ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7023/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin Sentința penală nr. 1272 din 14 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8167/325/2012, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat O.R.G. împotriva Încheierii nr. 335 din 21 februarie 2012 dată de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Timișoara în Dosarul nr. 335/2012. Totodată, în temeiul art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, instanța a sesizat Curtea de Apel Timișoara cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, excepție invocată de același petent.

2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 47 din 21 ianuarie 2013, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Temeiul juridic corect al învestirii instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei excepții de nelegalitate este art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, iar nu art. 11 alin. (4) din aceeași lege. În speța de față, examinarea excepției de nelegalitate nu poate avea finalitatea prevăzută de art. 4 alin. (4) din legea anterior arătată, în condițiile în care instanța penală a soluționat contestația pe fond, sub toate aspectele.

Astfel, în ceea ce privește deplasările cu cătușe ale petentului efectuate în anumite circumstanțe instanța a reținut că acestea sunt conforme cu dispozițiile art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. 3. Recursul declarat de petentul O.R.G. În recursul său, petentul a solicitat casarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate. În motivarea căii extraordinare de atac, recurentul a susținut că hotărârea atacată este nelegală, deoarece prima instanță nu a analizat fondul excepției de nelegalitate cu care a fost învestită. În plus, recurentul a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost comunicate actul administrativ dedus judecății și întâmpinarea formulată în cauză de partea adversă.

4. Apărările formulate de intimata Administrația Națională a Penitenciarelor Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și a arătat că achiesează la argumentele juridice expuse în hotărârea judecătorească atacată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Prin Sentința penală nr. 1272 din 14 mai 2012 pronunțată în Dosarul nr. 8167/325/2012, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată contestația formulată de petentul condamnat O.R.G.

împotriva Încheierii nr. 335 din 21 februarie 2012 dată de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Timișoara în Dosarul nr. 335/2012. În plus, instanța penală a sesizat Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul nr. 1676/C din 24 iunie 2010. Instanța de contencios administrativ a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate anterior menționată pentru argumentele prezentate la pct. I.2 din decizia de față.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală pentru următoarele argumente: Recurentul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor regulamentare mai sus arătate ca un mijloc de apărare în susținerea contestației sale, precizând în mod expres în cuprinsul cererii că apreciază această normă ca fiind contrară legii, respectiv art. 24 din Legea nr. 275/2006.

În mod evident, în această situație erau incidente prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată - privind cercetarea legalității unui act administrativ, pe cale de excepție, în cadrul unui proces -, și nu cele ale art. 11 alin. (4) teza a II-a din aceeași lege, potrivit cu care „actele administrative cu caracter normativ care se consideră nelegale pot fi atacate oricând.” În cauza de față, instanța penală a soluționat contestația pe fond, sub toate aspectele, iar în ceea ce privește deplasările cu cătușe ale petentului efectuate în anumite circumstanțe instanța a reținut că acestea sunt conforme cu dispozițiile art. 202 alin. (4) din Regulamentul privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Ca atare, în asemenea circumstanțe, în mod corect instanța specializată de contencios administrativ a reținut faptul că excepția de nelegalitate cu care a fost învestită este inadmisibilă și că aceasta nu poate avea finalitatea prevăzută de art. 4 alin. (4) din legea anterior arătată, respectiv aceea că instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărei nelegalitate a fost constatată. În altă ordine de idei, instanța de control judiciar apreciază că nu a fost încălcat dreptul la apărare al recurentului: intimatul nu a formulat întâmpinare pentru a putea fi comunicată părții adverse; regulamentul aflat în discuție a fost depus la dosar, iar partea, prezentă la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2013 a avut posibilitatea să analizeze norma contestată.

În fine, având în vedere soluția pronunțată cu privire la admisibilitatea excepției, curtea de apel nu putea analiza cauza pe fond. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul O.Gh.R.G. împotriva Sentinței nr. 47 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2013. Procesat de GGC - LM