ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 4 octombrie 2010 pe rolul acestei instanțe, petiționarul D.G.C., aflat în prezent în Penitenciarul Rahova a solicitat îndreptarea erorii materiale din decizia penală nr. 3924 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, susținând că „suma reținută în vederea condamnării este mai mare decât cea reținută la întocmirea actelor de către organele de cercetare și a celorlalte două instanțe de condamnare”, apreciind că această eroare a putut să-i îngreuneze situația în faza recursului. În fața instanței, petiționarul a arătat că are o condamnare de 10 ani închisoare pentru înșelăciune, în condițiile în care tribunalul i-a stabilit o pedeapsă de 11 ani, ulterior curtea de apel i-a redus-o la 6 ani, iar în final Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat la 10 ani.

Apreciază că este o eroare materială cu privire la prejudiciul stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuantum de 4 miliarde lei, câtă vreme nu a fost vorba nici un moment, pe parcursul judecării dosarului, de o asemenea sumă. Totodată, a mai susținut că nu a avut posibilitatea declarării recursului în anulare pentru ca, nici după o perioadă de 7 luni nu a primit motivarea deciziei atacate la penitenciar. A mai arătat că a ales această cale pentru stabilirea prejudiciului care nu este de 4 miliarde lei, așa cum s-a reținut, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Cererea de îndreptare a erorii materiale este inadmisibilă. Verificând actele dosarului prin prisma motivelor invocate în cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiționarul D.G.C., Curtea constată că în cauză nu este vorba de nici o eroare materială.

Astfel, prin decizia penală nr. 3924 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3143/104/2007, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 97 din 06 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. S-a casat decizia penală atacată cu privire la greșita individualizare și aplicare a dispozițiilor art. 39 C. pen. S-au înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a), art. 80 C. pen., art. 39 alin. (1) C. pen., precum și contopirea efectuată în baza acestui text de lege. S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen. pe timp de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen. În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare din prezenta cauză cu restul rămas neexecutat de 4 ani și 16 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 an. închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 27 martie 2006 la 30 septembrie 2008. S-au menținut celelalte dispoziții. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiași decizii. Analizând această decizie prin prisma susținerilor petiționarului, Curtea constată că acestea sunt aspecte ce nu au constituit obiectul recursului soluționat prin hotărârea sus-menționată și nu există în cuprinsul deciziei sau în dispozitivul acesteia mențiuni referitoare la sume de bani care să fi fost calculate sau să fi fost stabilite greșit de către instanță. De asemenea, Curtea constată că petiționarul nu a avut astfel de critici nici la judecata în fond și nici în apel a cauzei.

Pe cale de consecință, se constată că stabilirea prejudiciului nu poate constitui obiectul unei îndreptări de eroare materială. Așa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiționarul D.G.C., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiționarul D.G.C. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2010.