ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6520/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri Grănicerești Bistrița în contradictoriu cu Asociația Proprietarilor de Păduri Bistrița Bârgăului, Consiliul local al comunei Bistrița Bârgăului, D.M., P.V., T.D., P.I. a solicitat constatarea nulității Autorizației de funcționare 100/2009 și a Convenției de custodie 159/2010 pe motivul că s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Consiliului local al comunei Bistrița Bârgăului nr. 13 din 3 aprilie 2009 privind aprobarea asocierii Consiliului local Bistrița Bârgăului cu proprietarii de pădure persoane fizice în vederea constituirii asociației pârâte.

Ca urmare a principiilor resolvitur ius accipientis și quod nullum est, nullum producit effectum, acest act nu poate produce nicio consecință juridică, iar actele subsecvente încheiate în baza acesteia se impun a fi anulate. Primarul comunei Bistrița Bârgăului în calitate de reprezentant al Consiliului local al comunei Bistrița Bârgăului a depus întâmpinare invocând lipsa calității și capacității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local, excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru lipsa procedurii prealabile precum și decăderea reclamantei din termenul de promovare a acțiunii în contencios administrativ, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea excepției inadmisibilității s-a arătat că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă, iar formularea unei așa zise proceduri la data de 16 ianuarie 2012, a fost formulată după sesizarea instanței de judecată și cu depășirea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, conform art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004 acțiunea nu putea fi introdusă mai târziu de un an de la data la care reclamantul a luat cunoștință de existența actului.

Prin Sentința civilă nr. 335 din 3 mai 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile lipsei capacității și calității procesuale a Consiliul Local al Comunei Bistrița Bârgăului și în consecință a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri Grănicerești Bistrița Bârgăului, în contradictoriu cu pârâții Asociația Proprietarilor de Păduri Bistrița Bârgăului, Ministerul Mediului și Pădurilor, Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului și Asociația Proprietarilor Fondurilor Cinegetice Valea Bârgăului, a constatat nulitatea absolută a Autorizației de funcționare nr. 100 din 12 mai 2009 a Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului, corelativă cu Certificatul nr. 100 și a convenției de custodie dintre Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația Proprietarilor de Pădure din Comuna Bistrița Bârgăului - Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului și a dispus diminuarea onorariului solicitat de Consiliul Local Bistrița Bârgăului la suma de 1.000 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că actele atacate sunt acte emise de Ministerul Mediului și Pădurilor în privința Autorizației de funcționare 100/2009 și de custodele Asociația Proprietarilor de Pădure din comuna Bistrița Bârgăului, Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului. Deoarece pârâtul Consiliul Local Bistrița Bârgăului nu este emitent sau parte în aceste acte atacate, instanța de fond a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. De asemenea, s-a mai reținut că acest pârât nu are nici capacitate procesuală pentru că nefiind atacat un act al său, nu are capacitatea de drept administrativ pentru a sta în judecată în calitate de autoritate publică emitentă, iar personalitatea și patrimoniul este circumscris persoanei juridice de drept public, comuna Bistrița Bârgăului a cărei autoritate publică deliberativă este acest consiliu.

Cât privește excepția lipsei procedurii prealabile ce ar atrage incidența inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, instanța de fond a reținut că a fost formulată o procedură prealabilă, iar neregularitatea acestei proceduri nu a fost invocată de către autoritatea la care aceasta a fost adresată, motiv pentru care a respins excepția inadmisibilității și cum reclamanta este un terț față de actele atacate care nu i-au fost comunicate, nu s-a reținut nici împlinirea termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Referitor la fondul cauzei, Curtea de Apel a constatat că prin H.C.L. nr. 13/2009 adoptată de către Consiliul local al comunei Bistrița Bârgăului s-a aprobat asocierea Consiliului local Bistrița Bârgăului cu proprietarii de pădure persoane fizice în vederea constituirii Asociației Proprietarilor de Păduri Bistrița Bârgăului pentru gospodărirea și administrarea fondului forestier.

