ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 993/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr. 150 din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2013.
A constatat instanța că, prin raportul de evaluare nr. x din 6 noiembrie 2013, s-a reținut existența unui conflict de interese al reclamantului, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pentru că soția sa, B., a încheiat un contract de prestări servicii cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Botoșani, înregistrat sub nr. x din 1 martie 2012, având ca obiect digitizarea/actualizarea parcelelor agricole din declarațiile de suprafață, importarea și operarea dosarelor depuse online prin intermediul aplicației IPA și primire cereri PNDS, specia bovine.
Cererea de recurs. Motivele de casare
Împotriva soluției instanței de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii sale.
A susținut recurentul-reclamant că instanța de fond nu a făcut o corectă apreciere a situației de fapt, în raport cu exigențele prevederilor art. 70 și 79 din Legea nr. 161/2003, pentru că soția sa a încheiat un contract de prestări servicii cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Botoșani, activitatea sa fiind specifică unui angajat, unui salariat al unității, nefiind o activitate de natură comercială.
A arătat că nu a încheiat contractul respectiv, nu a avut calitate de ordonator de credite, nu a verificat, semnat sau aprobat rapoartele prestatorului de serviciu și nici nu a semnat state de plată.
A mai menționat că a sesizat, la vremea respectivă, conducerea A.P.I.A. Botoșani despre posibilitatea existenței unui conflict de interese, directorul unității recomandându-i să-și exercite atribuțiile de serviciu.
Apărările intimatei
La data de 30 ianuarie 2015, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul-reclamant nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, iar cererea nu dezvoltă niciunul dintre motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Procedura de soluționare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 septembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.
Recurentul-reclamant a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2016 completul de filtru a respins excepția invocată de intimată cu privire la nulitatea recursului formulat și a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a textelor legale incidente, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Recurentul reclamant A. a contestat în fața instanței competente raportul de evaluare întocmit de intimata pârâtă Agenția Națională de Integritate (în continuare A.N.I.), prin care s-a reținut starea sa de incompatibilitate în conformitate cu prevederile art. 79, lit. c) din Legea nr. 161/2003, confirmată prin soluția pronunțată de judecătorul fondului, fapt ce a determinat declararea prezentei căi de atac.
Ca și situație de fapt, este de necontestat că, astfel cum s-a menționat în actul administrativ atacat, recurentul reclamant, în calitatea sa de funcționar public angajat în funcția de șef birou la Centrul Local Săveni din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Botoșani, a supervizat activitățile desfășurate de soția sa, B., angajată pentru prestarea unor activități sezoniere la centrul în care A. își exercita funcția publică.
Criticile recurentului reclamant, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., se grefează pe ideea unei greșite aplicări și interpretări a normei de drept material, dat fiind faptul că, în calitatea sa de șef birou la Centrul local Săveni, din cadrul A.P.I.A. Botoșani, acesta nu a avut calitatea de ordonator de credite, ori de angajator sau de persoană care avizează statele de plată ale prestatorilor de servicii cu contracte temporare, astfel că nu poate fi reținut un interes patrimonial care să influențeze deciziile pe care trebuia să le ia în exercitarea funcției sale publice.
În accepțiunea Legii nr. 161/2003, astfel cum este reglementat conflictul de interese în cuprinsul art. 70, se află în această situație persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.
Potrivit prevederilor art. 79, lit. c) din Legea nr. 161/2003," funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații: c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice."
Interesul de natură patrimonială relevat în cuprinsul raportului de evaluare întocmit de intimata pârâtă ANI și reținut ca atare și de către prima instanță constă în faptul că, prin semnarea unor procese-verbale (identificate sub nr. x din 2 mai 2012 și nr. x din 17 mai 2012, depuse la dosarul de fond) încheiate între prestator B. și șeful centrului local Săveni, A., s-a realizat operațiunea de supervizare a activității depuse de soția funcționarului public vizat în cauză, activitate ce a fost corespunzător remunerată în funcție de numărul total de parcele care au fost actualizate/digitizate în cursul lunilor martie 2012 și mai 2012, conform contractului de prestări servicii nr. x din 1 martie 2012.
Este lipsit de relevanță, în contextul factual produs în cauză, dacă cel verificat avea competențe de ordonator de credite, angajator sau persoană ce avizează statele de plată, cât timp, prin supervizarea de către recurentul reclamant a datelor prezentate de persoana temporar angajată, ce avea calitatea de soție a persoanei verificate, s-a ajuns la stabilirea sumelor de bani cuvenite prestatorului de servicii în urma muncii depuse, atestate prin procesele-verbale semnate de A..
Susținerile recurentului reclamant în sensul aducerii la cunoștința superiorului său ierarhic a unui posibil astfel de conflict de interese nu sunt de natură a-l exonera pe cel verificat de reținerea unei astfel de situații asupra sa, cât timp îndatoririle ce-i reveneau, potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 188/1999(R), erau în sensul că:
"funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații."
Este de observat că, potrivit art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, persona care ar putea să se afle în situația unui posibil conflict de interese este "datoare să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință."
Din coroborarea textelor legale anterior evocate, instanța de control judiciar reține că recurentul reclamant, optând pentru semnarea proceselor-verbale încheiate între Centrul local Săveni al APIA Botoșani și prestatorul de servicii care era chiar soția sa, procese-verbale ce au condus la stabilirea remunerației cuvenite acesteia pentru munca depusă în temeiul contractului nr. x din 1 martie 2012, a creat premisele unui conflict de interese de natura celui reglementat de art. 79, lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum corect s-a constatat în raportul de evaluare întocmit de A.N.I. și s-a menținut prin sentința recurată.
În examinarea acestei situații de fapt, reține Înalta Curte că interesele patrimoniale ale soției celui verificat în cauză puteau fi de natură să influențeze deciziile recurentului reclamant, exercitate conform fișei postului pe care acesta îl deținea la Centrul local Săveni al A.P.I.A. Botoșani.
Prin urmare, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material, soluția dată fiind legală și temeinică, impunându-se a fi menținută astfel cum a fost pronunțată.
4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 din C. proc. civ., republicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței civile nr. 150 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2016.
Procesat de GGC - MM