ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare din 31 octombrie 2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 53 din 12 martie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Cererea de recurs Împotriva sentinței anterior arătată, reclamanta A. a declarat recurs. În motivarea recursului, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susțin următoarele: Hotărârea atacată este nelegală întrucât se bazează pe o motivare succintă și contradictorie, cu ignorarea totală a conținutului actelor atașate plângerii. Nu s-a observat că sesizarea adresată A.N.I. încălcă prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176 din 01 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. În concret, sesizarea „anonimă” adresată inițial Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și retransmisă de către acesta către A.N.I., pe care apare trecut numele B., nu este semnată și nu conține datele de identificare ale persoanei care reclamă, iar, potrivit art. 7 din O.G. nr. 27/2002, petițiile anonime sau cele în care nu sunt trecute datele de identificare a petiționarului nu se iau în considerare și vor fi clasate, potrivit prezentei ordonanțe. Prin eforturi proprii a identificat persoana cu numele B., care, după ce a luat la cunoștință despre situația existentă, a fost de acord să dea declarație autentificată la notarul public în care a precizat că nu a făcut niciun denunț nici către A.N.I. și nici către altă instituție a statului. Având în vedere lipsa sesizării cât și caracterul imperativ al art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, recurenta consideră că intimata nu putea îndeplini activitatea de evaluare, prevăzută de art. 8 din lege, consecința fiind nulitatea absolută a raportului de evaluare din 31 octombrie 2013 și, implicit, desființarea totală a acestui act de la data întocmirii lui [art. 179 alin. (1) C. proc. civ.]. Este adevărat că A.N.I. poate desfășura activitatea de evaluare și din oficiu, însă, doar în situațiile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 176/2010, adică pe baza unui raport de sesizare întocmit de președintele agenției sau pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobate de conducerea inspectorilor de integritate. Raportul de evaluare este neîntemeiat, aspect nesesizat de prima instanță, care în motivarea hotărârii s-a limitat doar la preluarea trunchiată a unor pasaje din raport, și acelea cu greșeli (nu a fost colaboratoare a firmei SC C. SRL de la 11 mai 2010, ci de la 30 mai 2011 și până la 30 iunie 2012 și nu a ocupat niciodată funcția de consilier juridic la Direcția Agricolă Județeană Botoșani, ci pe cea de consilier de specialitate). În raportul A.N.I. se reține că au fost identificate elemente în sensul unei incompatibilități ca urmare a faptului că a deținut simultan atât funcția de consilier în cadrul Direcției Agricole Județene Botoșani, cât și funcția de consultant (prestator) în cadrul SC C. SRL, în baza raporturilor juridice încheiate conform contractului de prestări servicii din 30 mai 2011. Activitatea desfășurată în cadrul D.A.J. Botoșani reprezintă activitatea Rețelei de Informații Contabile Agricole și presupune atribuții privind asigurarea instruirii periodice a colectorilor de date privați, recepționarea de la aceștia a chestionarelor exploatațiilor agricole participante la R.I.C.A., verificarea, centralizarea și efectuarea primei validări a chestionarelor. Activitatea desfășurată în cadrul SC C. SRL, în baza contractului de prestări servicii din 30 mai 2011, încheiat pentru o perioadă de 14 luni de la data semnării, constă în întocmirea planului de afaceri și a dosarelor de aplicație pentru fermierii care dețin ferme agricole de semi-subzistență, pentru accesarea măsurii 141 - „Sprijinirea fermelor agricole de subzistență”. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Compartimentul de Dezvoltare Rurală Județeană al Autorității și Management pentru Programe Naționale de Dezvoltare Rurală a analizat CV-ul în care se menționa că este funcționar public în cadrul D.A.J. Botoșani și a aprobat desemnarea sa în calitate de consultant-prestator servicii în cadrul SC C. SRL. Activitatea desfășurată la serviciu, și anume activitatea R.I.C.A. este distinctă de cea de acordare consultanță și fără nicio legătură între ele. Instituția la care se depun și se instrumentează dosarele cu măsura 141 este Compartimentul de Dezvoltare Rurală Județean al A.M.