ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6091/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul S.D.F. în contradictoriu cu intimata

C.N.A.D.N.R. SA București a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției

din 26 iulie 2011.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, la data încheierii procesului verbal contestat, s-a reținut

că a circulat cu un autovehicul categoria A, fără a deține rovinietă valabilă.

De asemenea, reclamantul

a arătat că procesul-verbal este netemeinic și nelegal, întrucât acesta nu cuprinde

descrierea faptei, indicarea orei și locului la care a fost săvârșită contravenția,

motiv pentru care solicită a se constata nulitatea potrivit dispozițiilor art. 16

și 17 din O.G. nr. 2/2001.

Reclamantul a susținut

că a achitat costul rovinietei pentru anul 2011, intrând în legalitate, motiv pentru

care a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii

cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă

nr. 837 din 8 februarie 2012, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Brezoi.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a avut în vedere că fapta a fost săvârșită pe raza localității

S., județul Vâlcea care este în circumscripția Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea

De asemenea, instanța

a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției din 26 iulie 2011,

reclamantul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 250 RON pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările

și completările ulterioare.

În sarcina reclamantului

s-a reținut faptul că, la data de 1 februarie 2011 ora 11:31 pe DN 7 pe raza localității

S., județul Vâlcea vehiculul categoria A, aparținând reclamantului, a circulat fără

a deține rovinietă valabilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului-verbal de constatare

a contravenției se introduce la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit

contravenția.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Judecătoria Brezoi, prin sentința civilă nr. 1782 din 4 aprilie 2013, a

declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Botoșani, reținând că, potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „(...)plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”,

aceste dispoziții legale intrând în vigoare după data înregistrării plângerii la

Judecătoria Brezoi, după declinarea de competență.

S-a mai reținut că, așa

cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul își

are domiciliul în Botoșani, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei

Botoșani și, întrucât art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 stabilește o competență

teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, Judecătoria Brezoi a constatat

că sunt incidente prevederile art. 159 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 9503/193/2013.

Prin încheierea de ședință

din data de 27 mai 2013, instanța a constatat că în fața Judecătoriei Brezoi s-a

ivit un conflict negativ de competență prevăzut de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.

și, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând sesizarea constată că cele două instanțe Judecătoria Brezoi

și Judecătoria Botoșani, de același grad și aflate în circumscripția unor curți

de apel diferite și-au declarat necompetența de a judeca aceeași pricină, astfel

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 , 21 și 22 alin. (3)

C. proc. civ. pentru a pronunța regulatorul de competență.

Soluționând conflictul,

instanța stabilește că în speță competența de soluționare a cauzei îi revine Judecătoriei

Botoșani pentru următoarele considerente:

Instanța de la locul săvârșirii

contravenției a fost investită cu soluționarea plângerii formulate de petiționarul

S.D.F. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA București prin care a solicitat

anularea procesului-verbal de contravenție din 26 iulie 2011, în baza căruia a fost

amendat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G.

nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe

rețeaua de drumuri naționale din România aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Textul acestei ordonanțe

s-a modificat și completat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., după articolul 10 fiind introdus articolul 10

1

.

Potrivit textului nou

introdus „(...)plângerea însoțită de procesul verbal de constatarea contravenției,

se introduse la Judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul”. Se poate observa că pentru acest gen de contravenții, prin derogare

de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se

stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Noile prevederi au urmărit

degrevarea acelor instanțe, care, prin prisma existenței unor puncte de control

pe raza lor teritorială erau aglomerate cu dosare în această materie, dar au venit

și în sprijinul justițiabilului prin stabilirea competenței teritoriale în favoarea

judecătoriei de la domiciliul sau sediul său, eliminând în acest fel costurile suplimentare

cu transportul la instanța din raza teritorială unde s-a săvârșit contravenția.

În acord cu scopul declarat

de legiuitor, acela de „degrevarea instanțelor” dispozițiile tranzitorii cuprinse

în art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicarea a Legii

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în privința normelor de procedură ce reglementează

competența în acest domeniu stabilesc regula aplicării imediate a legii noi.

Astfel, potrivit art.

XXIII alin. (1) „

Procesele în primă instanță, precum și căile de

atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data

schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal

învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.

Prin

aceste dispoziții legiuitorul s-a abătut de la principiul „tempus regit actum” instanța

legal sesizată trebuind să se dezinvestească și să trimită cauza instanței devenite

competente potrivit noii legi, inclusiv pentru acțiunile având ca obiect plângerile

împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de O.G.

nr. 15/2002, de vreme ce legiuitorul folosește expresia „procesele în primă instanță”

fără indicarea obiectului procesului și fără să fi prevăzut prin aceleași norme

tranzitorii că procesele în curs de judecată în această materie, la data schimbării

competenței, instanțele legal investite vor continua să fie judecate de aceste instanțe.

Nu se

poate face abstracție nici de natura juridică a procesului-verbal de constatare

a contravenției, acesta fiind un act administrativ de autoritate cu caracteristici

specifice, act administrativ și act de procedură contravențională, dar supus controlului

instanței de contencios administrativ indiferent de instanța competentă să soluționeze

litigiul.

Stabilirea

competenței de soluționare a plângerii împotriva procesului verbal de constatare

a contravenției în favoarea Judecătoriei nu înseamnă excluderea lui de la controlul

instanței de contencios administrativ, actele administrative exceptate controlului

instanței de contencios administrativ fiind prevăzute în mod expres de art. 5

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit căruia:

„

Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele

administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară”, O.G. nr. 2/2001 neavând puterea unei legi

organice.

Este

adevărat că din punct de vedere al competenței materiale, în materia contenciosului

administrativ, în primă instanță este competent tribunalul sau curtea de apel, dar

analizând dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic

al contravențiilor se constată că în litigiile contravenționale căile de atac se

judecă de secția de contencios administrativ a tribunalului, ceea ce înseamnă că

litigiile contravenționale nu sunt excluse din sfera contenciosului administrativ.

Pentru

toate acest considerente, ce coincid de altfel cu cele ale instanțelor aflate în

conflict, ținând seama de domiciliul contravenientului, acesta fiind în Municipiul

Botoșani, localitate ce se regăsește în circumscripția Judecătoriei Botoșani, va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.D.F. în contradictoriu cu pârâta

C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 septembrie 2013.