ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7023/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7023/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei și procedura derulată de
prima instanță
Prin Sentința penală nr. 1272 din 14 mai 2012
pronunțată în Dosarul nr. 8167/325/2012, Judecătoria Timișoara a respins ca
neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat O.R.G. împotriva
Încheierii nr. 335 din 21 februarie 2012 dată de judecătorul delegat din cadrul
Penitenciarului Timișoara în Dosarul nr. 335/2012. Totodată, în temeiul art. 11
alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată,
instanța a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu excepția de nelegalitate a
dispozițiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor
de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, excepție
invocată de același petent.
Hotărârea Curții
de Apel
Curtea de Apel
Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 47
din 21 ianuarie 2013, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a
dispozițiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor
de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Temeiul juridic
corect al învestirii instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei
excepții de nelegalitate este art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
modificată, iar nu art. 11 alin. (4) din aceeași lege.
În speța de față,
examinarea excepției de nelegalitate nu poate avea finalitatea prevăzută de
art. 4 alin. (4) din legea anterior arătată, în condițiile în care instanța
penală a soluționat contestația pe fond, sub toate aspectele. Astfel, în ceea
ce privește deplasările cu cătușe ale petentului efectuate în anumite
circumstanțe instanța a reținut că acestea sunt conforme cu dispozițiile art.
202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Recursul declarat
de petentul O.R.G.
În recursul său,
petentul a solicitat casarea sentinței, în sensul admiterii excepției de
nelegalitate.
În motivarea căii
extraordinare de atac, recurentul a susținut că hotărârea atacată este
nelegală, deoarece prima instanță nu a analizat fondul excepției de
nelegalitate cu care a fost învestită.
În plus, recurentul a
arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost
comunicate actul administrativ dedus judecății și întâmpinarea formulată în
cauză de partea adversă.
Apărările
formulate de intimata Administrația Națională a Penitenciarelor
Intimata a formulat
întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și a
arătat că achiesează la argumentele juridice expuse în hotărârea judecătorească
atacată.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse
în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ.,
sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Prin Sentința penală
nr. 1272 din 14 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8167/325/2012, Judecătoria
Timișoara a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat
O.R.G. împotriva Încheierii nr. 335 din 21 februarie 2012 dată de judecătorul
delegat din cadrul Penitenciarului Timișoara în Dosarul nr. 335/2012. În plus,
instanța penală a sesizat Curtea de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 202
alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul nr.
1676/C din 24 iunie 2010.
Instanța de
contencios administrativ a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate
anterior menționată pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din decizia de
față.
Înalta Curte
apreciază că soluția primei instanțe este legală pentru următoarele argumente:
Recurentul a invocat
excepția de nelegalitate a dispozițiilor regulamentare mai sus arătate ca un
mijloc de apărare în susținerea contestației sale, precizând în mod expres în
cuprinsul cererii că apreciază această normă ca fiind contrară legii, respectiv
art. 24 din Legea nr. 275/2006.
În mod evident, în
această situație erau incidente prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr.
554/2004, modificată - privind cercetarea legalității unui act administrativ,
pe cale de excepție, în cadrul unui proces -, și nu cele ale art. 11 alin. (4)
teza a II-a din aceeași lege, potrivit cu care „actele administrative cu
caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând.”
În cauza de față,
instanța penală a soluționat contestația pe fond, sub toate aspectele, iar în
ceea ce privește deplasările cu cătușe ale petentului efectuate în anumite
circumstanțe instanța a reținut că acestea sunt conforme cu dispozițiile art.
202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Ca atare, în asemenea
circumstanțe, în mod corect instanța specializată de contencios administrativ a
reținut faptul că excepția de nelegalitate cu care a fost învestită este
inadmisibilă și că aceasta nu poate avea finalitatea prevăzută de art. 4 alin.
(4) din legea anterior arătată, respectiv aceea că instanța în fața căreia s-a
ridicat excepția va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărei
nelegalitate a fost constatată.
În altă ordine de
idei, instanța de control judiciar apreciază că nu a fost încălcat dreptul la
apărare al recurentului: intimatul nu a formulat întâmpinare pentru a putea fi
comunicată părții adverse; regulamentul aflat în discuție a fost depus la
dosar, iar partea, prezentă la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2013
a avut posibilitatea să analizeze norma contestată.
În fine, având în
vedere soluția pronunțată cu privire la admisibilitatea excepției, curtea de
apel nu putea analiza cauza pe fond.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
În consecință, Înalta
Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art.
20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul O.Gh.R.G. împotriva Sentinței nr. 47 din 21 ianuarie
2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM