ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6152/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6152/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin plângerea contravențională
înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, petenta SC C.P. SA Brăila a solicitat
în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-C. anularea procesului-verbal din 21
martie 2012.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
Prin Încheierea din 21
martie 2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol în temeiul
art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, trimițând
dosarul pe cale administrativă Judecătoriei Brăila, apreciind că aceasta este competentă
să judece cauza.
În esență instanța a avut
în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prin care
s-a modificat competența în privința plângerilor contravenționale având ca obiect
plata rovinietei, competente fiind instanțele de la domiciliul/sediul contravenientului,
iar nu cele de la locul săvârșirii faptei.
Prin urmare, instanța
a considerat că, în temeiul aceluiași text legal, se impune trimiterea pe cale administrativă
a cauzei instanței devenită competentă, respectiv Judecătoria Brăila, având în vedere
să sediul petentei se află în circumscripția teritorială a acestei instanțe.
Prin sentința nr. 4321
din 31 mai 2013, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale invocată
de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Cornetu, constatând ivit conflictul negativ de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre s-au reținut următoarele.
Potrivit art. 24 din noul
C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și
executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin Legea nr. 2/2013
a fost introdus în O.G. nr. 15/2002
privind aplicarea tarifului
de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România
art. 10
1
conform
căruia,
prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările
ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,
se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul.
Instanța
a constatat că norma în cauză este o normă de procedură, stabilind competența materială
și teritorială a instanțelor în această materie specifică.
În legătură cu dispozițiile
legale invocate de instanța de trimitere, Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile
art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța
a apreciat că
acestea nu se aplică în materie contravențională,
ci numai în materia
contenciosului administrativ și fiscal,
actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei
de-a doua secțiuni.
Având
în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza localității
G., localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu,
Judecătoria Brăila a apreciat că aceastî judecătorie este competentă să soluționeze
cauza.
Ivindu-se conflictul negativ
de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22
alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și
de drept relevante
Înalta Curte de Casație
și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în
favoarea Judecătoriei Bârlad.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte constată că în cauza de față se contestă procesul-verbal din 21
martie 2012, încheiat de către C.N.A.D.N.R. SA – C., prin care în temeiul art. 8
alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, SC
C.P. SA Brăila a fost sancționată cu amendă contravențională, întrucât la data de
21 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare
XXX, aparținând societății reclamante a circulat pe DN 2A km 12+450m, G., Jud.Iffov,
fără a deține rovinietă valabilă.
Prin Legea nr. 2/2013
s-a modificat și completat O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare
și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, prin introducerea
art. 10
1
conform căruia, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001,
cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările
ulterioare: plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției,
se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul
contravenientul.
În acord cu scopul declarat
de legiuitor, acela de „degrevare a instanțelor” dispozițiile tranzitorii cuprinse
în
art. XXIII.
alin.
(1)
din Legea
nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum
și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., prevăd că procesele în primă instanță, precum și căile
de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la
data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor
legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
Prin urmare,
având în vedere că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru
pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege
publicată în M. Of., Partea I, nr. 89/12.02.2013, se constată că , în raport de
noile prevederi înscrise în actul normativ menționat, care sunt de imediată aplicare,
respectiv cele ale Art. III din cuprinsul Secțiunii a 2-a – Modificarea și completarea
unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ
și fiscale, coroborate cu cele ale art. XXIII alin. (1) din Capitolul III – Dispoziții
tranzitorii și finale, Judecătoria Brăila este competentă a judeca prezentul litigiu,întrucât
așa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul
are sediul în Brăila
.
Temeiul legal al regulatorului
de competență
În consecință, având în
vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.
(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,
în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.P. SA Brăila în contradictoriu cu
pârâta C.N.A.D.N.R. SA în favoarea Judecătoriei Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie
2013.