ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 95/14mai 2014 pronunțată

de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă excepția tardivității contestației și a fost respinsă ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul S.S. pentru anularea raportului de evaluare

din 16 decembrie 2013 întocmit de pârâta A.N.I.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs

reclamantul S.S., în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat.

2.1. Motivelede casare

În susținerea recursului, reclamantul a invocat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv

când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept

material.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul a susținut că prin hotărârea atacată

s-a constatat în mod greșit existența unui conflict de interese, fără a se avea

în vedere că, în calitatea sa de consilier local, nu a avut un interes patrimonial

în adoptarea hotărârii din 30 martie 2010 a Consiliului local al comunei M., județul

Botoșani pentru aprobarea concesionării suprafețelor de pășune către anumite persoane,

astfel că nu au fost încălcate prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003.

În acest sens, s-a învederat că hotărârea respectivă

a avut un caracter normativ (general), nu un caracter particular, iar nivelul stabilit

pentru prețul concesiunii a fost cel practicat în zonă.

De asemenea, s-a susținut că instanța de fond

nu a avut în vedere conduita recurentului după adoptarea hotărârii, conduită care

nu poate fi calificată ca fiind aceea a unui beneficiar de drepturi exclusive.

Astfel, s-a arătat că, prin cererea din 15

aprilie 2010, recurentul a solicitat, în calitate de crescător de animale, concesionarea

unei suprafețe de 15 ha pășune, asemenea celorlalți 31 de concesionări, iar contractul

de concesionare a fost încheiat numai pentru suprafața de 9,15 pășune, fiind de

altfel reziliat în baza cererii sale înregistrată în data de 12 august 2011.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A.N.I.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul

filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile

art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul

filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie

2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 4 martie 2015, completul filtru

a constatat față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește

condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului

S.S. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.,

republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Instanța de fond a constatat corect legalitatea

raportului de evaluare din 16 decembrie 2013 prin care intimata A.N.I. a identificat

elementele în sensul existenței unui conflict de interese prin încălcarea dispozițiilor

art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 70-art. 71 din Legea nr. 161/2003,

întrucât recurentul S.S., în calitate de consilier local, a participat la vot în

vederea aprobării, alături de ceilalți consilieri, în ședința Consiliului local

al comunei M., județul Botoșani, din data de 30 martie 2010, a proiectului privind

aprobarea concesionării activității de gestiune a pășunilor aflate în proprietatea

comunei M.;

- a depus dosarul în nume personal în vederea

participării la licitația deschisă pentru obținerea prin concesionare a unei părți

din teren, cu scopul pășunării animalelor deținute;

- a încheiat contractul de concesiune din 10

mai 2010 și contractul de pășunat din 10 mai 2010.

În raport cu aceste elemente de fapt, care nu

au fost contestate, judecătorul fondului a stabilit în mod judicios că recurentul

s-a aflat într-un conflict de interese, în sensul definit de art. 70 din Legea

nr. 161/2003, ca fiind situația în care o persoană care exercită o demnitate publică

sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea

influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției

și altor acte normative.

Din probele administrate în cauză, rezultă că

recurentul-reclamant a votat nu numai hotărârea din 30 martie 2010 privind concesionarea

activității de gestiune a pășunilor aparținând domeniului privat al comunei M.,

dar a semnat atât studiul de oportunitate cu privire la concesionarea terenurilor,

cât și caietul de sarcini care cuprindea clauzele esențiale ale contractelor care

urmau a fi încheiate, iar ulterior, a depus cererea din 15 aprilie 2010 pentru acordarea

unor suprafețe de pășune aflate în administrarea Consiliului local al comunei M.

și a încheiat cu Primăria comunei M. contractul de concesiune din 10 mai 2010 și

contractul de pășunat din 10 mai 2010 pentru exploatarea terenului în suprafață

de 9,15 ha.

Toate acestea infirmă apărările recurentului-reclamant

privind inexistența unui interes personal, de natură patrimonială în adoptarea hotărârii

privind concesionarea activității de gestiune a pășunilor din domeniul privat al

comunei M., precum și lipsa de relevanță a susținerilor formulate de acesta cu privire

la nivelul prețului concesiunii și la necesitatea reglementării domeniului respectiv.

În consecință, instanța de fond a apreciat în

mod corect aplicabilitatea prevederilor legale cu privire la conflictul de interese

al aleșilor locali, în speță consilierii locali, respectiv prevederile art. 46

alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 70-art. 71 din Legea nr. 161/2003, respingând

ca nefondată acțiunea formulată de recurentul-reclamant pentru anularea raportului

de evaluare din 16 decembrie 2013 întocmit de A.N.I.

Considerentele expuse converg către concluzia

că nu poate fi reținut motivul de nelegalitate invocat în baza dispozițiilor

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, astfel că, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul

juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de S.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinței

civile nr. 95 din 14 mai 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.