ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6092/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei sector 1 București, reclamanta SC M.H.S.L.R. SRL în contradictoriu

cu intimata C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N. a contestat procesul-verbal de constatare

a contravenției din 15 mai 2012.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a fost sancționată contravențional pentru faptul că, la data

de 5 aprilie 2012, ora. 09:35, pe DN 7, localitatea S., județul Vâlcea, vehiculul

categoria F, aparținând reclamantei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Reclamanta a precizat

că rovinieta pentru acest vehicul a fost achitată, însă a intervenit o eroare la

preluarea datelor de către operator, astfel că pe rovinieta emisă a fost trecut

numărul de înmatriculare greșit.

Față de împrejurarea că

a achitat costul rovinietei, reclamanta a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii

contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

De asemenea, reclamanta

a susținut că procesul-verbal de contravenție, ca orice act administrativ, trebuie

să îmbrace forma scrisă, aceasta fiind una dintre condițiile de validitate, arătând

că dispozițiile O.G. nr. 2/2011 și cele ale O.G. nr. 15/2002 nu prevăd în mod expres

posibilitatea de a întocmi un act constatator în formă electronică.

generat conflictul negativ de competență

Prin încheierea de ședință

din data de 25 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a dispus scoaterea plângerii contravenționale

de pe rolul instanței și înaintarea dosarului către Judecătoria sector 1 București.

Pentru a dispune astfel,

instanța a avut în vedere dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

raportat la art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 8713 din

17 aprilie 2013, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat

Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ

de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă

la procesele în materia contenciosului administrativ, aflate în primă instanță la

data schimbării competenței prin acest act normativ.

Analizând coroborat aceste

dispoziții cu cele ale art. III din Secțiunea 2 privind modificarea și completarea

unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ

și fiscal din Legea nr. 2/2013, se reține (prin interpretare literară) că legiuitorul

a înțeles să facă distincție între materia contravențională și cea a contenciosului

administrativ.

De asemenea, instanța

a avut în vedere că la data sesizării instanței (11 iunie 2012) erau aplicabile

dispozițiile generale ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența

în materie contravențională și împrejurarea că fapta contravențională a fost săvârșită

pe DN 7, S., județul Vâlcea.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând sesizarea constată că cele două instanțe Judecătoria sectorului

1 București și Judecătoria Brezoi, de același grad și aflate în circumscripția unor

curți de apel diferite și-au declarat necompetența de a judeca aceeași pricină,

astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 , 21 și 22

alin. (3) C. proc. civ. pentru a pronunța regulatorul de competență.

Soluționând conflictul,

instanța stabilește că în speță competența de soluționare a cauzei îi revine Judecătoriei

sectorului 1 București pentru următoarele considerente:

Instanța de la locul săvârșirii

contravenției a fost investită cu soluționarea plângerii formulate de petiționarul

SC M.H.S.L.R. SRL în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA București prin care

a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție din 15 mai 2012, în baza

căruia a fost amendat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.

(1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului

de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 424/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Textul acestei ordonanțe

s-a modificat și completat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., după art. 10 fiind introdus art. 10

1

.

Potrivit textului nou

introdus „(...)plângerea însoțită de procesul-verbal de constatarea contravenției,

se introduse la Judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul”. Se poate observa că pentru acest gen de contravenții, prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se

stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Noile prevederi au urmărit

degrevarea acelor instanțe, care, prin prisma existenței unor puncte de control

pe raza lor teritorială erau aglomerate cu dosare în această materie, dar au venit

și în sprijinul justițiabilului prin stabilirea competenței teritoriale în favoarea

judecătoriei de la domiciliul sau sediul său, eliminând în acest fel costurile suplimentare

cu transportul la instanța din raza teritorială unde s-a săvârșit contravenția.

În acord cu scopul declarat

de legiuitor, acela de „degrevarea instanțelor” dispozițiile tranzitorii cuprinse

în articolul XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicarea a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în privința normelor de procedură ce reglementează

competența în acest domeniu stabilesc regula aplicării imediate a legii noi.

Astfel, potrivit art.

XXIII alin. (1) „

Procesele în primă instanță, precum și căile de

atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data

schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal

învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Prin

aceste dispoziții legiuitorul s-a abătut de la principiul „tempus regit actum” instanța

legal sesizată trebuind să se dezinvestească și să trimită cauza instanței devenite

competente potrivit noii legi, inclusiv pentru acțiunile având ca obiect plângerile

împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de O.G.

nr. 15/2002, de vreme ce legiuitorul folosește expresia „procesele în primă instanță”

fără indicarea obiectului procesului și fără să fi prevăzut prin aceleași norme

tranzitorii că procesele în curs de judecată în această materie, la data schimbării

competenței, instanțele legal investite vor continua să fie judecate de aceste instanțe.

Nu se

poate face abstracție nici de natura juridică a procesului-verbal de constatare

a contravenției, acesta fiind un act administrativ de autoritate cu caracteristici

specifice, act administrativ și act de procedură contravențională, dar supus controlului

instanței de contencios administrativ indiferent de instanța competentă să soluționeze

litigiul.

Stabilirea

competenței de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare

a contravenției în favoarea Judecătoriei nu înseamnă excluderea lui de la controlul

instanței de contencios administrativ, actele administrative exceptate controlului

instanței de contencios administrativ fiind prevăzute în mod expres de art. 5

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit căruia:

„

Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele

administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară”, O.G. nr. 2/2001 neavând puterea unei legi

organice.

Este

adevărat că din punct de vedere al competenței materiale, în materia contenciosului

administrativ, în primă instanță este competent tribunalul sau curtea de apel, dar

analizând dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravențiilor se constată că în litigiile contravenționale căile de atac se

judecă de secția de contencios administrativ a tribunalului, ceea ce demonstrează

încă odată că procesul verbal de constatare a contravenției nu este exclus controlului

instanței de contencios administrativ.

Pentru

toate acest considerente, ținând seama de sediul contravenientului, acesta fiind

în Municipiul București, str. B.P., zonă ce se regăsește în circumscripția

Judecătoriei sectorului 1 București va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC M.H.S.L.R. SRL în contradictoriu

cu pârâta C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2013.