ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4

octombrie 2010 pe rolul acestei instanțe, petiționarul D.G.C., aflat în prezent

în Penitenciarul Rahova a solicitat îndreptarea erorii materiale din decizia

penală nr. 3924 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, susținând că „suma reținută în vederea condamnării este mai mare decât

cea reținută la întocmirea actelor de către organele de cercetare și a

celorlalte două instanțe de condamnare”, apreciind că această eroare a putut

să-i îngreuneze situația în faza recursului.

În fața instanței,

petiționarul a arătat că are o condamnare de 10 ani închisoare pentru

înșelăciune, în condițiile în care tribunalul i-a stabilit o pedeapsă de 11 ani,

ulterior curtea de apel i-a redus-o la 6 ani, iar în final Înalta Curte de

Casație și Justiție l-a condamnat la 10 ani.

Apreciază că este o

eroare materială cu privire la prejudiciul stabilit de Înalta Curte de Casație

și Justiție în cuantum de 4 miliarde lei, câtă vreme nu a fost vorba nici un

moment, pe parcursul judecării dosarului, de o asemenea sumă.

Totodată, a mai

susținut că nu a avut posibilitatea declarării recursului în anulare pentru ca,

nici după o perioadă de 7 luni nu a primit motivarea deciziei atacate la

penitenciar.

A mai arătat că a

ales această cale pentru stabilirea prejudiciului care nu este de 4 miliarde

lei, așa cum s-a reținut, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost

formulată.

Cererea de îndreptare

a erorii materiale este inadmisibilă.

Verificând actele

dosarului prin prisma motivelor invocate în cererea de îndreptare a erorii

materiale formulată de petiționarul D.G.C., Curtea constată că în cauză nu este

vorba de nici o eroare materială.

Astfel, prin decizia

penală nr. 3924 din 25 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 3143/104/2007, s-a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 97

din 06 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

S-a casat decizia

penală atacată cu privire la greșita individualizare și aplicare a

dispozițiilor art. 39 C. pen.

S-au înlăturat

dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a), art. 80 C. pen., art. 39 alin.

(1) C. pen., precum și contopirea efectuată în baza acestui text de lege.

S-a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin.

(1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen. pe timp de

5 ani.

S-a făcut aplicarea art.

71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare din prezenta cauză cu

restul rămas neexecutat de 4 ani și 16 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a

Judecătoriei Constanța, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de

10 an. închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 27 martie 2006 la 30

septembrie 2008.

S-au menținut

celelalte dispoziții.

S-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiași decizii.

Analizând această

decizie prin prisma susținerilor petiționarului, Curtea constată că acestea

sunt aspecte ce nu au constituit obiectul recursului soluționat prin hotărârea

sus-menționată și nu există în cuprinsul deciziei sau în dispozitivul acesteia

mențiuni referitoare la sume de bani care să fi fost calculate sau să fi fost

stabilite greșit de către instanță.

De asemenea, Curtea

constată că petiționarul nu a avut astfel de critici nici la judecata în fond

și nici în apel a cauzei.

Pe cale de

consecință, se constată că stabilirea prejudiciului nu poate constitui obiectul

unei îndreptări de eroare materială.

Așa fiind, Curtea va

respinge ca inadmisibilă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de

petiționarul D.G.C., obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de

petiționarul D.G.C.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 decembrie 2010.