ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului penal de față:

Prin

sentința penală nr. 386 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în

Dosarul nr. 5804/108/2012 s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

P.D.M. la 2 ani închisoare pentru trafic de droguri de risc în formă

continuată.

În baza art. 2 alin. (1), teza finală

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen., s-au interzis

inculpatului, pe o durată de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea

art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

la 6 luni închisoare pentru îndemn la consumuri de droguri urmat de executare,

în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art.

34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai

grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 116 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria

Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, dispunându-se executarea acesteia, pe lângă

pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

de 5 ani închisoare (2 ani + 3 ani).

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv,

începând cu data de 14 august 2012, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea

distrugerii, de la inculpat, a cantității totale de 1.220,7 gr. cannabis, după

cum urmează: 6,9 gr. cannabis proba 2; 5.0 gr. cannabis contraproba din proba

4; 1208,8 gr. cannabis proba 4.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință

penală, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din 5 septembrie

2012 întocmit în Dosarul nr. 91D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, înregistrat la

această instanță la data de 5 septembrie 2012, a fost trimis în judecată

inculpatul P.D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri

de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art.

14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. și îndemn la consum de droguri de

risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu

aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, art. 88 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a

reținut că, în cursul anului 2012, inculpatul P.D.M. a înființat o cultură de

cannabis pe raza localității Dud, com. Târnova, județul Arad.

În cursul lunii iulie 2012, inculpatul

a recoltat fragmente vegetale pe care le-a supus procesului de uscare la

locuința fratelui său, P.G., din localitatea Dud com. Târnava, județul Arad,

iar ulterior le-a depozitat la adresa din Arad unde locuiește fără forme

legale.

În cursul lunii august 2012, în mai

multe rânduri, în Arad, inculpatul P.D.M. a îndemnat la consum de droguri și a

oferit spre consum drogurile astfel obținute, mai multor persoane, printre care

și minorilor A.R.G. (16 ani) și V.I.R. (13 ani).

Cu ocazia efectuării perchezițiilor

domiciliare, în conformitate cu autorizațiile din 13 august 2012 emise de

Tribunalul Arad, la locația din localitatea Dud nr. 92, com. Târnava, județul

Arad, aparținând numitului P.G., a fost identificată cantitatea de 12,34 gr.

cannabis (fragmente vegetale), iar la locația din Arad, jud. Arad, în care

locuiește fără forme legale inculpatul, a fost identificată cantitatea de 0,70

gr. cannabis (fragmente vegetale).

În data de 14 august 2012, inculpatul

P.D.M. a condus organele de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Arad pe raza

localității Dud, comuna Târnava, județul Arad, de unde a fost ridicată

cantitatea de 1.300 gr. cannabis (fragmente vegetale), cantitate ce provine din

cultura înființată anterior de inculpat.

În cursul urmăririi penale, inculpatul

a avut o atitudine sinceră, dând detalii despre modalitatea concretă în care a

comis infracțiunile.

În fața instanței de fond, la primul

termen de judecată, înainte de deschiderea cercetării judecătorești, inculpatul

P.D.M. s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

recunoscând în totalitate faptele așa cum au fost '' reținute în sarcina sa în

rechizitoriu și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, pe care le-a recunoscut și le-a însușit.

Analizând probele administrate în

cursul urmăririi penale: proces-verbal de depistare (fila 6); proces-verbal de

constatare a infracțiunii (filele 7-9); planșe fotografice (filele 10-12);

procese verbale de stabilire a identității (filele 14, 24, 31, 37); dovadă de

ridicare (fila 15); procese verbale de cântărire (filele 69, 82, 92, 98);

proces verbal de depistare (fila 70); proces verbal de efectuare a percheziției

domiciliare (filele 78-81, 88-91); proces verbal de conducere în teren (filele

95-97); raport de constatare tehnico-științifică (filele 101-102); declarații

martori (filele 16-19, 21-22, 38, 40-41, 25, 28-28, 32, 35, 44-48, 50-52,

54-60, 62-68); declarații învinuit P.G. (filele 120, 123); declarații inculpat

P.D.M. (filele 135-139, 143-145), instanța a reținut aceeași stare de fapt cu

cea reținută în rechizitoriu.

În acest context, s-a apreciat că

faptele inculpatului P.D.M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc

în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. și îndemn la consum de droguri de risc

urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu

aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

S-a mai reținut că inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în sarcina sa,

solicitând însă, prin apărătorul său, înlăturarea circumstanței agravante

prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu argumentarea

că nu ar fi oferit, spre consum, droguri minorilor A.R.G. (16 ani) și V.I.R.

(13 ani).

