ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7269/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de Judecătoria Brezoi

Prin plângerea contravențională înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, sub nr. 7601/198/2011,

petenta SC B.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. – C.E.S.T.R.I.N.

anularea procesului-verbal din 14 aprilie 2011.

În motivarea

plângerii, petenta a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind

întocmit cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

17 raportat la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.

Prin Încheierea din

20 februarie 2013, Judecătoria Brezoi a dispus scoaterea cauzei de pe rol în

temeiul art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013,

trimițând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că

aceasta este competentă să judece cauza.

În esență instanța a

avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

Codul de procedură civilă prin care s-a modificat competența în privința

plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei, competente fiind

instanțele de la domiciliul/sediul contravenientului, iar nu cele de la locul

săvârșirii faptei.

A considerat instanța

că dispozițiile sunt de imediată aplicare și că, în ciuda distincției ce poate

deriva din Secțiunea 2 a legii, în sensul că materia contravențională nu este

inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, sunt incidente totuși

prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, textul făcând trimitere la

„procesele în primă instanță” în curs de judecată la data schimbării, potrivit

legii, a competenței instanțelor legal învestite, care vor fi judecate de

instanțele devenite competente să le judece, fără a face vreo diferențiere

(astfel cum se face în privința căilor de atac) între materia contravențională

și cea a contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul având în vedere

inclusiv o degrevare pe verticală.

Prin urmare, instanța

a considerat că, în temeiul aceluiași text legal, se impune trimiterea pe cale

administrativă a cauzei instanței devenită competentă, respectiv Judecătoria

Brăila, având în vedere să sediul petentei se află în circumscripția

teritorială a acestei instanțe.

de Judecătoria Brăila

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 1 martie 2013.

Instanța a invocat

din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătorie Brăila.

Prin sentința nr. 4532

din 12 iunie 2013, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, constatând ivit

conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele.

Potrivit art. 24 din

N.C.P.C., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și

executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin Legea nr. 2/2013

a fost introdus în OG nr. 15/2002

privind aplicarea

tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România

art. 10

1

conform căruia,

prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările

și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de

constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Instanța

a constatat că norma în cauză este o normă de procedură, stabilind competența

materială și teritorială a instanțelor în această materie specifică.

În opinia

Judecătoriei Brăila, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare

a N.C.P.C., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței, vechii

reglementări potrivit art. 24 din N.C.P.C. care are aplicabilitate generală.

Prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale

înregistrate după data de 15 februarie 2013.

În legătură cu

dispozițiile legale invocate de instanța de trimitere, Judecătoria Brezoi,

respectiv prevederile art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) și 4 din Legea nr.

2/2013, instanța a apreciat că

acestea nu se aplică în

materie contravențională, ci numai în materia

contenciosului

administrativ și fiscal, actul normativ realizând o distincție clară între cele

două materii în cadrul celei de-a doua secțiuni.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2)

coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

3.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

În

cauza de față se contestă Procesul-verbal de constatare a contravenției din 14

aprilie 2011, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C.E.S.T.R.I.N., prin care în

temeiul art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările

ulterioare, SC B.C. SRL a fost sancționat cu amendă contravențională, întrucât

la data de 16 noiembrie 2010, ORA 8:58, s-a constatat că vehiculul categoria A,

a circulat pe DN 7 km 188+900m, Seaca, Jud. Vâlcea, fără a deține rovinietă

valabilă.

Așa

cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, anterior intrării în

vigoare a N.C.P.C., astfel că este supusă vechii reglementări, potrivit art. 24

din N.C.P.C. care are aplicabilitate generală.

Astfel,

potrivit art. 24 din N.C.P.C., norma de competență se aplică numai plângerilor

contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

Pe

de altă parte, dispozițiile legale invocate de Judecătoria Cornetu, ca instanță

de trimitere, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) și alin.

(4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea nu se aplică în materie

contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Din

cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârșită pe

DN 7, km 188+900 m, pe raza localității Seaca, Jud. Vâlcea.

Potrivit

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului,

este localitatea Seaca, județul Vâlcea, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Brezoi.

Prin urmare, instanța

competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Brezoi.

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu cu

pârâta C.N.A.D.N.R. SA – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – C.E.S.T.R.I.N.

București în favoarea Judecătoriei Brezoi

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2013.