ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3530/2013

Deliberând

asupra recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 21/CE

din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulceaîn Dosarul nr.

6939/88/2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței

penale nr. 271 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Tulcea, formulată de

revizuentul M.T.

Pentru a

pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că revizuentul solicită

efectuarea testului ADN, deoarece el nu a întreținut relații sexuale cu victima

și nu a participat la violul reținut în sarcina sa, dar această susținere este

contrazisă de propriile declarații date în fața procurorului la 26 mai 2006,

când a descris cu lux de amănunte fapta de viol comisă asupra victimei P.G.,

iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut și

regretat fapta de viol comisă, fără a propune alte probe.

Potrivit art.

397 alin. (2) C. proc. pen. cererea de revizuire se face în scris, cu arătarea

cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în

dovedirea acestuia.

Revizuentul a

invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit

textului de lege invocat, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte

sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Or, expertiza A.D.N.

solicitată de revizuent nu constituie o faptă sau o împrejurare ce nu a fost

cunoscută de Instanța de judecată, ci doar o probă pe care revizuentul avea

posibilitatea să o solicite atât în faza de urmărire penală cât și în faza de

judecată în fond, apel sau recurs.

Împrejurarea că

în timpul cercetărilor nu au fost respectate dispozițiile art. 202 C. proc.

pen. nu poate constitui de asemenea un motiv de revizuire a hotărârii de

condamnare, ci doar motiv de apel sau de recurs.

II. Împotriva sentinței

penale nr. 21/CE din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul

nr. 6939/88/2012 a declarat apel revizuentul M.T., care a solicitat admiterea

cererii de revizuire, învederând instanței că nu este vinovat de săvârșirea

faptei pentru care a fost condamnat, arătând că acest aspect poate fi dovedit

prin efectuarea unei expertize medico-legale A.D.N., probă care i-a fost

refuzată la soluționarea cauzei în fond.

Prin Decizia penală

nr. 11/PM din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul

formulat de revizuentul M.T. împotriva sentinței penale nr. 21/CE din 18

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Tulceaîn Dosarul nr. 6939/88/2012.

Pentru a

pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 271 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Tulcea, definitivă prin Decizia

penală nr. 4/MP din 09 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, revizuentul M.T.

a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare și 8 ani interzicerea unor

drepturi pentru comiterea infracțiunii de viol.

În sarcina

revizuentului s-a reținut că în după amiaza zilei de 25 mai 2006, inculpatul M.T.,

întorcându-se de la prășilă, s-a oprit la terasa aparținând SC G. SNC, situată

în centrul comunei Niculițel, județul Tulcea și s-a întâlnit cu fratele său,

M.C., concubina acestuia O.A. și coinculpatul N.D. Împreună, aceștia au comandat

și consumat conținutul a 3 peturi de 2 litri cu vin. În timp ce consumau vin,,

inculpatul M. i-a cerut fratelui său suma de 50.000 lei, cu care și-a cumpărat

de la un magazin alăturat o brichetă albastră cu magneton, și un pachet de

țigări.

În jurul orei

23,00, coinculpații au ajuns la locuința lui M.C. căruia i-au cerut din nou

bani, 200.000 lei, dorind să consume în continuare băuturi alcoolice. După ce

au primit banii pretinși, cei doi inculpați s-au deplasat spre centrul comunei

pe poteca de la baza dealului M. și care ducea la punctul denumit „F.S.„

În dreptul

locuinței numitei N.A., inculpații s-au întâlnit cu victima P.G., care se

deplasa către locuința sa și în acel loc N.D. a prins-o de mână, vrând să o

oprească din deplasare. Victima a dat semne de împotrivire, motiv pentru care

inculpatul N. a lovit-o cu pumnul în regiunea feței, doborând-o în șanțul din fața

locuinței lui C.M. și deși victima era căzută a continuat să-i aplice lovituri.

În șanț a

coborât și M.T. care, la rândul lui, a început să-i aplice lovituri, după care

au imobilizat victima, în sensul că, după ce i-au aplicat mai multe lovituri,

au imobilizat-o la sol cu genunchii pe piept, în timp ce aceasta a început să

horcăie.

Inculpatul N.D.

a ținut-o pe victimă de după umeri, inculpatul M.T. i-a smuls pantalonii, N.D.

i-a smuls chiloții, urcându-se deasupra ei. În timpul violenței exercitate,

asupra victimei care încerca să se opună, inculpatul M. i-au căzut din buzunar

pachetul de țigări, iar datorită poziției victimei, bricheta pe care o

cumpărase în acea zi a fost spartă, fragmentele acesteia fiind descoperite la

fața locului, fapt atestat de expertiza criminalistică traseologică.

