ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor penale de față

constată:

Prin sentința penală nr. 53 din 04

aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 3040/102/2009, s-a

dispus:

I. Î

n baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului L.C., la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) teza Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din

pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 23 august 2009 la 16

octombrie 2009.

II. Î

n baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

L.S.D. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de loviri cauzatoare de moarte.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) teza Il-a și lit. b) C. pen.

III. În baza art. l 1 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului Z.T.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută

de art. l83 C. pen.

În baza art. 346 alin. (l) C. proc.

pen., raportat la art. l4 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă în parte

acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.A.A. și S.I. și:

Au fost obligați inculpații L.C.C. și

L.S.D., în solidar, către fiecare parte civilă, la plata sumei de 25.000 EURO,

în echivalent lei la cursul oficial din ziua plății, cu titlu de daune morale,

precum și la plata de despăgubiri materiale, în sumă de 17.142,99 lei, către

partea civilă S.A.A., și în sumă de 1.707,70 lei către partea civilă S.I.

Au fost obligați aceeași inculpați la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 21 august 2009, în jurul

orelor 19,00, inculpații L.S.D. și L.C.C., însoțiți de martorii T.P.A. și C.E.,

s-au deplasat la domiciliul martorei V.O.L., vizită în cursul căreia au primit

amenințări prin telefon de la o persoană necunoscută.

Inculpații au bănuit că amenințările

primite proveneau din martorului S.I., prieten cu fratele victimei S.I. și,

indirect, cu victima S.V.C.

Între inculpații din cauză și martorul

S.I. exista o relație conflictuală generată de împrejurarea că martorul S.A.C. fusese

agresat de fratele victimei S.I. cu o săptămână înainte.

În aceeași zi, în jurul orelor

21-22.00, inculpații L.C.C. și L.S.D. s-au deplasat la barul aparținând A.F. V.R.

din comuna Miheșu de Câmpie, administrat de martora V.D.I.

Mai întâi, a intrat în local

inculpatul L.S. care i-a cerut socoteală victimei S.V.C. pentru telefonul pe

care îl primise anterior de la fratele său. Victima nu i-a dat un răspuns și a

proferat cuvinte jignitoare la adresa mamei inculpatului.

Cei doi au început să se împingă

reciproc, victima apărându-se de loviturile pe care i le aplica inculpatul.

După câteva minute, a apărut și inculpatul L.C.C., acesta la rândul său

aplicând victimei două palme în zona feței. Ca urmare a loviturilor primite de

la inculpați, victima s-a prăbușit la pământ.

La scurt timp după actele de violență

exercitate de inculpații L.S.D. și L.C.C., a intervenit în conflict și

inculpatul Z.T. Acesta s-a apropiat de masa lângă care se afla victima și a

lovit-o de câteva ori în zona capului, toracelui și spatelui.

După câteva minute a intrat în bar

tatăl inculpaților L. Martorul a stat cu victima la masă circa 10-20 minute,

după care a intrat în bar și agentul de poliție G.I., anunțat despre incidentul

în care fusese implicată victima S.V.C.

Victima a plecat singură spre casă și,

după ce a ajuns la locuință, le-a spus membrilor familiei sale că fusese lovită

de inculpații Lazăr.

A doua zi dimineață, în jurul orelor

6,00, când bunicul victimei S.I. a mers să o trezească, a observat că aceasta

era în stare gravă. Victima nu a mai putut fi salvată, echipajul medical chemat

la fața locului constatând decesul victimei.

Prin raportul medico-legal efectuat în

cauză s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, consecință a stopului

cardio-respirator de origine mixtă (centrală și periferică) instalat pe fondul

leziunilor traumatice prezentate de hematomul extradural temporal drept,

leziunile de părți moi de la nivelul buzelor, nasului, pavilionului urechilor

și epicraniului complicate cu aspirat sanguin pulmonar. Mecanismul de producere

a leziunilor putea fi cel de loviri repetate directe cu pumnul, mâna și

genunchiul, între leziunile descrise și deces existând o legătură de

cauzalitate directă.

În raport de starea de fapt expusă,

prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 183 C. pen.,

rezultând că inculpații L.S.D. și L.C.C. au acționat cu intenție în ceea ce

privește agresarea victimei și din culpă în ceea ce privește moartea victimei.

