ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă sub nr. sub nr. x/2017, reclamanta Asociația Composesorală A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov, și MINISTERUL APELOR ȘI PĂDURILOR, a solicitat instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să dispună:

- anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Brașov și-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentației întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, cu consecința obligării pârâților în solidar la:

- plata sumei de 103.873,35 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafața de pădure de 459,70 ha, încadrată în tipul II de categorii funcționale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensații/ajutoare de stat, datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricții în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017.

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 103.873,35 RON, începând cu data de 24.03.2017 - dată la care a depus Cererea nr. 270/23.03.2017 la Garda Forestieră Brașov, până la plata efectivă a debitului.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. (1)-(18) din Legea nr. 554/2004, art. 97 alin. (1) lit. b din Legea nr. 46/2008, Decizia CE nr. C(2016) 8769/03.01.2017.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 2479 din 20 decembrie 2017, Tribunalul Harghita, secția civilă a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Asociația Composesorală A., în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov, și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, din perspectiva autorităților publice implicate în litigiu sumele pretinse de reclamantă sunt venituri publice în sensul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu înseamnă că ele sunt contribuții - elemente de drept fiscal, pentru că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are în vedere, la stabilirea criteriului valoric, raporturi juridice de drept fiscal după cum rezultă din enumerarea obiectului lor, respectiv "taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora".

Criteriul care operează la stabilirea competenței materiale este cel al autorității publice chemate în judecată și, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorități publice centrale (Ministerul Apelor și Pădurilor) să efectueze o operațiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureș este competentă material și teritorial să soluționeze integral prezenta acțiune.

Învestită cu soluționarea cauzei, prin declinare, Curtea de Apel Târgu- Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 94 din19 aprilie 2018, a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de judecare a cauzei privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Curtea de apel, examinând actele și lucrările dosarului precum și acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017, a apreciat, la rândul său, nu este competentă să soluționeze cererea.

În acest sens a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Brașov, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2017.

Criteriul de stabilire a competenței materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov.

În consecință arată instanța, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Harghita.

Ivindu-se conflictul negativ de competență, a fost sesizată, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Brașov, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantei de întocmire a decontului și de acordare a compensațiilor aferente anului 2017.

Așadar, reclamanta a înțeles să atace actul administrativ reprezentant de Adresa nr. 3035 din 3 aprilie 2017, emisă de Garda Forestieră Brașov, act pe care l-a apreciat a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, și care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor și Pădurilor, este accesorie acțiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat în adresa anterior indicată, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății, respectiv anularea Adresei nr. 113 din 17 mai 2017.

În considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acțiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca o cerere accesorie unei acțiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește faptul că obligația acordării de despăgubiri îi revine statului, prin intermediul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, Înalta Curte are în vedere faptul că, potrivit art. 6, coroborat cu art. 12 din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acestea din urmă fiind cele care efectuează plățile.

Mai mult decât atât, așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Târgu- Mureș criteriul de stabilire a competenței materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Brașov.

Chemarea în judecată și a M.A.P. - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Brașov și autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competența, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ și, ca o consecință, a acestei anulări, M.A.P. ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.

În aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (…) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Composesoratul A. și pârâții Garda Forestieră Brașov și Ministerul Apelor și Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2018.