Analizând eventuala incidență a

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., prima instanță a constatat lipsa de

temeinicie a criticii apărării, reținând că în cauză a fost dovedită incidența

dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, s-a reținut în acest sens că

din declarația martorului V.l.R. (filele 18-22 urmărire penală) a rezultat că

inculpatul, poreclit „Ț.", i-a dat o pungă din plastic în care se afla

cannabis, pentru a i-o da numitului S., de ziua lui, din care, ulterior, și-au

făcut țigări și le-au fumat.

Toți ceilalți martori minori audiați

în cauză, respectiv B.C.H. (filele 28-29 urmărire penală), S.B. (filele 32-35

urmărire penală), C.R.D. (filele 40-41 urmărire penală), A.R.G. (filele 46-47

urmărire penală) au confirmat faptul că au fumat „iarba" pe care martorul

V.l. a primit-o de la inculpat.

Martora A.R.G. a declarat (fila 48

urmărire penală): „Arăt că pe Ț. îl cunosc de circa o lună de zile, din parcul

«G.» din mun. Arad. La un moment dat, pe la începutul lunii august 2012,

aflându-mă la acesta în garsonieră (pe str. M.), împreună cu alți doi băieți

(prieteni de-ai lui Ț. de la țară, pe nume «M.» și D.), Ț. a confecționat

treijoint-uri, pe care le-a consumat împreună cu D., eu refuzând, iar «M.»

dormea. Arăt că Ț. cunoștea că sunt minoră, întrucât eu i-am spus anterior.

Ulterior, aflându-mă în parcul «G.»,

într-o seară, Ț. mi-a oferit să trag dintr-unjoint și am tras un fum, însă nu

am simțit nimic deosebit.

În alte dați, Ț. a mai tras pe bancă

în parc din țigări cu «iarbă», mi-a oferit și mie, însă de fiecare dată am

refuzat."

Cele de mai sus s-au coroborat chiar

cu declarația inculpatului (fila 144 urmărire penală), care a declarat

următoarele: „Am început să fumez din aceasta luni, 06 august 2012, singur,

acasă în M. și miercuri, 08 august 2012, tot acasă, singur. Joi, în data de 09

august 2012, împreună cu un prieten pe nume P.D., care a venit de la D. la mine

și cu care am fumat în parcul de pe str. S., la noi a venit un copil de

aproximativ 10-11 ani, care m-a întrebat ce fumez și a zis să-i dau și lui să

tragă. Întrebându-l ce caută la ora aia în parc, fiind trecut de 22:30, acesta

a tras două fumuri dinjoint-ulpe care l-am făcut eu, după care aplecat.

Vineri, 10 august 2012, la ora

10:00-10:30, a venit la domiciliul meu o fată, R., însoțită de acel băiețel

care afumat în parc și care mi-a cerut să-i dau și lui ce am fumat în parc. La

început nu am vrut, dar acesta a insistat și m-a rugat frumos să îi dau și lui,

mie mi s-a făcut milă de el și am scos din dulap punga, i-ampus câteva

frunzulițe într-o folie de pe pachetul de țigări, i-am dat-o în mână și a

băgat-o în buzunar.

I-am spus să își țină «ciocul mic», că

altădată nu mai primește, după care a plecat. După ce au plecat cei doi, restul

de cannabis sau ce o fi, îl aveam în pungă, mi l-am pus în rucsac, după care am

plecat la D."

Așa fiind, instanța a respins cererea

inculpatului, de înlăturare a circumstanței agravante prevăzută de art. 14

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, urmând a reține faptul că inculpatul

a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, uzând de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei,

instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a ținut seama de faptul

că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele pe tot

parcursul procesului penal și a colaborat cu organele de cercetare penală.

Totodată, s-a avut în vedere și gradul de pericol social al faptelor săvârșire,

care este unul ridicat, precum și faptul că a oferit droguri minorilor, ceea ce

constituie circumstanță agravantă, în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 143/2000.

Astfel, în limitele de pedeapsă

prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de

mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art.

14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

37 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța a stabilit o pedeapsă de 3 ani

închisoare, care a fost redusă cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., de care inculpatul s-a prevalat, așa încât inculpatul a fost

condamnat la 2 ani închisoare.

Totodată, în baza art. 2 alin. (1)

teza finală din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) și lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

Pentru săvârșirea infracțiunii de

îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată,

prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr.

143/2000, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., instanța a stabilit

pedeapsa de 9 luni închisoare, care a fost redusă cu o treime, astfel încât

inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare.

Cele două pedepse au fost contopite în

pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Constatând că infracțiunile

susmenționate reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite de acesta în

cursul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penală nr. 116

din 15 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr.

2896/246/2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare cu suspendare, în baza art. 83 C. pen., instanța a revocat

suspendarea condiționată a executării acestei

pedepse și a dispus executarea ei, pe

lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa de 5 ani închisoare (2 ani + 3 ani).

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, iar în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada

reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 14 august 2012, lăzi.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, au declarat apel inculpatul P.D.M. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad.

Inculpatul P.D.M. a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare,

pronunțarea unei hotărâri în concordanță cu prev. art. 320

1

C. proc.

pen. rap. la art. 74 lit. c) C. pen., apreciind că în favoarea sa puteau fi

reținute circumstanțe atenuante, întrucât la sediul D.I.I.C.O.T., prin

declarația ca martor, iar ulterior ca învinuit, a recunoscut fapta și a condus

organele de poliție la locul culturilor, care erau pentru consum propriu.

Sub același aspect, a mai arătat că

declarațiile minorilor V. și A.R.G. nu-l indică pe el, minorii fiind deja

consumatori, vina inculpatului constând în aceea că a acceptat să fumeze

alături de ei.

Parchetul a criticat sentința penală

apelată pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor ca urmare a unei

corecte evaluări a datelor privind persoana inculpatului care este recidivist,

a cultivat 1 kg 200 g cannabis și a oferit droguri minorilor, dar și pentru

nelegalitate, arătând că nu se impunea ca prima instanță să facă aplicarea art.

64 lit. e) C. pen., întrucât inculpatul nu avea calitatea de tutore sau

curator.

Prin Decizia penală nr. 217/A din 12

noiembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelurile

declarate de inculpatul P.D.M. și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad împotriva sentinței

penale nr. 386 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, pe care a

desființat-o, în parte, iar în rejudecare:

A înlăturat pedeapsa complementară a

interzicerii de către inculpat a exercitării drepturilor prevăzute la art. 64

lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 383 alin. (1)

1

rap. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar

în baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus în continuare

perioada arestării preventive de la 27 septembrie 2012 la zi.

A menținut în rest dispozițiile

sentinței atacate.

În considerentele acestei decizii,

instanța de apel a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este

corectă, fiind rezultatul unei juste evaluări a probelor administrate în cursul

urmăririi penale, coroborate cu declarațiile inculpatului.

S-a reținut în acest sens că din

probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că

inculpatul apelant P.D.M. a comis infracțiunile de trafic de droguri de risc în

formă continuată și îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă

continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a), și respectiv

art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., probele administrate

convergând spre vinovăția acestuia.

S-a mai reținut că fapta inculpatului

a prezentat un pericol social deosebit, prin acțiunile sale acesta aducând o

atingere importantă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății

publice.

În privința sancțiunilor, s-a

constatat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri orientate

spre minimele prevăzute de lege și că nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă cu

ocazia contopirii.

Totodată, s-a reținut că la

individualizarea pedepsei, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art.

72 C. pen., a ținut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine constant

sinceră, recunoscând faptele pe tot parcursul procesului penal și a colaborat

cu organele de cercetare penală. Totodată, s-a avut în vedere și gradul de

pericol social al faptelor săvârșire, care este unul ridicat, dar și

periculozitatea faptei care a fost sporită de frecvența actelor materiale

realizate de acesta, precum și de cantitatea mare de droguri vândută de

inculpat și deținută în vederea comercializării, dar mai ales și faptul că a

oferit droguri minorilor, ceea ce a constituit circumstanță agravantă, în

sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Mai mult, în opinia instanței,

gravitatea faptelor a fost sporită și de împrejurarea că inculpatul a îndemnat

și alte persoane să consume droguri, ceea ce s-a și materializat, întreaga

cantitate de droguri fiind deținută de acesta în vederea comercializării și

pentru obținerea unor foloase materiale ilicite.

În acest context, instanța de apel a

considerat că săvârșirea infracțiunilor în modalitatea reținută prin

rechizitoriu și recunoscută de inculpat, prin scopul urmărit de acesta, în

condițiile existenței circumstanței agravante legale (în sensul art. 14 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, oferind spre vânzare droguri de mare risc

minorilor, și îndemnându-i să consume aceste droguri), reprezintă împrejurări

care nu justifică reducerea pedepselor aplicate, nefiind evidențiate alte

elemente care să justifice aplicarea unor circumstanțe atenuante. Infracțiunile

fiind săvârșite în cursul termenului de încercare de 5 ani, stabilit prin

sentința penală nr. 116 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Ineu

în Dosarul nr. 2896/246/2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

de 3 ani închisoare cu suspendare, în baza art. 83 C. pen., în mod legal s-a

revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse și s-a dispus

executarea ei, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

Curtea a constatat însă că prima

instanță nu a individualizat în mod corect și pedepsele complementare,

interzicând inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit.

e) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv

interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, în contextul în care acesta

nu a avut această calitate.