Cu privire la inculpatul Z.T., prima

instanță a constatat că probele administrate în cauză nu îl indică ca

participant la producerea leziunilor periculoase pentru viață.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost

atacată cu apel de părțile civile S.A.A. și S.I., inculpații L.S.D. și L.C.C. și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș.

Prin apelul procurorului și al

părților civile a fost criticată greșita încadrare juridică dată faptei

reținute în sarcina inculpaților, susținându-se că aceștia au acționat cu

indirectă în ceea ce privește moartea victimei, poziție subiectivă specifică

infracțiunii de omor calificat.

De asemenea, a fost criticată

concluzia instanței de fond în ceea ce privește neimplicarea inculpatului Z.T. în

comiterea agresiunii săvârșite asupra victimei infracțiunii, invocându-se în

acest sens probatoriu administrat în cauză, cu referire la declarațiile

martorilor din proces.

S-a solicitat și majorarea daunelor

morale, având în vedere pierderea suferită prin fapta ilicită a inculpaților.

Și în apelul inculpaților L.S.D. și L.C.C.

a fost invocată criticată referitoare la greșita încadrare juridică,

solicitându-se reținerea în cauză a infracțiunii de vătămare corporală

prevăzută de art. 182 C. pen.

De asemenea, s-a solicitat respingerea

apelurilor formulate de părțile civile ca fiind tardiv introduse.

Prin decizia penală nr. 68 din 21

octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, au fost admise apelurile declarate în cauză de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile civile S.A.A. și S.I. și desființată în

parte sentința atacată numai în ceea ce privește greșita achitare a

inculpatului Z.T. și stabilirea cuantumului daunelor morale, în rejudecare:

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea

art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Z.T., la pedeapsa

de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) teza Il-a și lit. b) C. pen.

A majorat cuantumul daunelor morale

acordate în cauză, dispunându-se obligarea solidară a inculpaților L.S.D., L.C.C.

și Z.T. la plata sumei de câte 30.000 EURO către părțile civile S.A.A. și S.I.

S-a dispus obligarea solidară a

inculpaților L.S.D., L.C.C. și Z.T. la plata celorlalte sume acordate de prima

instanță cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea acelorași părți civile.

A fost obligat inculpatul Z.T. la

plata sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în

primă instanță.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Au fost respinse, ca nefondate,

apelurile formulate de inculpații L.S.D. și L.C.C. împotriva aceleiași

sentințe.

În esență, instanța de apel a

constatat că probele administrate în cauză demonstrează vinovăția inculpaților

L.S.D. și L.C.C., dar și a inculpatului Z.T., fapta fiind comisă cu

praeterintenție, adică cu știință în ceea ce privește lovirea victimei și din

culpă în ceea ce privește moartea victimei, ceea ce atrage încadrarea juridică

în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Vinovăția inculpatului Z.T. a fost

reținută în apel pe baza declarațiilor martorilor C.E. și S.A., probatoriu care

confirma că inculpatul aplicase victimei o palmă.

De asemenea, au fost menționate și

declarațiile martorilor V.R.L. și V.D.I., concluzionându-se că loviturile

aplicate victimei de inculpatul Z.T. alături de cele aplicate de inculpații L.S.D.

și L.C.C. aveau legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.

Ca atare, reținând și aportul

inculpatului Z.T. la comiterea faptei, instanța de apel a dispus condamnarea

acestuia la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție, și

obligarea la plata daunelor morale și materiale alături de ceilalți inculpați

din cauză.

În considerentele deciziei din apel au

fost au fost examinate criticile părților inculpaților, părțile civile și ale

procurorului invocate în susținerea cererilor privind greșita încadrare

juridică și indicate motivele pentru care nu au fost primite solicitările

formulate și menținută sub aceste aspecte hotărârea primei instanțe.

Și împotriva acestei decizii, în

termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu

Mureș, părțile civile S.I. și S.A.A. și inculpații L.S.D., L.C.C. și Z.T.

Prin recursul procurorului a fost

reiterată critica referitoare la greșita încadrare juridică, susținându-se că

fapta săvârșită de inculpați constituie infracțiunea de omor calificat.

S-a arătat că agresiunea săvârșită

asupra victimei S.V.C. s-a comis cu aportul tuturor inculpaților din cauză,

actele de violență exercitate inițial de inculpații L.S.D. și L.C.C. fiind

continuate de inculpatul Z.T., acesta din urmă lovind victima în zona capului,

toracelui și a spatelui. Toate aceste lovituri aplicate cu intensitate mare au

cauzat împreună decesul victimei S.V.C.

Ca urmare, s-a concluzionat că

încadrarea juridică corectă este aceea de omor calificat și nu de lovituri

cauzatoare de moarte, cum greșit au considerat ambele instanțe.

Deopotrivă, s-a solicitat și majorarea

pedepselor pentru fiecare inculpat în parte subsecvent înlăturării

circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea acestora.

Prin recursul părților civile s-a

solicitat majorarea pedepselor și a daunelor morale stabilite în sarcina

inculpaților prin hotărârile pronunțate în cauză.

La rândul lor, inculpații L.S.D. și L.C.C.

au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., susținute cu aceleași critici formulate și la judecata în apel.

S-a arătat că inculpații nu au

intenționat decât lovirea victimei și nu au urmărit și prevăzut în niciun fel

uciderea acesteia.

În consecință, fapta săvârșită

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală

prevăzută de art. l 81 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat

reindividualizarea pedepselor în cuantum și ca modalitate de executare.

În fine, inculpatul Z.T. a criticat

decizia instanței de apel pentru incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., atras în cauză de greșita condamnare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen.

În esență, a fost invocată

insuficiența probelor în acuzare, făcându-se referire în acest sens la

considerentele instanței de fond avute în vedere la pronunțarea soluției de

achitare.

În subsidiar, în cadrul criticii

referitoare la greșita individualizare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea unui

regim sancționator mai blând, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei.

Examinând cauza în raport de criticile

formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație si Justiție

constată fondat numai recursul inculpatului Z.T. și neîntemeiate susținerile

procurorului și ale inculpaților L.S.D. și L.C.C.

Solicitând schimbarea de încadrare

juridică din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., acuzarea invocă grava eroare săvârșită de instanțe în evaluarea

probatoriului și stabilirea stării de fapt.

Se susține, în esență, că instanțele

de judecată nu au analizat corespunzător poziția subiectivă a inculpaților în

săvârșirea agresiunii, considerându-se eronat că inculpații nu au intenționat

uciderea victimei deși numărul și intensitatea loviturilor aplicate, dar mai

ales zona vizată, demonstrează că inculpații au prevăzut și, chiar dacă nu au

urmărit uciderea victimei, au acceptat producerea rezultatului periculos pentru

viață.

Susținerile nu sunt întemeiate.

Pentru a se reține infracțiunea de

omor nu este suficient ca victima să fi încetat din viață. Este deopotrivă

necesar să se stabilească, în contextul tuturor împrejurărilor cauzei, că

agresorul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau

acceptat producerea acestui rezultat.

În speță însă circumstanțele concrete

în care s-a desfășurat agresiunea demonstrează că inculpații L.S.D. și L.C.C. au

executat o activitate intenționată de lovire a victimei, prin care s-a urmărit

cel mult producerea unei vătămări corporale, iar, în ceea ce privește rezultatul

morții victimei, acesta a lipsit din câmpul reprezentării inculpaților, deși

aveau posibilitatea și trebuia să îl prevadă.

De subliniat că lovirea repetată cu

pumnul și palma în zona feței și a capului nu produce în mod obișnuit decesul

persoanei.

Din concluziile provizorii formulate

de I.M.L. Târgu Mureș rezultă că moartea victimei a fost consecința paraliziei

sistemului nervos central produsă de un hematom extradural temporal drept și

edem cerebral subsecvent. Victima a prezentat leziuni traumatice la nivelul

buzei inferioare, buzei superioare, pavilionul urechii drepte și stângi,

infiltrat epicranian temporal drept, inclusiv mușchii temporali și

parieto-temporal stâng.

Leziunile se puteau produce prin

lovituri directe repetate cu pumnul și palma.

Concluziile raportului medico-legal de

autopsie confirmă mențiunile din raportul provizoriu, stabilindu-se că între

leziunile traumatice, produse prin lovire cu pumnul și palma, și deces există

legătură de cauzalitate directă.

Același raport medico-legal cuprinde

și explicația producerii morții. Hematomul extradural evoluează în mod

caracteristic cu interval liber de câteva ore, durată în care nu se manifestă

clinic, după care, se instalează simptome ce culminează cu intrarea în stare de

comă și deces.

Ca urmare, modalitatea și

împrejurările comiterii faptei, și anume, lovirea victimei cu pumnul și palma

în zona feței și a capului, nu confirmă intenția inculpaților L.S.D. și L.C.C. de

a suprima viața victimei.

Nu s-au folosit obiecte contondente si

nici nu s-a stabilit ca loviturile să fi fost aplicate cu o mare intensitate,

situația în care, în acord cu instanțele anterioare, Înalta Curte constată că

fapta săvârșită de inculpații L.S.D. și L.C.C. a fost corespunzător

caracterizată juridic ca infracțiune de loviri cauzatoare de moarte, neexistând

elemente care să susțină pretinsa intenție de omor invocată de către procuror.

Pe de altă parte, nu poate fi primită

nici cererea inculpaților inculpații L.S.D. și L.C.C. în sensul reținerii

infracțiunii de vătămare corporală având în vedere rezultatul morții victimei,

ceea ce exclude încadrarea juridică solicitată.

S-a stabilit cu certitudine că

agresiunea săvârșită de inculpați a constituit cauza directă și necondiționată

a morții victimei, rezultat în a cărui prezență nu se mai poate vorbi de o

faptă prin care să se fi adus atingere integrității corporale a persoanei.

În schimb, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că decizia instanței de apel este criticabilă pentru greșita

condamnare a inculpatului Z.T. drept coautor la infracțiunea de loviri

cauzatoare de moarte.

Așa cum reiese din probatoriul

administrat în cauză, cu referire la declarațiile inculpaților și ale

martorilor oculari V.D.I., S.A., V.R., T.P.A., V.C.A., V.I.G., C.E. și S.A.C.,

conflictul din 21 august 2009 s-a desfășurat între inculpații L.S.D. și L.C.C. și

victima S.V.C. în două etape, prima consumată între victimă și inculpatul L.S.D.

și cea de-a doua, între victimă și inculpații L.S.D. și L.C.C.

Referitor la prima fază a conflictului

a rezultat că inculpatul L.S.D. a fost cel care a aplicat victimei mai multe

lovituri, singura reacție a victimei fiind de a se proteja de loviturile

primite.

După acest prim atac, agresiunea a

fost continuată de inculpatul L.C.C., acesta împreună cu coinculpatul L.S.D. aplicând

victimei mai multe lovituri cu pumnul, inclusiv în zona cefei.

În această fază a intervenit martora V.D.I.,

administratorul barului unde s-a consumat agresiunea căreia victima i-a spus că

o doare foarte tare capul. Martora a constatat că victima prezenta o umflătură

în zona tâmplei, deasupra urechii drepte.

T.P.A. și V.C.A., martori oculari ai

incidentului, nu au confirmat exercitarea vreunui act de violență de către

inculpatul Z.P.

Conduita violentă a inculpatului Z.T. a

fost susținută, dintre toate persoanele prezente la locul comiterii agresiunii,

doar de martorii C.E. și S.A.C.

Prin declarațiile formulate, martorul

C.E. a menționat că inculpatul Z.T. lovise victima în zona capului.

Tot astfel, martorul S.A.C. a declarat

că inculpatul i-a aplicat victimei o palmă.

Deși declarațiile acestor martorii au

fost formulate în defavoarea inculpatului Z.T., Înalta Curte constată că

intervenția pur spontană și nesemnificativă a inculpatului în conflict nu poate

fi considerată ca relevantă în producerea rezultatului morții.

Loviturile periculoase pentru viață au

fost aplicate victimei înaintea intervenției inculpatului Z.T., agresiunea

săvârșită de inculpații Lazăr constituind unica cauză a decesului victimei.

Celelalte lovituri, de mică

intensitate, aplicate victimei după exercitarea actelor de violență inițiale

nefiind în legătură cauzală cu decesul, potrivit raportului de autopsie

efectuat în cauză.

Așa cum s-a arătat, victima acuza

dureri puternice de cap înainte de sosirea inculpatului în bar, martora V.D.I. percepând

nemijlocit hematomul extradural temporal drept, victima avea „o umflătură în

zona tâmplei drepte”.

Or, prin raportul medico-legal

efectuat în cauză, s-a stabilit că moartea victimei era consecința paraliziei

sistemului nervos central produsă ca urmare a unui hematom extradural temporal

drept și edem cerebral subsecvent.

Prin urmare, chiar reținând

intervenția inculpatului Z.T., prin luarea în considerare a declarațiilor

formulate în cauză de martorii C.E. și S.A.C., nu se poate considera că acesta

a contribuit în vreun fel la decesul victimei.

Este adevărat că pentru existența

coautoratului nu este necesar că toți participanții să își aducă simultan

contribuția la comiterea faptei și nu interesează nici valoarea contributivă

separată a fiecărui participant la producerea rezultatului vătămător însă, în

cazul în speță, nu se poate vorbi de o participatie penală din partea

inculpatului Z.T.

Din nicio probă a dosarului nu rezultă

existența vreunei înțelegeri prealabile în vederea comiterii faptei care să îl

implice și pe inculpatul Z.T.

Acesta a fost total străin de

hotărârea infracțională a inculpaților L.S.D. și L.C.C., prezența lui la locul

incidentului fiind pur întâmplătoare, după cum nici actele de violență

exercitate asupra victimei nu au avut vreo legătură cu agresiunea săvârșită

inițial de ceilalți inculpați.

În consecință, decizia instanței de

apel care a reținut vinovăția inculpatului Z.T. este greșită.

Ca atare, admițând recursul acestui

inculpat conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia

instanței de apel va fi casată în parte, în ceea ce privește greșita condamnare

a inculpatului Z.T. și, în rejudecare, se va menține soluția de achitare

pronunțată de prima instanță.

Corespunzător soluției de achitare

pronunțată față de acest inculpat va fi înlăturată dispoziția instanței de apel

în sensul obligării inculpatului Z.T. la plata de despăgubiri materiale și

daune morale către părțile civile S.A.A. și S.I.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor pentru inculpații L.S.D. și L.C.C., Înalta Curte

constată că la stabilirea acestora s-a avut în vedere natura și importanța

valorilor sociale lezate, caracterul și gravitatea urmărilor și contribuția

concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei.

Pe de altă parte, s-a ținut seama de

datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita acestora înainte și

după săvârșirea infracțiunii, precum și comportamentul victimei, elemente care

au permis coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Nu există temeiuri care să justifice

reducerea cuantumului pedepselor sub limita deja stabilită sau înlocuirea

modalității de executare.

Ca atare, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., vor fi

respinse, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de inculpații L.S.D. și

L.C.C. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, constatând

legalitatea și temeinicia deciziei atacate sub toate aspectele invocate.

Totodată, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. a) C. proc. pen., recursurile declarate de părțile civile S.A.A. și

S.l. împotriva aceleiași decizii vor fi respinse ca tardiv formulate.

Potrivit art. 385

3

C. proc.

pen., cu referire la art. 363 alin. (3) teza Il-a din același cod, termenul de

recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și începe să curgă,

pentru partea care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, de la data

comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Potrivit art. 385

3

C. proc.

pen., cu referire la art. 363 alin. (3) teza Il-a din același cod, termenul de

recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și începe să curgă,

pentru partea care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, de la data

comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Cum decizia pronunțată în apel a fost

comunicată părților civile la data de 26 octombrie 2011 și, respectiv, la 28

octombrie 2011, conform dovezilor aflate la dosar apel, Înalta Curte constată

că recursurile formulate în cauză la data de 22 noiembrie 2011 au fost

declarate peste termenul legal.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

Z.T. împotriva deciziei penale nr. 68 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia atacată

numai cu privire la greșita condamnare a inculpatului Z.T. și greșita sa

obligare la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale acordate părților

civile S.A.A. și S.l. și, în rejudecare:

Înlătură dispoziția instanței de apel

privind condamnarea inculpatului Z.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., și menține soluția de achitare

pronunțată față de acest inculpat prin sentința penală nr. 53 din 4 aprilie

2011 a Tribunalului Mureș, secția penală.

Înlătură dispoziția instanței de apel

privind obligarea inculpatului Z.T. la plata daunelor morale acordate părților

civile S.A.A. și S.l., astfel cum au fost majorate în apel, precum și la plata

celorlalte despăgubiri materiale acordate acelorași părți civile prin hotărârea

instanței de fond.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de inculpații

L.S.D. și L.C.C. și, ca tardiv formulate, recursurile declarate de părțile

civile S.A.A. și S.I. împotriva aceleiași decizii.

Suma de 300 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.T. se

suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții intimați inculpați L.S.D.

și L.C.C. la plata sumei de câte 275 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile S.A.A.

și S.I. la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

aprilie 2012.