ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 402/2013

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 386 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5804/108/2012 s-au dispus următoarele: În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.M. la 2 ani închisoare pentru trafic de droguri de risc în formă continuată. În baza art. 2 alin. (1), teza finală din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În baza art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare pentru îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 116 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, dispunându-se executarea acesteia, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare (2 ani + 3 ani). Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 14 august 2012, la zi. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, de la inculpat, a cantității totale de 1.220,7 gr. cannabis, după cum urmează: 6,9 gr. cannabis proba 2; 5.0 gr. cannabis contraproba din proba 4; 1208,8 gr. cannabis proba 4. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 5 septembrie 2012 întocmit în Dosarul nr. 91D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Arad, înregistrat la această instanță la data de 5 septembrie 2012, a fost trimis în judecată inculpatul P.D.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. și îndemn la consum de droguri de risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 17 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 88 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul anului 2012, inculpatul P.D.M. a înființat o cultură de cannabis pe raza localității Dud, com. Târnova, județul Arad. În cursul lunii iulie 2012, inculpatul a recoltat fragmente vegetale pe care le-a supus procesului de uscare la locuința fratelui său, P.G., din localitatea Dud com. Târnava, județul Arad, iar ulterior le-a depozitat la adresa din Arad unde locuiește fără forme legale. În cursul lunii august 2012, în mai multe rânduri, în Arad, inculpatul P.D.M. a îndemnat la consum de droguri și a oferit spre consum drogurile astfel obținute, mai multor persoane, printre care și minorilor A.R.G. (16 ani) și V.I.R. (13 ani). Cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, în conformitate cu autorizațiile din 13 august 2012 emise de Tribunalul Arad, la locația din localitatea Dud nr. 92, com.

Târnava, județul Arad, aparținând numitului P.G., a fost identificată cantitatea de 12,34 gr. cannabis (fragmente vegetale), iar la locația din Arad, jud. Arad, în care locuiește fără forme legale inculpatul, a fost identificată cantitatea de 0,70 gr. cannabis (fragmente vegetale). În data de 14 august 2012, inculpatul P.D.M. a condus organele de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Arad pe raza localității Dud, comuna Târnava, județul Arad, de unde a fost ridicată cantitatea de 1.300 gr. cannabis (fragmente vegetale), cantitate ce provine din cultura înființată anterior de inculpat. În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, dând detalii despre modalitatea concretă în care a comis infracțiunile.

În fața instanței de fond, la primul termen de judecată, înainte de deschiderea cercetării judecătorești, inculpatul P.D.M. s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele așa cum au fost '' reținute în sarcina sa în rechizitoriu și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le-a recunoscut și le-a însușit.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de depistare (fila 6); proces-verbal de constatare a infracțiunii (filele 7-9); planșe fotografice (filele 10-12); procese verbale de stabilire a identității (filele 14, 24, 31, 37); dovadă de ridicare (fila 15); procese verbale de cântărire (filele 69, 82, 92, 98); proces verbal de depistare (fila 70); proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare (filele 78-81, 88-91); proces verbal de conducere în teren (filele 95-97); raport de constatare tehnico-științifică (filele 101-102); declarații martori (filele 16-19, 21-22, 38, 40-41, 25, 28-28, 32, 35, 44-48, 50-52, 54-60, 62-68); declarații învinuit P.G. (filele 120, 123); declarații inculpat P.D.M.

(filele 135-139, 143-145), instanța a reținut aceeași stare de fapt cu cea reținută în rechizitoriu. În acest context, s-a apreciat că faptele inculpatului P.D.M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. și îndemn la consum de droguri de risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 83 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în sarcina sa, solicitând însă, prin apărătorul său, înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu argumentarea că nu ar fi oferit, spre consum, droguri minorilor A.R.G. (16 ani) și V.I.R. (13 ani). Analizând eventuala incidență a dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., prima instanță a constatat lipsa de temeinicie a criticii apărării, reținând că în cauză a fost dovedită incidența dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000. Astfel, s-a reținut în acest sens că din declarația martorului V.l.R.

(filele 18-22 urmărire penală) a rezultat că inculpatul, poreclit „Ț.", i-a dat o pungă din plastic în care se afla cannabis, pentru a i-o da numitului S., de ziua lui, din care, ulterior, și-au făcut țigări și le-au fumat. Toți ceilalți martori minori audiați în cauză, respectiv B.C.H. (filele 28-29 urmărire penală), S.B. (filele 32-35 urmărire penală), C.R.D. (filele 40-41 urmărire penală), A.R.G. (filele 46-47 urmărire penală) au confirmat faptul că au fumat „iarba" pe care martorul V.l. a primit-o de la inculpat. Martora A.R.G. a declarat (fila 48 urmărire penală): „Arăt că pe Ț. îl cunosc de circa o lună de zile, din parcul «G.» din mun. Arad. La un moment dat, pe la începutul lunii august 2012, aflându-mă la acesta în garsonieră (pe str. M.), împreună cu alți doi băieți (prieteni de-ai lui Ț. de la țară, pe nume «M.» și D.), Ț. a confecționat treijoint-uri, pe care le-a consumat împreună cu D., eu refuzând, iar «M.» dormea.

Arăt că Ț. cunoștea că sunt minoră, întrucât eu i-am spus anterior. Ulterior, aflându-mă în parcul «G.», într-o seară, Ț. mi-a oferit să trag dintr-unjoint și am tras un fum, însă nu am simțit nimic deosebit. În alte dați, Ț. a mai tras pe bancă în parc din țigări cu «iarbă», mi-a oferit și mie, însă de fiecare dată am refuzat." Cele de mai sus s-au coroborat chiar cu declarația inculpatului (fila 144 urmărire penală), care a declarat următoarele: „Am început să fumez din aceasta luni, 06 august 2012, singur, acasă în M. și miercuri, 08 august 2012, tot acasă, singur. Joi, în data de 09 august 2012, împreună cu un prieten pe nume P.D., care a venit de la D. la mine și cu care am fumat în parcul de pe str. S., la noi a venit un copil de aproximativ 10-11 ani, care m-a întrebat ce fumez și a zis să-i dau și lui să tragă.

Întrebându-l ce caută la ora aia în parc, fiind trecut de 22:30, acesta a tras două fumuri dinjoint-ulpe care l-am făcut eu, după care aplecat. Vineri, 10 august 2012, la ora 10:00-10:30, a venit la domiciliul meu o fată, R., însoțită de acel băiețel care afumat în parc și care mi-a cerut să-i dau și lui ce am fumat în parc. La început nu am vrut, dar acesta a insistat și m-a rugat frumos să îi dau și lui, mie mi s-a făcut milă de el și am scos din dulap punga, i-ampus câteva frunzulițe într-o folie de pe pachetul de țigări, i-am dat-o în mână și a băgat-o în buzunar. I-am spus să își țină «ciocul mic», că altădată nu mai primește, după care a plecat.

După ce au plecat cei doi, restul de cannabis sau ce o fi, îl aveam în pungă, mi l-am pus în rucsac, după care am plecat la D." Așa fiind, instanța a respins cererea inculpatului, de înlăturare a circumstanței agravante prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, urmând a reține faptul că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, uzând de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a ținut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele pe tot parcursul procesului penal și a colaborat cu organele de cercetare penală. Totodată, s-a avut în vedere și gradul de pericol social al faptelor săvârșire, care este unul ridicat, precum și faptul că a oferit droguri minorilor, ceea ce constituie circumstanță agravantă, în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., instanța a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, care a fost redusă cu o treime, potrivit dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., de care inculpatul s-a prevalat, așa încât inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare. Totodată, în baza art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Pentru săvârșirea infracțiunii de îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., instanța a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare, care a fost redusă cu o treime, astfel încât inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare. Cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Constatând că infracțiunile susmenționate reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite de acesta în cursul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penală nr. 116 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare, în baza art. 83 C. pen., instanța a revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse și a dispus executarea ei, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare (2 ani + 3 ani). Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., mai puțin dreptul de a alege.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 14 august 2012, lăzi. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul P.D.M. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad. Inculpatul P.D.M. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri în concordanță cu prev. art. 320 1 C. proc. pen. rap. la art. 74 lit. c) C. pen., apreciind că în favoarea sa puteau fi reținute circumstanțe atenuante, întrucât la sediul D.I.I.C.O.T., prin declarația ca martor, iar ulterior ca învinuit, a recunoscut fapta și a condus organele de poliție la locul culturilor, care erau pentru consum propriu.

Sub același aspect, a mai arătat că declarațiile minorilor V. și A.R.G. nu-l indică pe el, minorii fiind deja consumatori, vina inculpatului constând în aceea că a acceptat să fumeze alături de ei. Parchetul a criticat sentința penală apelată pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepselor ca urmare a unei corecte evaluări a datelor privind persoana inculpatului care este recidivist, a cultivat 1 kg 200 g cannabis și a oferit droguri minorilor, dar și pentru nelegalitate, arătând că nu se impunea ca prima instanță să facă aplicarea art. 64 lit. e) C. pen., întrucât inculpatul nu avea calitatea de tutore sau curator. Prin Decizia penală nr. 217/A din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis apelurile declarate de inculpatul P.D.M.

și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad împotriva sentinței penale nr. 386 din 27 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, pe care a desființat-o, în parte, iar în rejudecare: A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii de către inculpat a exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante. În baza art. 383 alin. (1) 1 rap. la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen. rap. la art. 88 C. pen. a dedus în continuare perioada arestării preventive de la 27 septembrie 2012 la zi. A menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.

În considerentele acestei decizii, instanța de apel a constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul unei juste evaluări a probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile inculpatului. S-a reținut în acest sens că din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant P.D.M. a comis infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și îndemn la consumuri de droguri urmat de executare, în formă continuată, prevăzute de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a), și respectiv art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., probele administrate convergând spre vinovăția acestuia.

S-a mai reținut că fapta inculpatului a prezentat un pericol social deosebit, prin acțiunile sale acesta aducând o atingere importantă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice. În privința sancțiunilor, s-a constatat că pedepsele principale au fost stabilite în cuantumuri orientate spre minimele prevăzute de lege și că nu s-a aplicat vreun spor de pedeapsă cu ocazia contopirii. Totodată, s-a reținut că la individualizarea pedepsei, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., a ținut seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine constant sinceră, recunoscând faptele pe tot parcursul procesului penal și a colaborat cu organele de cercetare penală.

Totodată, s-a avut în vedere și gradul de pericol social al faptelor săvârșire, care este unul ridicat, dar și periculozitatea faptei care a fost sporită de frecvența actelor materiale realizate de acesta, precum și de cantitatea mare de droguri vândută de inculpat și deținută în vederea comercializării, dar mai ales și faptul că a oferit droguri minorilor, ceea ce a constituit circumstanță agravantă, în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000. Mai mult, în opinia instanței, gravitatea faptelor a fost sporită și de împrejurarea că inculpatul a îndemnat și alte persoane să consume droguri, ceea ce s-a și materializat, întreaga cantitate de droguri fiind deținută de acesta în vederea comercializării și pentru obținerea unor foloase materiale ilicite.

În acest context, instanța de apel a considerat că săvârșirea infracțiunilor în modalitatea reținută prin rechizitoriu și recunoscută de inculpat, prin scopul urmărit de acesta, în condițiile existenței circumstanței agravante legale (în sensul art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, oferind spre vânzare droguri de mare risc minorilor, și îndemnându-i să consume aceste droguri), reprezintă împrejurări care nu justifică reducerea pedepselor aplicate, nefiind evidențiate alte elemente care să justifice aplicarea unor circumstanțe atenuante.