Pentru considerentele prezentate,

instanța de apel a admis apelurilor declarate. de inculpatul P.D.M. și de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Arad, a desființat, în parte, sentința penală apelată, iar în

rejudecare, a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei rezultante.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul P.D.M., fără a motiva în scris calea de

atac.

La termenul de dezbateri din 5

februarie 2013, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul

și-a întemeiat calea de atac pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepselor

aplicate ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.

de art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în raport de faptul că regretă faptele și

dă dovezi temeinice de îndreptare.

Examinând cauza prin prisma criticii

formulate și a cazului de casare invocat, dar și a motivelor de recurs a căror

examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Ambele instanțe, uzând de argumente

factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi și argumente

juridice pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei, stabilind o

încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și

dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății și pedepse

just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest sens, Înalta Curte confirmă

valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele

prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale și care au fost recunoscute în

integralitate de inculpat prin declarațiile formulate în fața primei instanțe,

respectiv: proces-verbal de depistare (fila 6); proces-verbal de constatare a

infracțiunii (filele 7-9); planșe fotografice (filele 10-12); procese verbale

de stabilire a identității (filele 14, 24, 31, 37); dovadă de ridicare (fila

15); procese verbale de cântărire (filele 69, 82, 92, 98); proces verbal de

depistare (fila 70); proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare

(filele 78-81, 88-91); proces verbal de conducere în teren (filele 95-97);

raport de constatare tehnico-științifică (filele 101-102); declarații martori

(filele 16-19, 21-22, 38, 40-41, 25, 28-28, 32, 35, 44-48, 50-52, 54-60,

62-68); declarații învinuit P.G. (filele 120, 123); declarații inculpat P.D.M.

(filele 135-139, 143-145).

Trecând în continuare la analiza

singurei critici formulate de inculpat în recurs, respectiv greșita

individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate în fond și menținute

în apel, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru

următoarele argumente.

Operațiunea de individualizare

judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea

dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol

social concret al infracțiunilor comise, împrejurările concrete în care acestea

au fost săvârșite, conduita procesuală a inculpatului, precum și elementele

care țin de circumstanțierea persoanei acestuia.

Astfel, în baza propriului examen, Înalta

Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele ce formează

obiectul cercetării în cauza pendinte - trafic ilicit de droguri de risc în

formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. și îndemn la consum de droguri de risc urmat

de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea

art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., prin cuantumul lor, dar

și prin modalitatea de executare, reprezintă expresia justei aplicări a

principiului proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol

social al faptelor săvârșite, în raport de criteriile de individualizare

anterior menționate, argumentele detaliat expuse de instanțele de fond și de

apel cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului fiind pe

deplin valabile.

În acest sens, se constată că prin

cuantumul lor - 2 ani pentru trafic de droguri, egală cu limita minimă

prevăzută de lege calculată conform art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., respectiv 6 luni pentru îndemn la consum de droguri, orientată spre

limita minimă prevăzută de lege calculată conform art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. (4 luni), pedepsele aplicate inculpatului reflectă adecvat

modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, gravitatea acestora prin

prisma efectelor devastatoare ale consumului de droguri asupra sănătății

publice, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârșirea

faptei în fața primei instanțe, solicitând judecarea pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale, dar și datele favorabile privind

persoana inculpatului.

Se reține în acest sens că în

contextul în care ambele infracțiuni au fost comise în formă continuată, în

stare de recidivă postcondamnatorie, dar și în condițiile circumstanței

agravante prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, stabilirea

unor pedepse egale sau orientate către limita minimă calculată conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. s-a făcut ca urmare a unei juste evaluări a conduitei

procesuale sincere și cooperante a inculpatului. Acest element a fost corect

reținut prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., astfel încât nu

poate fi valorificat suplimentar, prin reținerea lui ca circumstanță atenuantă

prev. de art. 74 C. pen.

În plus, inculpatul nu a făcut dovada

altor elemente circumstanțiale care să poate fi evaluate ca având caracter

atenuant.

În aceste condiții, în acord cu

instanțele de fond și de apel, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate

inculpatului sunt apte să asigure scopurile educative și preventive prevăzute

de art. 52 C. pen.

În consecință, nefiind fondate

criticile formulate de recurentul inculpat și cum nu se constată existența

altor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Deciziei penale

nr. 217 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 217 din 12

noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 august 2012 la

05 februarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 05

februarie 2013.