ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2222/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Timisoara la data de 16.05.2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.000 RON, reprezentand onorariu de expert achitat acestuia în dosarul nr. x/2016.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor.

Prin sentința nr. 13121 din 03.12.2019, Judecătoria Timișoara a admis exceptia de necompetentă teritorială, invocată de pârât prin întâmpinare, si a declinat competenta teritorială de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reținând că domiciliul pârâtului este în Sectorul 2 București.

Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința nr. 6803 din 28 septembrie 2020, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

S-a reținut că reclamanta care are domiciliul în Timișoara a ales prima judecătorie în baza art. 116 C. proc. civ., motiv pentru care această instanță este competentă să judece cauza, fiind aleasă de reclamantă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dezînvestirea reciprocă a instanțelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, respectiv norma de competență de drept comun din art. 107 C. proc. civ. și cea din art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod referitoare la competența teritorială alternativă.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ. referitoare la competența teritorială alternativă prevăd la alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.000 RON, reprezentand onorariu de expert achitată acestuia în dosarul nr. x/2016.

Ca temei de drept a cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat dispozitiile art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor care prevăd că restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziționat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilității folosirii acestuia, dacă această situație nu este imputabilă consumatorului.

Așadar, în raport de obiectul cauzei și de dispozițiile legale menționate, se constată că litigiul de față vizează repararea pagubei produse consumatorului iar, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare, îi sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este de reținut că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., reclamanta a înțeles să introducă acțiunea la instanța de la domiciliul său, care se află în circumscripția Judecătoriei Timișoara, față de dispozițiile art. 113 pct. 8 C. proc. civ., acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.