ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamanta Asociația "Composesorat A.", a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat cu subiect și predicat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP la:

- plata sumei de 16.088,28 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 53,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Privat Odorheiu Secuiesc pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015.

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 16.088,28 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/23.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

2.1. Prin sentința nr. 2341 din 5 decembrie 2017, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și, în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, în cauză, sumele solicitate de reclamant reprezintă venituri publice, iar relevant este criteriul rangului autorității publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere că unul dintre capetele de cerere vizează obligarea Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică centrală, la plata unor sume de bani, competența revine curții de apel.

2.2. Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 58 din 16 februarie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov, act interpretat de reclamant ca fiind refuz nejustificat de acordare a compensațiilor aferente anului 2015.

Totodată, a reținut că indiferent de faptul introducerii în cauză a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor și Pădurilor, ceea ce determină competența instanței de contencios administrativ este obiectul dedus judecății.

În cauză, reclamantul a atacat Adresa nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, și care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor concretizat în adresa anterior indicată astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea adresei x/03.04.2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, manifestat prin Adresa nr. x/03.04.2017 a cărei anulare se solicită.

În speță, Garda Forestieră Brașov, în calitate de emitentă a adresei contestate, este o autoritate publică de nivel local.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale".

Faptul că reclamantul a formulat un capăt de cerere în contradictoriu cu autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Apelor și Pădurilor, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel.

Astfel, cererea de acordare a despăgubirilor, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, și care este formulată în contradictoriu și cu Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat de acordare a unor drepturi.

Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea Adresei nr. x/03.04.2017, emisă de Garda Forestieră Brașov.

De altfel, în considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acțiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acțiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește împrejurarea că obligația acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în prevederile art. 6 coroborate cu cele ale art. 12 din H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efetuează plățile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația "Composesorat A." în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.