ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6520/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația

Proprietarilor de Păduri Grănicerești Bistrița în

contradictoriu cu

Asociația Proprietarilor de Păduri Bistrița Bârgăului, Consiliul local al

comunei Bistrița Bârgăului, D.M., P.V., T.D., P.I. a solicitat constatarea

nulității Autorizației de funcționare 100/2009 și a Convenției de custodie

159/2010 pe motivul că s-a constatat nulitatea

absolută a hotărârii Consiliului

local al comunei Bistrița Bârgăului nr. 13 din 3 aprilie 2009 privind aprobarea

asocierii Consiliului local Bistrița Bârgăului cu proprietarii de pădure

persoane fizice în vederea constituirii asociației pârâte. Ca urmare a

principiilor resolvitur ius accipientis și quod nullum est, nullum producit

effectum, acest act nu poate produce nicio consecință juridică, iar actele

subsecvente încheiate în baza acesteia se impun a fi anulate.

Primarul comunei

Bistrița Bârgăului în calitate de reprezentant al Consiliului local al comunei

Bistrița Bârgăului a depus întâmpinare invocând lipsa calității și capacității

procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local, excepția inadmisibilității

acțiunii în contencios administrativ pentru lipsa procedurii prealabile precum

și decăderea reclamantei din termenul de promovare a acțiunii în contencios administrativ,

iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli

de judecată.

În susținerea

excepției inadmisibilității s-a arătat că reclamanta nu a parcurs procedura

administrativă prealabilă, iar formularea unei așa zise proceduri la data de 16

ianuarie 2012, a fost formulată după sesizarea instanței de judecată și cu

depășirea termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă

parte, conform art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004 acțiunea nu

putea fi introdusă mai târziu de un an de la data la care reclamantul a luat

cunoștință de existența actului.

Prin Sentința civilă

nr. 335 din 3 mai 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis excepțiile lipsei capacității și calității

procesuale a Consiliul Local al Comunei Bistrița Bârgăului și în consecință a

respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, a respins excepțiile

inadmisibilității și tardivității acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta Asociația Proprietarilor de Păduri Grănicerești Bistrița

Bârgăului, în contradictoriu cu pârâții Asociația Proprietarilor de Păduri

Bistrița Bârgăului, Ministerul Mediului și Pădurilor, Ocolul Silvic Bistrița

Bârgăului și Asociația Proprietarilor Fondurilor Cinegetice Valea Bârgăului, a

constatat nulitatea absolută a Autorizației de funcționare nr. 100 din 12 mai

2009 a Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului, corelativă cu Certificatul nr. 100 și

a convenției de custodie dintre Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația

Proprietarilor de Pădure din Comuna Bistrița Bârgăului - Ocolul Silvic Bistrița

Bârgăului și a dispus diminuarea onorariului solicitat de Consiliul Local

Bistrița Bârgăului la suma de 1.000 RON.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că actele atacate sunt acte emise

de Ministerul Mediului și Pădurilor în privința Autorizației de funcționare

100/2009 și de custodele Asociația Proprietarilor de Pădure din comuna Bistrița

Bârgăului, Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului.

Deoarece pârâtul

Consiliul Local Bistrița Bârgăului nu este emitent sau parte în aceste acte

atacate, instanța de fond a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă în

cauză.

De asemenea, s-a mai

reținut că acest pârât nu are nici capacitate procesuală pentru că nefiind

atacat un act al său, nu are capacitatea de drept administrativ pentru a sta în

judecată în calitate de autoritate publică emitentă, iar personalitatea și

patrimoniul este circumscris persoanei juridice de drept public, comuna

Bistrița Bârgăului a cărei autoritate publică deliberativă este acest consiliu.

Cât privește excepția

lipsei procedurii prealabile ce ar atrage incidența inadmisibilității acțiunii

în contencios administrativ, instanța de fond a reținut că a fost formulată o

procedură prealabilă, iar neregularitatea acestei proceduri nu a fost invocată

de către autoritatea la care aceasta a fost adresată, motiv pentru care a

respins excepția inadmisibilității și cum reclamanta este un terț față de

actele atacate care nu i-au fost comunicate, nu s-a reținut nici împlinirea

termenului de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la fondul

cauzei, Curtea de Apel a constatat că prin H.C.L. nr. 13/2009 adoptată de către

Consiliul local al comunei Bistrița Bârgăului s-a aprobat asocierea Consiliului

local Bistrița Bârgăului cu proprietarii de pădure persoane fizice în vederea

constituirii Asociației Proprietarilor de Păduri Bistrița Bârgăului pentru

gospodărirea și administrarea fondului forestier. Ulterior, în baza Avizului

32/2009 emis de ITRSV a actului constitutiv al Asociației Proprietarilor de

Pădure a statutului acestei asociații, a Hotărârii nr. 1/2009 privind

înființarea Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului a actului constitutiv și a

statutului acestui Ocol, a regulamentului de organizare și funcționare,a

organigramei, a contractelor de comodat și a documentelor ce fac dovada

suprafeței a fost autorizat acest Ocol conform procedurii aprobate prin Ordinul

Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 198/2009.

Prin anularea H.C.L.

nr. 13/2009 a Consiliului local al comunei Bistrița Bârgăului și actul care a

dat naștere Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului a fost constatat nul prin

hotărâri judecătorești, astfel că deși la data cererii de autorizare și la data

cererii de custodie în aparență procedura de autorizare reglementată de Ordinul

Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 198/2009 a fost respectată, actul care a

stat la baza actelor ce au fost avute în vedere la emiterea autorizației fiind

anulat se impune în conformitate cu principiile resolvitur ius accipientis și

quod nullum est, nullum producit effectum, și anularea actelor subsecvente.

Emiterea unei noi

hotărâri de consiliu cu aceeași formulare ca și H.C.L. nr. 13/2009 nu poate

produce nicio consecință juridică întrucât nu această hotărâre a fost avută în

vedere la data constituirii Ocolului Silvic Bistrița Bârgăului. Astfel, aceste

acte nu pot avea o existență juridică de sine stătătoare fără ca entitatea în

favoarea căreia au fost emise să mai existe din punct de vedere juridic.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, a declarat recurs pârâtul Ocolului Silvic Bistrița

Bârgăului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond învestită cu soluționarea cauzei a golit

de conținut prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, transformând caracterul

imperativ al acestor dispoziții într-unul de natură supletivă, lucru care nu

poate fi acceptat.

Susținerile intimatei

în sensul că aceasta a parcurs procedura administrativă prealabilă nu pot fi

primite, deoarece această presupusă procedură prealabilă a fost înaintată

ulterior învestirii instanței de fond cu prezentul litigiu, sens în care

această «plângere» prin care s-a solicitat anularea actelor a căror revocare se

pretinde, nu echivalează cu o procedură prealabilă, ale cărei condiții sunt

stipulate în dispozițiile legale.

Recurentul susține că

pretinsa procedură prealabilă a fost introdusă în afara termenelor prevăzute de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, neavând cunoștința de momentul în care intimata

a luat cunoștință de aceste acte, dar indubitabil, data este anterioară

momentului 13 octombrie 2010 (data la care s-a formulat acțiunea în anulare la

Judecătoria Bistrița). Făcând un calcul aritmetic simplu, raportat la data de

13 octombrie 2010 vis-a-vis de termenul de 16 ianuarie 2012, atât termenul de

decădere, cât și cel de prescripție erau demult depășite.

Se mai arată că nu

are absolut niciun fel de relevanță faptul că autoritatea la care aceasta a

fost adresată nu a invocat vreo neregularitate. Nu se poate afirma că

neinvocarea acestei neregularități ar produce vreun efect de natură a complini

lipsurile demersurilor efectuate de intimată.

Pe fondul cauzei se

precizează că, având în vedere emiterea unei noi hotărâri de consiliu care a

complinit lipsurile H.C.L. nr. 13/2009, actele subsecvente acestei hotărâri

sunt legale și pot să-și păstreze individualitatea, fiind susceptibile de a

avea o existență de sine stătătoare.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 7 alin.

(1): „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia”, iar potrivit art. 7 alin. (1

1

): „În cazul

actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată

oricând”.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză,

intimata-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație.

Prin urmare,

neîndeplinirea de către intimata-reclamantă a acestei obligații trebuia să fie

constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de

pârâți.

Înscrisurile depuse

la dosarul cauzei, nu constituie dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Petiția adresată de

intimata-reclamantă la data de 16 ianuarie 2011, ulterior datei la care a fost

sesizată instanța de contencios administrativ cu acțiunea în anulare, respectiv

13 octombrie 2010, nu poate fi considerată ca plângere prealabilă, astfel cum

dispun prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din interpretarea

logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă

trebuie formulată anterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Chiar denumirea

acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”,

deci, înainte de introducerea acțiunii în contencios administrativ.

De altfel, n-ar avea

nicio rațiune să se formuleze o astfel de plângere în timpul procesului, poate

numai în încercarea de a se soluționa amiabil litigiul.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate,

iar instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, în

sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă pentru lipsa

plângerii prealabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ocolul Silvic Bistrița Bârgăului împotriva Sentinței civile

nr. 335 din 3 mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei Asociația Proprietarilor de

Păduri Grănicerești Bistrița Bârgăului, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM