
H.G. nr. 69/2012, este dată în aplicarea și organizarea executării actelor
normative interne cu forță juridică superioară în baza cărora a fost emisă,
inclusiv a art. 108 alin. (2) din Constituția României, nefiind relevată vreo
neconcordantă nici din punctul de vedere al Legii nr. 24/2000 privind normele
de tehnică legislativă, care nu interzice în nici un fel legiferarea aplicării
normelor naționale .alături de cele europene precum cazul de față.
Calea de atac
exercitată
Împotriva Sentinței
nr. 258 din 29 aprilie 2013, pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs
reclamanta SC E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și
invocând ca temei legal dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
S-a solicitat de
către recurentă casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, susținându-se,
în esență, că prima instanță deși avea competența stabilită prin Legea nr.
554/2004, nu a cercetat fondul excepției de nelegalitate, ci a statuat greșit
că nu se poate pronunța pe chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii
prin raportare la actul ce face obiectul litigiului, acesta fiind atributul
instanței învestită cu soluționarea fondului cauzei, deși aplicarea
principiului ierarhiei normelor juridice presupune tocmai interpretarea și
aplicarea legilor în discuție.
Se susține și că
aplicarea prioritară a dreptului european poate fi realizată prin mecanismul
excepției de nelegalitate.
În altă ordine, se
solicită modificarea în tot a sentinței și constatarea nelegalității art. 4
pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012 prin raportare la Regulamentele CE nr. 1071,
1072 și 1073/2009, coroborate cu art. 48 alin. (2) din Constituție, aceste
regulamente având, în temeiul art. 288 parag. 1 și 2 din TFUE, aplicabilitate
directă, generală și imediată în dreptul intern al statelor.
Astfel, reluând
argumentele expuse la fond, se arată că dispozițiile art. 4 pct. 57.2. din H.G.
nr. 69/2012, care incriminează fapta contravențională de a conduce fără legitimație
de transport valabilă a conducătorului auto, contravin regulamentelor europene
menționate și trebuie considerate nelegale și lipsite de aplicare, invocând și
jurisprudența CJUE.
Intimatul-pârât
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, apreciind sentința recurată ca fiind legală și
temeinică și combătând criticile formulate.
În esență, se
menționează că autoarea excepției de nelegalitate nu probează existența unei
presupuse nelegalități a dispozițiilor art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012,
ci se limitează la a susține că fapta reglementată drept contravenție în
cuprinsul acestor dispoziții și, de altfel, toate celelalte contravenții
incriminate de H.G. nr. 69/2012 nu au nicio legătură cu prevederile celor 3
Regulamente.
Ministerul
Transporturilor a formulat în cauză note scrise prin care a solicitat, în
esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică
a sentinței recurate.
Soluția instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, apreciază că
recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi
expuse.
Astfel cum rezultă
din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta-recurentă
în cauza având ca obiect plângerea contravențională, a invocat excepția de
nelegalitate a dispozițiilor art. 4 pct. 57.2. din H.G. nr. 69/2012, prin
raportare la Regulamentele CE nr. 1071, 1072 și 1073/2009, precum și la
dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție.
În esență,
recurenta-reclamantă susține nelegalitatea dispozițiilor art. 4 pct. 57.2. din
H.G. nr. 69/2012, care statuează că fapta de a efectua transportul rutier fără
legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că
este angajat al operatorului de transport, constituie contravenție, arătând că
acestea contravin regulamentelor menționate, pe de o parte pentru că stabilesc
prevederi prin care se sancționează încălcări ale regulamentelor europene care
nu sunt menționate în cuprinsul acestora, iar pe de altă parte, că sancțiunile
privesc conduite care nu au legătură cu domeniul de aplicare al acestora.
Însă, argumentele și
aserțiunile recurentei-reclamante nu pot reforma soluția primei instanțe în
sensul solicitat în cuprinsul recursului formulat.
Dispozițiile art. 85
din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere prevăd: „(1) Încălcările
prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.
1072/2009 și ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009, ale prezentei ordonanțe,
precum și ale normelor de aplicare a acesteia, atrag răspunderea civilă,
administrativă, penală și contravențională, în condițiile legii. (2)
Încălcările prevăzute la alin. (1) cu caracter contravențional și sancțiunile
aplicabile în cazul constatării acestora se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului”.
H.G. nr. 69/2012 a
fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată și în
aplicarea art. 85 alin. (2) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere
și nu în aplicarea regulamentelor în discuție pentru a se lua în examinare
concordanța cu acestea.
Astfel, prin
adoptarea H.G. nr. 69/2012 și stabilirea în cuprinsul acesteia a faptelor care
reprezintă încălcări foarte grave/grave/minore, după caz, ale prevederilor
Regulamentelor nr. 1071, 1072 și 1073/2009 și ale O.G. nr. 27/2011 care
constituie contravenții și respectiv sancțiunile aplicabile acestora, Guvernul
României nu a încălcat competența legală stabilită de dispozițiile art. 85
alin. (2) din O.G. nr. 27/2011, astfel că nu poate fi antrenată/ reținută
nelegalitatea dispozițiilor art. 4 pct. 57.2 din H.G. nr. 69/2012.
Pe de altă parte, nu
pot fi reținute aserțiunile recurentei-reclamante legate de nelegalitatea
acestor dispoziții, cât timp dispozițiile art. 85 alin. (2) din O.G. nr.
27/2011, în aplicarea cărora a fost emisă/adoptată H.G. nr. 69/2012, nu sunt
afectate de vreun viciu de neconstituționalitate constatat potrivit
dispozițiilor legale.
Cunoscut este faptul
că excepția de nelegalitate presupune verificarea concordanței actului
administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară,
în temeiul și în executarea/aplicarea cărora a fost emis, potrivit principiului
ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat în art. 1 alin. (5)
din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Instanța de fond, a
cercetat excepția de nelegalitate din această perspectivă și nu a constatat
vreo neconcordanță în sensul menționat, astfel că în mod corect a respins
excepția de nelegalitate ca nefondată.
De altfel, nici în
primă instanță și nici în recurs, recurenta-reclamantă nu a dovedit
nelegalitatea dispozițiilor ce formează obiectul excepției de nelegalitate în
sensul menționat anterior.
Prin urmare, față de
considerentele expuse, solicitările recurentei-reclamante, astfel cum au fost
argumentate, sunt nefondate, excepția de nelegalitate invocată fiind analizată
de instanța de fond și în mod corect a fost respinsă, sentința recurată fiind
legală și temeinică.
În consecință, Înalta
Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din
Legea nr. 554/2004, modificată și completată, ca respinge recursul formulat ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC E. SRL împotriva Sentinței nr. 258 din 29 aprilie 2013 a Curții
de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM