ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7014/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brezoi, reclamanta a SC B.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A,

Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, anularea

Procesului-verbal de contravenție seria R11 nr. 0098605 din 12 mai 2011, iar,

în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că, deși benzinăria a emis rovinietă și a înscris o

inversare a două litere, respectiv RB cu BR, nu s-a prejudiciat în niciun fel

intimata, întrucât valoarea rovinietei, adică 28 de euro, a fost achitată,

culpa aparținând casierei.

generat conflictul negativ de competență

Judecătoria Brezoi,

prin Sentința civilă nr. 951 din 5 martie 2013, a admis excepția necompetentei

teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, reținând, în esență, că dispozițiile

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de

utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din

România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013,

conform cărora plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a

contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul contravenientul, sunt dispoziții de imediată

aplicare.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Brăila, prin Sentința civilă nr. 4472 din 7

iunie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de oficiu, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 24 din Noul Cod de

procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai

proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Instanța a reținut că

norma în cauză - art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, modificată prin

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 - este o normă de procedură, stabilind

competența materială și teritorială a instanțelor în această materie specifică.

În speță, plângerea

contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27

decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă,

fiind supusă, din punctul de vedere al instanței, vechii reglementări, potrivit

art. 24 din Noul Cod de procedură civilă care are aplicabilitate generală.

Așa fiind, norma de

competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data

de 15 februarie 2013.

În legătură cu

prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr.

2/2013, instanța a apreciat că acestea nu se aplică în materie

contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal,

actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul

celei de-a doua secțiuni.

În concluzie,

instanța a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile generale ale

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie

contravențională.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 și 22

alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport

cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii de

chemare în judecată îl constituie anularea Procesului-verbal de contravenție

seria R11 nr. 0098605 încheiat de către pârâta Compania Națională de Autostrăzi

și Drumuri Naționale din România SA la data de 12 mai 2011, prin care

reclamanta SC B.C. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă pentru

săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002,

întrucât s-a constatat că autoturismul, aparținând acesteia, circula pe DN 7 km

188+900M, în localitatea Seaca, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă

valabilă.

Potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M.O. nr. 89 din 12 februarie

2013, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,

se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are

sediul contravenientul.

În speță, din actele

dosarului, rezultă că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de

contravenție a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brezoi la data

de 27 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură

civilă, iar potrivit art. 24 din același cod, ce are aplicabilitate generală,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Înalta Curte reține

astfel că norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale

înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului

Cod de procedură civilă.

Referitor la

dispozițiile legale invocate de Judecătoria Brezoi, ca instanță de trimitere,

respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din

Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie

contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Or, prin

procesul-verbal de contravenție contestat s-a reținut că la data de 12 mai 2011

autoturismul aparținând societății reclamante a circulat pe DN 7 km 188+900M,

în localitatea Seaca, județul Vâlcea, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a

contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei

circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei,

este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi.

regulatorului de competență

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu cu

pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A,

Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea

Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM