ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6645/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin plângerea contravențională înregistrată

pe rolul Judecătoriei Sector 6 București la data de 30 aprilie 2012 sub nr. 10475/303/2012,

petenta SC C.P. SA Brăila a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.

– C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr.

8015 din 02 octombrie 2012, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei Judecătoriei Cornetu, dosarul

fiind înregistrat pe rolul instanței indicate la data de 11 octombrie 2012 sub nr.

12735/1748/2012.

Prin încheierea din

14 martie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în

temeiul art. III coroborat cu art. 23 alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013,

trimițând dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că

aceasta este competentă să judece cauza.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Cornetu a avut în vedere faptul că la data de 15

februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prin care s-a

modificat competența în privința plângerilor contravenționale având ca obiect

plata rovinietei, competente fiind instanțele de la domiciliul/sediul

contravenientului, iar nu cele de la locul săvârșirii faptei.

Prin sentința nr.

3949 din 17 mai 2013 Judecătoria Brăila a admis excepția de

necompetență materială a instanței și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Instanța

a constatat că

obiectul

cauzei este „anularea procesului-verbal de contravenție”, nefiind o pricină

privitoare la bunuri, iar părțile nu pot să înlăture competența teritorială

prevăzută de O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „plângerea împreună cu dosarul

cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția”.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2)

coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante.

Înalta

Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21,

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență

în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente

cauzei.

În fapt, se reține că

la data de 10 aprilie 2012 a fost întocmit de către un agent constatator din

cadrul C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică C.E.S.T.R.I.N.

procesul verbal de contravenție din 10 aprilie 2012, prin care s-a reținut

săvârșirea de către contestator a contravenției constând în aceea că a circulat

cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x pe A2 Km 12+450 m Glina Jud. Ilfov,

fără a deține rovinietă valabilă.

Pentru acest motiv,

s-a aplicat petentului amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei în baza

art. 8, alin. (2) din O.G. nr. 15/2002.

Înalta Curte,

constată că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanțelor de

judecată la data de 30 aprilie 2012, anterior intrării in vigoare a noului Cod

de procedură civilă, ale cărui dispoziții potrivit dispozițiilor art. 24, se

aplică numai proceselor începute după intrarea acestuia in vigoare.

Apreciază Înalta

Curte că este eronată invocarea a dispozițiilor art. 10

1

introdus

prin art. III din Legea nr. 2/2013 potrivit cărora „Prin derogare de la

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 180/2002,

cu modificările si completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia

procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul.”.

În acest sens, se

reține că dispozițiile art.

23 din

Legea nr. 2/2013, potrivit cărora

(1) Procesele in prima instanța, precum si căile de atac in materia

contenciosului administrativ si fiscal, in curs de judecata la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competentei instanțelor

legal investite se judeca de instanțele devenite competente potrivit

prezentei legi, trebuie interpretate restrictiv, in sensul că se aplică numai

situațiilor expres reglementate in acest articol.

Astfel, textul de

lege expus anterior menționează că modificarea de competență se aplică doar

proceselor in primă instanță, precum și căilor de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, regula derogatorie prevăzută de acest

articol aplicându-se doar în cazul litigiilor din materia contenciosului

administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională,

având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două

tipuri de litigii, aspect ce reiese chiar din conținutul acesteia legi, din

denumirea Secțiunii a 2-a, intitulată „Modificarea și completarea unor acte

normative în materie contravențională și în materia contenciosului

administrativ și fiscal”.

De asemenea, Înalta

Curte reține că prevederile alin. (1)-(4) ale art. 23 din Legea nr. 2/2013 sunt

corelate, intre acestea existând o strânsă legătură, scopul legiuitorului fiind

de a aplica procedura de degrevare administrativă doar in ceea ce privește

litigiile aflate in fond la curțile de apel și in recurs la Înalta Curte de

Casație și Justiție, in materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru aceste

considerente, se constată că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013

în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor

verbale de contravenție întocmite în baza O.G. nr. 15/2002 nu se aplică

litigiilor în curs de judecată la data intrării acesteia in vigoare, acestea

urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii

contravenției.

Cum din procesul

verbal de contravenție aflat la fila 6 a Judecătoriei Sectorului 6 București rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este

pe A2 Km 12+450m Glina Jud. Ilfov, instanța competentă a soluționa cauza este

Judecătoria Cornetu.

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

În

consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC C.P. SA Brăila în

contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și

Informatică – C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.