ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 889/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea introdusă la Tribunalul Harghita sub nr. x/2017 la data de 23.05.2017, reclamanta Asociația Composesorală "A." Zetea, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții Garda Forestieră Brașov, prin reprezentant legal, și Ministerul Apelor și Pădurilor, prin ministru, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună următoarele:

- Anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015, cu consecința obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor la:

- Plata sumei de 70.860,74 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 313,60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular B. pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015.

- Plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 70.860,74 RON, începând cu data de 10.03.2017 - data la care a fost depusă Cererea nr. x/02.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

Prin sentința nr. 2103 din 07 noiembrie 2017, Tribunalul Harghita a admis excepția de necompetență materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Asociația Composesorală "A." Zetea, împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov, și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 19 din 18 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Asociația Composesorală "A." Zetea, împotriva pârâților Garda Forestieră Brașov, și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Harghita, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului Harghita cu o acțiune ce are ca obiect anularea unui act înregistrat sub nr. x/03.04.2017 emis de Garda Forestieră Brașov, ca autoritate publică locală.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, în privința competenței de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 din perspectiva criteriului rangului autorității emitente a actului, iar nu din perspectiva criteriului valoric.

Criteriul valoric se aplică litigiilor referitoare la taxe și impozite contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON.

Actul nr. x/03.04.2017 emis de Garda Forestieră Brașov nu este un titlu de creanță în sensul legii fiscale, nefiind impuse obligații fiscale; prin acest act reclamantei i s-a comunicat refuzul, apreciat de aceasta ca nejustificat, de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015.

Refuzul de avizare a documentației menționat anterior nu echivalează cu stabilirea unei obligații fiscale, fiind de esența obligațiilor fiscale stabilirea acestora în mod cert și neechivoc prin acte administrativ-fiscale.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze are relevanță rangul autorității emitente a actului administrativ asimilat, respectiv Garda Forestieră Brașov, cum a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Chemarea în judecată a Ministerului Apelor și Pădurilor, autoritate publică central nu determină schimbarea competenței materiale, întrucât actul administrativ contestat este emis de autoritatea publică locală, Garda Forestieră Brașov, iar potrivit H.G. nr. 861/2009, documentația pentru acordarea alocațiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură către direcția care gestionează bugetul din cadrul acestei autorități, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcția care gestionează bugetul din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalul Harghita, secția civilă.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația Composesorat "A." Zetea și pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor în favoarea Tribunalul Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2018.