-P.N.D.R., care nu are nicio legătură cu D.A.J. Botoșani, fiecare având personalitate juridică distinctă și atribuții diferite. Art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este lipsit de claritate, iar potrivit jurisprudenței C.E.D.O., o asemenea redactare operează în favoarea subiectului supus interdicției. Întrucât legiuitorul nu definește în mod clar termenul de „alte domenii de activitate” în cuprinsul legii, în vreo anexă sau legi de aplicare, intimata A.N.I. a elaborat un Ghid privind incompatibilitățile și conflictele de interese. În acest Ghid se precizează că incompatibilitatea la funcționarii publici se manifestă prin faptul că nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități remunerate sau neremunerate. Recurenta mai susține că nu a fost desemnată prin niciun act administrativ și nici nu a exercitat vreun mandat de reprezentare în cadrul Compartimentului de Dezvoltare Rurală Județean al A.M.-P.N.D.R., la care se depuneau dosarele cu măsura 141, întocmite în baza contractului cu SC C. SRL, unde a lucrat temporar ca prestator servicii și nicidecum în calitate de consultant, cum se reține în raportul de evaluare, cât și în hotărârea recurată.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2015, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin raportul de evaluare din 31 octombrie 2013 al Agenției Naționale de Integritate, s-a stabilit că A., consilier în cadrul Departamentului pentru Agricultură Botoșani, s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 30 mai 2011-30 iulie 2012, pentru încălcarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind măsurile pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcționarilor publici și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut că în perioada în care a deținut funcția publică de consilier juridic la Direcția pentru Agricultură Botoșani a deținut și funcția de consultant (prestator) în cadrul SC C. SRL, în baza contractului de prestări servicii din 30 mai 2011 încheiat pentru o perioadă de 14 luni de la data semnării. La această societate, recurenta-reclamantă a acordat consultanță fermierilor care dețin ferme agricole de subzistența în vederea întocmirii planurilor de afaceri și a dosarului de aplicație pentru accesarea Măsurii 141 - „Sprijinirea fermelor de subzistență”. În ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la sesizarea în baza căreia s-a întocmit raportul de evaluare, Înalta Curte constată faptul că acesta a avut la bază sesizarea din partea Ministerului Agriculturii, înregistrată la A.N.I. cu nr. 152095 din 05 august 2011. În urma adresei transmise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, înregistrată la Agenția Națională de Integritate, în cadrul Inspecției de Integritate cu nr. 90216/S/II din 12 august 2011, s-a elaborat lucrarea de evaluare cu același număr. Prin urmare, acest motiv de recurs este neîntemeiat și nu poate fi primit. Pe de altă parte, instanța de control judiciar are în vedere dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea aparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare potrivit cărora: „Funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului”. Din interpretarea per a contrario a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, rezultă că funcționarii publici nu pot exercita funcții sau activități în alte domenii de activitate din sectorul privat dacă acestea sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Având în vedere atribuțiile recurentei-reclamante în cadrul Direcției pentru Agricultură Botoșani, dar și cele în cadrul SC C. SRL, reiese în mod evident o legătură directă între cele două activități. Întocmirea de proiecte pentru Măsura 141 privind sprijinirea fermelor de semi-subzistență reprezintă, cu certitudine, o activitate în domeniul agriculturii, identică cu cea exercitată în cadrul Direcției pentru Agricultură Botoșani, privind aplicarea legislației naționale și comunitare în domeniu. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că recurenta-reclamantă a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, cerința legală fiind îndeplinită atâta timp cât activitățile desfășurate în domeniul privat sunt similare și presupun punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale și, mai mult decât atât, obiectul și rezultatele activității derulate în sectorul privat interferează sau pot interfera cu sfera de activitate a funcției publice. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”) Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii „se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În consecință, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, iar sentința instanței de fond este temeinică și legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.