ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6091/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6091/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și
procedura derulată în fața primei instanțe sesizate
Prin cererea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamantul S.D.F. în contradictoriu cu intimata
C.N.A.D.N.R. SA București a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției
din 26 iulie 2011.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că, la data încheierii procesului verbal contestat, s-a reținut
că a circulat cu un autovehicul categoria A, fără a deține rovinietă valabilă.
De asemenea, reclamantul
a arătat că procesul-verbal este netemeinic și nelegal, întrucât acesta nu cuprinde
descrierea faptei, indicarea orei și locului la care a fost săvârșită contravenția,
motiv pentru care solicită a se constata nulitatea potrivit dispozițiilor art. 16
și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Reclamantul a susținut
că a achitat costul rovinietei pentru anul 2011, intrând în legalitate, motiv pentru
care a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii
cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă
nr. 837 din 8 februarie 2012, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței
teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Brezoi.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a avut în vedere că fapta a fost săvârșită pe raza localității
S., județul Vâlcea care este în circumscripția Judecătoriei Brezoi, județul Vâlcea
De asemenea, instanța
a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției din 26 iulie 2011,
reclamantul a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 250 RON pentru săvârșirea
contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările
și completările ulterioare.
În sarcina reclamantului
s-a reținut faptul că, la data de 1 februarie 2011 ora 11:31 pe DN 7 pe raza localității
S., județul Vâlcea vehiculul categoria A, aparținând reclamantului, a circulat fără
a deține rovinietă valabilă.
Potrivit dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului-verbal de constatare
a contravenției se introduce la judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit
contravenția.
Învestită cu soluționarea
cauzei, Judecătoria Brezoi, prin sentința civilă nr. 1782 din 4 aprilie 2013, a
declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Botoșani, reținând că, potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 privind
aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri
naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, „(...)plângerea,
însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce
la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”,
aceste dispoziții legale intrând în vigoare după data înregistrării plângerii la
Judecătoria Brezoi, după declinarea de competență.
S-a mai reținut că, așa
cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul își
are domiciliul în Botoșani, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei
Botoșani și, întrucât art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 stabilește o competență
teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, Judecătoria Brezoi a constatat
că sunt incidente prevederile art. 159 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Dosarul a fost înregistrat
pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. 9503/193/2013.
Prin încheierea de ședință
din data de 27 mai 2013, instanța a constatat că în fața Judecătoriei Brezoi s-a
ivit un conflict negativ de competență prevăzut de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.
și, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante
Înalta Curte de Casație
și Justiție, examinând sesizarea constată că cele două instanțe Judecătoria Brezoi
și Judecătoria Botoșani, de același grad și aflate în circumscripția unor curți
de apel diferite și-au declarat necompetența de a judeca aceeași pricină, astfel
că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 , 21 și 22 alin. (3)
C. proc. civ. pentru a pronunța regulatorul de competență.
Soluționând conflictul,
instanța stabilește că în speță competența de soluționare a cauzei îi revine Judecătoriei
Botoșani pentru următoarele considerente:
Instanța de la locul săvârșirii
contravenției a fost investită cu soluționarea plângerii formulate de petiționarul
S.D.F. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA București prin care a solicitat
anularea procesului-verbal de contravenție din 26 iulie 2011, în baza căruia a fost
amendat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G.
nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe
rețeaua de drumuri naționale din România aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 424/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Textul acestei ordonanțe
s-a modificat și completat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., după articolul 10 fiind introdus articolul 10
1
.
Potrivit textului nou
introdus „(...)plângerea însoțită de procesul verbal de constatarea contravenției,
se introduse la Judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul”. Se poate observa că pentru acest gen de contravenții, prin derogare
de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se
stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei
circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Noile prevederi au urmărit
degrevarea acelor instanțe, care, prin prisma existenței unor puncte de control
pe raza lor teritorială erau aglomerate cu dosare în această materie, dar au venit
și în sprijinul justițiabilului prin stabilirea competenței teritoriale în favoarea
judecătoriei de la domiciliul sau sediul său, eliminând în acest fel costurile suplimentare
cu transportul la instanța din raza teritorială unde s-a săvârșit contravenția.
În acord cu scopul declarat
de legiuitor, acela de „degrevarea instanțelor” dispozițiile tranzitorii cuprinse
în art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicarea a Legii
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în privința normelor de procedură ce reglementează
competența în acest domeniu stabilesc regula aplicării imediate a legii noi.
Astfel, potrivit art.
XXIII alin. (1) „
Procesele în primă instanță, precum și căile de
atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data
schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal
învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”.
Prin
aceste dispoziții legiuitorul s-a abătut de la principiul „tempus regit actum” instanța
legal sesizată trebuind să se dezinvestească și să trimită cauza instanței devenite
competente potrivit noii legi, inclusiv pentru acțiunile având ca obiect plângerile
împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor prevăzute de O.G.
nr. 15/2002, de vreme ce legiuitorul folosește expresia „procesele în primă instanță”
fără indicarea obiectului procesului și fără să fi prevăzut prin aceleași norme
tranzitorii că procesele în curs de judecată în această materie, la data schimbării
competenței, instanțele legal investite vor continua să fie judecate de aceste instanțe.
Nu se
poate face abstracție nici de natura juridică a procesului-verbal de constatare
a contravenției, acesta fiind un act administrativ de autoritate cu caracteristici
specifice, act administrativ și act de procedură contravențională, dar supus controlului
instanței de contencios administrativ indiferent de instanța competentă să soluționeze
litigiul.
Stabilirea
competenței de soluționare a plângerii împotriva procesului verbal de constatare
a contravenției în favoarea Judecătoriei nu înseamnă excluderea lui de la controlul
instanței de contencios administrativ, actele administrative exceptate controlului
instanței de contencios administrativ fiind prevăzute în mod expres de art. 5
alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit căruia:
„
Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele
administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege
organică, o altă procedură judiciară”, O.G. nr. 2/2001 neavând puterea unei legi
organice.
Este
adevărat că din punct de vedere al competenței materiale, în materia contenciosului
administrativ, în primă instanță este competent tribunalul sau curtea de apel, dar
analizând dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravențiilor se constată că în litigiile contravenționale căile de atac se
judecă de secția de contencios administrativ a tribunalului, ceea ce înseamnă că
litigiile contravenționale nu sunt excluse din sfera contenciosului administrativ.
Pentru
toate acest considerente, ce coincid de altfel cu cele ale instanțelor aflate în
conflict, ținând seama de domiciliul contravenientului, acesta fiind în Municipiul
Botoșani, localitate ce se regăsește în circumscripția Judecătoriei Botoșani, va
stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul S.D.F. în contradictoriu cu pârâta
C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 septembrie 2013.