ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7017/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

judecății

Prin

cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu, reclamanta a SC A.T. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - C.E.S.T.R.I.N., anularea procesului-verbal de contravenție

din 28 noiembrie 2011, fiind nelegal, invocând și prescripția obligativității de

plată a amenzii, deoarece fapta a fost săvârșită la 29 mai 2011, iar comunicarea

procesului-verbal s-a făcut la 05 decembrie 2011, peste termenul de 3 luni stabilit

de legiuitor. În plus, a precizat că rovinieta era plătită.

generat conflictul negativ de competență

Judecătoria Cornetu, prin

încheierea din 21 martie 2013, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea

acesteia Judecătoriei Brăila spre competentă soluționare, reținând că, în speță,

sunt aplicabile dispozițiile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din

Legea nr. 2 din 01 februarie 2013.

În esență, instanța a

avut în vedere faptul că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum

și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. prin care s-a modificat competența în privința plângerilor contravenționale

având ca obiect plata rovinietei, competente fiind instanțele de la domiciliul/sediul

contravenientului, iar nu cele de la locul săvârșirii faptei, considerând că aceste

dispoziții sunt de imediată aplicare.

Învestită cu soluționarea

cauzei, Judecătoria Brăila,

prin sentința civilă nr. 4753 din 19 iunie 2013, a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată de oficiu, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de

competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

acestuia.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ.,

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite

începute după intrarea acesteia în vigoare.

Instanța

a reținut că norma în cauză -

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, modificată

prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 -

este o normă de procedură,

stabilind competența materială și teritorială a instanțelor în această materie specifică.

În speță, plângerea contravențională

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 decembrie 2011,

anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de

vedere al instanței, vechii reglementări, potrivit art. 24 din noul C. proc.

civ. care are aplicabilitate generală.

Așa fiind, norma de competență

se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15

februarie 2013.

În legătură cu prevederile

art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, instanța

a apreciat că

acestea nu se aplică în materie contravențională,

ci numai în materia

contenciosului administrativ și fiscal,

actul normativ realizând o distincție clară între cele două materii în cadrul celei

de-a doua secțiuni.

În concluzie, instanța

a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C.

proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii de chemare

în judecată îl constituie anularea procesului-verbal de contravenție din 28

noiembrie 2011 încheiat de către pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA la data de 12 mai 2011, prin care reclamanta SC A.T. SRL

a fost sancționată contravențional cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută

de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, întrucât s-a constatat că autoturismul,

aparținând acesteia, circula pe

A2,

km 12+450 m, pe raza localității Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din

Legea nr. 2 din 01 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea,

însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce

la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.

În speță, din actele dosarului,

rezultă că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenție a fost

înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 14 decembrie 2011,

anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 din același

cod, ce are aplicabilitate generală, dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Înalta Curte reține astfel

că norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate

după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.

Referitor la dispozițiile

legale invocate de Judecătoria Cornetu, ca instanță de trimitere, respectiv prevederile

art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013, se reține

că acestea nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului

administrativ și fiscal.

Or, prin procesul-verbal

de contravenție contestat s-a reținut că la data de 28 noiembrie 2011

autoturismul aparținând

societății reclamante a circulat pe A2 km 12+450 m, pe raza localității Glina, județul

Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența

soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției

și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția.

Înalta Curte constată

că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este

localitatea Glina, județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială

a Judecătoriei Cornetu.

de competență

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.T. SRL în contradictoriu cu pârâta

Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C.E.S.T.R.I.N. în

favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.