Ulterior, în baza Avizului 32/2009 emis de ITRSV a actului constitutiv al Asociației Proprietarilor de Pădure a statutului acestei asociații, a Hotărârii nr. 1/2009 privind înființarea Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului a actului constitutiv și a statutului acestui Ocol, a regulamentului de organizare și funcționare,a organigramei, a contractelor de comodat și a documentelor ce fac dovada suprafeței a fost autorizat acest Ocol conform procedurii aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 198/2009. Prin anularea H.C.L.

nr. 13/2009 a Consiliului local al comunei Bistrița Bârgăului și actul care a dat naștere Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului a fost constatat nul prin hotărâri judecătorești, astfel că deși la data cererii de autorizare și la data cererii de custodie în aparență procedura de autorizare reglementată de Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 198/2009 a fost respectată, actul care a stat la baza actelor ce au fost avute în vedere la emiterea autorizației fiind anulat se impune în conformitate cu principiile resolvitur ius accipientis și quod nullum est, nullum producit effectum, și anularea actelor subsecvente. Emiterea unei noi hotărâri de consiliu cu aceeași formulare ca și H.C.L. nr. 13/2009 nu poate produce nicio consecință juridică întrucât nu această hotărâre a fost avută în vedere la data constituirii Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului.

Astfel, aceste acte nu pot avea o existență juridică de sine stătătoare fără ca entitatea în favoarea căreia au fost emise să mai existe din punct de vedere juridic. Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat recurs pârâtul Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond învestită cu soluționarea cauzei a golit de conținut prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, transformând caracterul imperativ al acestor dispoziții într-unul de natură supletivă, lucru care nu poate fi acceptat.

Susținerile intimatei în sensul că aceasta a parcurs procedura administrativă prealabilă nu pot fi primite, deoarece această presupusă procedură prealabilă a fost înaintată ulterior învestirii instanței de fond cu prezentul litigiu, sens în care această «plângere» prin care s-a solicitat anularea actelor a căror revocare se pretinde, nu echivalează cu o procedură prealabilă, ale cărei condiții sunt stipulate în dispozițiile legale. Recurentul susține că pretinsa procedură prealabilă a fost introdusă în afara termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, neavând cunoștința de momentul în care intimata a luat cunoștință de aceste acte, dar indubitabil, data este anterioară momentului 13 octombrie 2010 (data la care s-a formulat acțiunea în anulare la Judecătoria Bistrița).

Făcând un calcul aritmetic simplu, raportat la data de 13 octombrie 2010 vis-a-vis de termenul de 16 ianuarie 2012, atât termenul de decădere, cât și cel de prescripție erau demult depășite. Se mai arată că nu are absolut niciun fel de relevanță faptul că autoritatea la care aceasta a fost adresată nu a invocat vreo neregularitate. Nu se poate afirma că neinvocarea acestei neregularități ar produce vreun efect de natură a complini lipsurile demersurilor efectuate de intimată. Pe fondul cauzei se precizează că, având în vedere emiterea unei noi hotărâri de consiliu care a complinit lipsurile H.C.L. nr. 13/2009, actele subsecvente acestei hotărâri sunt legale și pot să-și păstreze individualitatea, fiind susceptibile de a avea o existență de sine stătătoare.

Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform art. 7 alin. (1): „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (1 1 ): „În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.

Din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză, intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație. Prin urmare, neîndeplinirea de către intimata-reclamantă a acestei obligații trebuia să fie constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârâți. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu constituie dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Petiția adresată de intimata-reclamantă la data de 16 ianuarie 2011, ulterior datei la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ cu acțiunea în anulare, respectiv 13 octombrie 2010, nu poate fi considerată ca plângere prealabilă, astfel cum dispun prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie formulată anterior sesizării instanței de contencios administrativ. Chiar denumirea acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci, înainte de introducerea acțiunii în contencios administrativ. De altfel, n-ar avea nicio rațiune să se formuleze o astfel de plângere în timpul procesului, poate numai în încercarea de a se soluționa amiabil litigiul. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate, iar instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului împotriva Sentinței civile nr. 335 din 3 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei Asociația Proprietarilor de Păduri Grănicerești Bistrița Bârgăului, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2013. Procesat de GGC - LM