ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2242/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2242/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2020
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 la data de 20.08.2020 cu nr. x/2020, legal timbrată, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2020 având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorul urmăritor B. S.R.L. împotriva debitoarei C. S.A..
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința nr. 4871/14.09.2020 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a făcut aplicarea art. 666 raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, în prezenta speță, debitoarea își avea domiciliul, la data sesizării organului de executare, în Oradea, jud. Bihor.
2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 4981 din 2 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
Judecătoria Oradea a reținut, în esență, că, în cauză, debitoarea C. S.R.L. își are sediul în București, str. x, fiind astfel neîntemeiată concluzia Judecătoriei Sector 5 că sediul debitoarei s-ar afla în cirscumscripția Judecătoriei Oradea.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului".
De asemenea, la alin. (3) al aceluiași articol se prevede că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".
Conform cererii de încuviințare a executării silite, a contractelor, facturilor și celorlalte înscrisuri anexate, precum și din extrasul ONRC reiese că debitorul C. S.R.L. își are sediul în București, str. x.
Înalta Curte reține că aceasta este adresa debitoarei, din niciun înscris depus la dosarul cauzei nerezultând însă că debitorul ar fi avut, la momentul demarării executării silite, sediul în Mun. Oradea, doar creditorul figurând cu sediul social în Oradea.
În raport de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reține că Judecătoria Sectorlui 5 București este instanța competentă să soluționeze cererea pendinte, în favoarea căreia va fi stabilită competența.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2020.