Infracțiunile fiind săvârșite în cursul termenului de încercare de 5 ani, stabilit prin sentința penală nr. 116 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Ineu în Dosarul nr. 2896/246/2009, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare, în baza art. 83 C. pen., în mod legal s-a revocat suspendarea condiționată a executării acestei pedepse și s-a dispus executarea ei, pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare. Curtea a constatat însă că prima instanță nu a individualizat în mod corect și pedepsele complementare, interzicând inculpatului exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, respectiv interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator, în contextul în care acesta nu a avut această calitate. Pentru considerentele prezentate, instanța de apel a admis apelurilor declarate. de inculpatul P.D.M. și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, a desființat, în parte, sentința penală apelată, iar în rejudecare, a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.D.M., fără a motiva în scris calea de atac.

La termenul de dezbateri din 5 februarie 2013, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul și-a întemeiat calea de atac pe cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. în sfera căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate ca urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. proc. pen., în raport de faptul că regretă faptele și dă dovezi temeinice de îndreptare. Examinând cauza prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, dar și a motivelor de recurs a căror examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Ambele instanțe, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul urmăririi și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă soluționare a cauzei, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În acest sens, Înalta Curte confirmă valabilitatea reținerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și care au fost recunoscute în integralitate de inculpat prin declarațiile formulate în fața primei instanțe, respectiv: proces-verbal de depistare (fila 6); proces-verbal de constatare a infracțiunii (filele 7-9); planșe fotografice (filele 10-12); procese verbale de stabilire a identității (filele 14, 24, 31, 37); dovadă de ridicare (fila 15); procese verbale de cântărire (filele 69, 82, 92, 98); proces verbal de depistare (fila 70); proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare (filele 78-81, 88-91); proces verbal de conducere în teren (filele 95-97); raport de constatare tehnico-științifică (filele 101-102); declarații martori (filele 16-19, 21-22, 38, 40-41, 25, 28-28, 32, 35, 44-48, 50-52, 54-60, 62-68); declarații învinuit P.G.

(filele 120, 123); declarații inculpat P.D.M. (filele 135-139, 143-145). Trecând în continuare la analiza singurei critici formulate de inculpat în recurs, respectiv greșita individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate în fond și menținute în apel, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele argumente. Operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite, conduita procesuală a inculpatului, precum și elementele care țin de circumstanțierea persoanei acestuia.

Astfel, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele ce formează obiectul cercetării în cauza pendinte - trafic ilicit de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen. și îndemn la consum de droguri de risc urmat de executare în formă continuată, prevăzută de art. 11 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 83 C. pen., prin cuantumul lor, dar și prin modalitatea de executare, reprezintă expresia justei aplicări a principiului proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol social al faptelor săvârșite, în raport de criteriile de individualizare anterior menționate, argumentele detaliat expuse de instanțele de fond și de apel cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului fiind pe deplin valabile. În acest sens, se constată că prin cuantumul lor - 2 ani pentru trafic de droguri, egală cu limita minimă prevăzută de lege calculată conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., respectiv 6 luni pentru îndemn la consum de droguri, orientată spre limita minimă prevăzută de lege calculată conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. (4 luni), pedepsele aplicate inculpatului reflectă adecvat modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, gravitatea acestora prin prisma efectelor devastatoare ale consumului de droguri asupra sănătății publice, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei în fața primei instanțe, solicitând judecarea pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și datele favorabile privind persoana inculpatului. Se reține în acest sens că în contextul în care ambele infracțiuni au fost comise în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, stabilirea unor pedepse egale sau orientate către limita minimă calculată conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. s-a făcut ca urmare a unei juste evaluări a conduitei procesuale sincere și cooperante a inculpatului. Acest element a fost corect reținut prin aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., astfel încât nu poate fi valorificat suplimentar, prin reținerea lui ca circumstanță atenuantă prev. de art. 74 C. pen. În plus, inculpatul nu a făcut dovada altor elemente circumstanțiale care să poate fi evaluate ca având caracter atenuant. În aceste condiții, în acord cu instanțele de fond și de apel, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului sunt apte să asigure scopurile educative și preventive prevăzute de art. 52 C. pen. În consecință, nefiind fondate criticile formulate de recurentul inculpat și cum nu se constată existența altor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 217 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 217 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 august 2012 la 05 februarie 2013. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 05 februarie 2013.