Cei doi inculpați

nu au reușit să întrețină raporturi sexuale cu victima în acel șanț de scurgere

a apelor pluviale, astfel că aceasta a fost transportată de inculpați spre

culmea dealului M. unde inculpatul N.D. a întreținut raporturi sexuale cu

victima, lucru pe care I-a încercat și M.T. După acest moment în jurul orele

1,00 inculpații s-au deplasat la domiciliile lor, fiind descoperiți în cursul

dimineții, când au recunoscut săvârșirea infracțiunii de viol.

Curtea de apel

a reținut că revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de

fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești și pot fi supuse revizuirii

doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât

acțiunea penală - pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de

încetare a procesului penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului

juridic de drept penal.

Potrivit art.

394 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au

descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor,

un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în

cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat

fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare

penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Conform alin. (2),

(3) ale aceluiași text de lege, cazul de la lit a) constituie motiv de revizuire,

dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, iar

cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la

darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Admisibilitatea

în principiu a cererii de revizuire impune constatarea incidenței cel puțin a

unuia dintre cazurile prev. de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea de apel

a apreciat că elementele de fapt redate de revizuent ca și temei al cererii de

revizuire nu se încadrează în prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., deoarece nu sunt relevate fapte sau împrejurări ce nu au fost sau nu au

putut fi cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci se urmărește

administrarea de noi mijloace de probă în completarea probatoriul administrat

la soluționarea cauzei.

Având în vedere

cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin expresia

„fapte sau împrejurări", în literatura de specialitate, ca și în practica

judiciară, s-a considerat că semnifică probele propriu-zise, adică elementele

de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea

de atac a revizuirii, respectiv, orice întâmplare, situație, stare care în mod

autonom sau în coroborare cu alte probe poate duce la dovedirea netemeiniciei

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Curtea de apel

a apreciat că revizuentul M.T., prin cererea formulată tinde exclusiv

la"a3ministrarea unor mijloace noi de probă, fără a aduce elemente de

noutate privind elementele de fapt ce circumstanțiază săvârșirea faptei.

împrejurarea că nu a întreținut un raport sexual cu victima P.G. a constituit o

apărare formulată de revizuent și în faza apelului, așa cum rezultă din

practicaua Deciziei penale nr. 4/MP din 09 februarie 2007 a Curții de Apel

Constanța, iar această apărare oricum nu ar putea determina pronunțarea unei

soluții de achitare, ci ar pune în discuție doar forma de participație penală a

inculpatului și forma infracțiunii.

Astfel,

instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 394 alin. (2) C. proc. pen. pentru

a putea fi admisă în principiu cererea de revizuire, apreciind că soluția

primei instanțe de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire apare ca

legală și temeinică.

III. Împotriva acestei

decizii, în termenul legal, a formulat recurs revizuentul M.T.

La data de 6

iunie 2013, recurentul revizuent a depus o cerere prin care a arătat că

înțelege să-și retragă recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 11/PM

din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie. În data de 17 iunie 2013 a depus

un memoriu în susținerea recursului, iar în fața instanței, în ședința publică

din 13 noiembrie 2013 a precizat că înțelege să mențină recursul formulat.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului constată că în data de 17 mai 2013,

recurentul revizuent M.T. a primit comunicarea dispozitivului Deciziei penale nr.

11/PM din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, dată la care acesta a și formulat recurs din

prezenta cauză.

Potrivit art.

385

3

alin. (1) C. proc. pen. termenul de declarare a recursului este

de 10 zile. Revenirea asupra declarației de retragere a căii de atac se poate

face tot în acest termen prin declararea unui nou recurs. Potrivit art. 385

3

alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru

inculpatul deținut termenul de declarare a recursului curge de la comunicarea

copiei de pe dispozitiv. în speța de față termenul a început să curgă de la

data de 17 mai 2013 și s-a împlinit la data de 27 mai 2013. Cum recurentul

revizuent a formulat declarația de retragere a recursului Ia data de 6 iunie

2013, după expirarea acestui termen și după ce instanța de recurs a fost deja

sesizată cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată că recurentul

revizuent nu mai avea posibilitatea să revină asupra manifestării de voință

exteriorizată prin declarația de retragere din data de 6 iunie 2013, întrucât

nu se mai afla în termenul de declarare a recursului.

Având în vedere

manifestarea de voință, liber exprimată în data de 6 iunie 2013, Înalta Curte

în contextul dispozițiilor art. 369 C. proc. pen. și în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., va lua act de declarația de retragere a recursului

declarat de revizuentul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 11/PM din 23 aprilie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. va

obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul .redus

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

ÎN NUMELE LEGII

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de

declarația de retragere a recursului declarat de revizuentul M.T. împotriva Deciziei

penale nr. 11/PM din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă

recurentul revizuent. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul redus

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Irevocabilă

Pronunțată

în ședința publică astăzi 13 noiembrie 2013.