ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 915/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin cererea în contencios administrativ și fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 la data de 23 mai 2017, reclamanta Asociația Composesorat "A." Zetea a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor:

- anularea actului administrativ din 3 aprilie 2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP:

- la plata sumei de 70.860,74 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 313.60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular B. pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014.

- obligarea la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 70.860,74 lei, începând cu data de 10 martie 2017 - data la care a fost depusă cererea din 2 martie 2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 2216 din 21 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și, în consecință s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Asociația Composesorat "A." Zetea, prin reprezentant, împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, tribunalul a reținut că nici art. 1 alin. (3) și art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nici art. 97 alin. (1) C. silvic, nu conferă compensațiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptățită caracterul de contribuții în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, criteriul care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune.

2.2. Prin Sentința nr. 35 din data de 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată de reclamantă, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Harghita.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Brașov, act interpretat de către reclamanți ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2014, iar criteriul de stabilire a competenței materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov.

Sa apreciat că, în speță, chemarea în judecată și a MAP - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Brașov și autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competența, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ și, ca o consecință, a acestei anulări, MAP ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat, în esență, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Timișoara și Ministerul Apelor și Pădurilor, la plata sumei de 70.860,74 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 313.60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular B. pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014; obligarea pârâților la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 70.860,74 lei, începând cu data de 10 martie 2017 - data la care a fost depusă cererea din 2 martie 2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului;

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispozițiile legale citate, competența materială de soluționare a cauzelor de către instanțele de contencios administrativ se stabilește în raport de două criterii și anume: al rangului organului emitent/autorității publice, respectiv criteriul valoric care privește taxele și impozitele, contribuțiile, datoriile vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale, precum și accesorii ale acestora.

Acțiunea formulată vizează refuzul autorităților publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competența materială de soluționare a cauzei în raport de criteriul rangului autorității publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului și Pădurilor îi revin, în principal, atribuții în ceea ce privește problema acordării compensațiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competența materială de soluționare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorități publice.

Întrucât Ministerul Apelor și Pădurilor se încadrează în categoria autorităților publice centrale, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Asociația "Composesorat A." Zetea în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2018.