ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6912/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 28 martie 2012, reclamantul

C.O. a chemat în judecată pârâții Serviciul Român de Informații și G.M. - director

al SRI București, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată, în

sensul obligării pârâților de a-i comunica un răspuns temeinic și legal la

cererea formulată la data de 1 februarie 2012, respectiv dacă pârâtul G.M. are

cunoștință despre faptul că reclamantului i se aplică prevederile art. 53 din

Constituție, adică restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, cu

obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pecuniare, cu titlu de reparare a

daunelor morale pe care i le-a cauzat, cuantumul acestora urmând a-l preciza pe

parcursul dezbaterilor și obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de

judecată.

instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr.

203/CA din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea a fost declinată competența de

soluționare a acțiunii formulată de reclamantul C.O. în contradictoriu cu

pârâții Serviciul Român de Informații și G.M. - director al SRI București, în

favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția de necompetență materială

ridicată din oficiu la termenul de judecată din 29 mai 2012 este întemeiată.

Astfel, s-a reținut

că, prin cererea formulată de reclamantul C.O., acesta a solicitat obligarea

pârâților să-i comunice un răspuns legal și temeinic la cererea sa adresată SRI

la data de 1 februarie 2012, prin care a solicitat să i se răspundă dacă pârâta

are cunoștință că i se aplică prevederile art. 53 din Constituție și, de

asemenea, să-i comunice numele, prenumele și adresa șefilor Secției județene

Bihor a SRI care s-au perindat la conducerea acestei secții de la Revoluția din

decembrie 1989 până la data de 29 septembrie 2010, spre a aprecia (în funcție

de probele pe care le deține) ce abuzuri și ilegalități a săvârșit fiecare, în

vederea unei acționări în judecată.

Față de obiectul

solicitării formulate de reclamant către pârâta SRI, date fiind prevederile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile

de interes public, potrivit cărora „în cazul în care o persoana se consideră

vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face

plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază

teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul

autorității ori al instituției publice”, Curtea a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr.

4319/CA/2013 din 5 iunie 2013, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Bihor, ridicată de reclamant, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării asupra

instanței competente din punct de vedere material, printr-un regulator de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că informațiile solicitate de reclamant

nu privesc activitatea unei autorități publice și nu rezultă din activitatea

unei autorități sau instituții publice. Reclamantul dorește a i se comunica

informații despre situația sa personală, despre drepturile și libertățile care

îi sunt restrânse.

Prin urmare, în cauză

nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 544/2001, cererea reclamantului fiind

formulată în temeiul legii contenciosului administrativ

Întrucât Serviciul

Român de Informații este o autoritate publică centrală, acțiunea având ca

obiect refuzul soluționării cererii reclamantului de către pârât revine în

competența Curții de Apel Oradea.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul dedus judecății are

ca obiect obligarea pârâților la furnizarea unor informații cu caracter

personal în ceea ce-l privește pe reclamant, informații care nu pot fi incluse

în categoria informațiilor de interes public, după cum corect a remarcat

judecătorul Tribunalului Bihor.

Astfel în cauză nu

sunt incidente dispozițiile Legii nr. 544/2001, iar acțiunea formulată de

reclamant se circumscrie sferei de aplicare a dispozițiilor Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită,

din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.

Or, conform art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

În interpretarea și

aplicarea normelor de competență prevăzute de dispozițiile legale citate, în

jurisprudența Instanței Supreme s-a reținut, cu caracter unitar, că ele

instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de

fond, după cum urmează:

- criteriul

poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat, respectiv

căreia îi revine obligația corelativă dreptului legitim invocat de reclamant,

în cazul actelor administrative cu caracter general;

- criteriul valoric,

stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei

vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.

În cauză, pârâtul

Serviciul Român de Informații este o autoritate publică de nivel central,

astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 și art. 2 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei

aparține curții de apel ca instanță de contencios administrativ.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Oradea,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C.O. în contradictoriu cu

pârâții Serviciul Român de Informații și G.M. - Director al Serviciului Român

de Informații în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM