ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1314/2012

Asupra recursurilor penale de față constată: Prin sentința penală nr. 53 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 3040/102/2009, s-a dispus: I. Î n baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului L.C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției de la 23 august 2009 la 16 octombrie 2009. II. Î n baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (l) lit. a) și alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului L.S.D.

la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. III. În baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului Z.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. l83 C. pen. În baza art. 346 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. l4 alin. (3) C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile S.A.A. și S.I. și: Au fost obligați inculpații L.C.C. și L.S.D., în solidar, către fiecare parte civilă, la plata sumei de 25.000 EURO, în echivalent lei la cursul oficial din ziua plății, cu titlu de daune morale, precum și la plata de despăgubiri materiale, în sumă de 17.142,99 lei, către partea civilă S.A.A., și în sumă de 1.707,70 lei către partea civilă S.I.

Au fost obligați aceeași inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La data de 21 august 2009, în jurul orelor 19,00, inculpații L.S.D. și L.C.C., însoțiți de martorii T.P.A. și C.E., s-au deplasat la domiciliul martorei V.O.L., vizită în cursul căreia au primit amenințări prin telefon de la o persoană necunoscută. Inculpații au bănuit că amenințările primite proveneau din martorului S.I., prieten cu fratele victimei S.I. și, indirect, cu victima S.V.C. Între inculpații din cauză și martorul S.I. exista o relație conflictuală generată de împrejurarea că martorul S.A.C. fusese agresat de fratele victimei S.I.

cu o săptămână înainte. În aceeași zi, în jurul orelor 21-22.00, inculpații L.C.C. și L.S.D. s-au deplasat la barul aparținând A.F. V.R. din comuna Miheșu de Câmpie, administrat de martora V.D.I. Mai întâi, a intrat în local inculpatul L.S. care i-a cerut socoteală victimei S.V.C. pentru telefonul pe care îl primise anterior de la fratele său. Victima nu i-a dat un răspuns și a proferat cuvinte jignitoare la adresa mamei inculpatului. Cei doi au început să se împingă reciproc, victima apărându-se de loviturile pe care i le aplica inculpatul. După câteva minute, a apărut și inculpatul L.C.C., acesta la rândul său aplicând victimei două palme în zona feței. Ca urmare a loviturilor primite de la inculpați, victima s-a prăbușit la pământ.

La scurt timp după actele de violență exercitate de inculpații L.S.D. și L.C.C., a intervenit în conflict și inculpatul Z.T. Acesta s-a apropiat de masa lângă care se afla victima și a lovit-o de câteva ori în zona capului, toracelui și spatelui. După câteva minute a intrat în bar tatăl inculpaților L. Martorul a stat cu victima la masă circa 10-20 minute, după care a intrat în bar și agentul de poliție G.I., anunțat despre incidentul în care fusese implicată victima S.V.C. Victima a plecat singură spre casă și, după ce a ajuns la locuință, le-a spus membrilor familiei sale că fusese lovită de inculpații Lazăr. A doua zi dimineață, în jurul orelor 6,00, când bunicul victimei S.I. a mers să o trezească, a observat că aceasta era în stare gravă.

Victima nu a mai putut fi salvată, echipajul medical chemat la fața locului constatând decesul victimei. Prin raportul medico-legal efectuat în cauză s-a stabilit că moartea victimei a fost violentă, consecință a stopului cardio-respirator de origine mixtă (centrală și periferică) instalat pe fondul leziunilor traumatice prezentate de hematomul extradural temporal drept, leziunile de părți moi de la nivelul buzelor, nasului, pavilionului urechilor și epicraniului complicate cu aspirat sanguin pulmonar. Mecanismul de producere a leziunilor putea fi cel de loviri repetate directe cu pumnul, mâna și genunchiul, între leziunile descrise și deces existând o legătură de cauzalitate directă. În raport de starea de fapt expusă, prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 183 C. pen., rezultând că inculpații L.S.D.

și L.C.C. au acționat cu intenție în ceea ce privește agresarea victimei și din culpă în ceea ce privește moartea victimei. Cu privire la inculpatul Z.T., prima instanță a constatat că probele administrate în cauză nu îl indică ca participant la producerea leziunilor periculoase pentru viață. Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de părțile civile S.A.A. și S.I., inculpații L.S.D. și L.C.C. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș. Prin apelul procurorului și al părților civile a fost criticată greșita încadrare juridică dată faptei reținute în sarcina inculpaților, susținându-se că aceștia au acționat cu indirectă în ceea ce privește moartea victimei, poziție subiectivă specifică infracțiunii de omor calificat.

De asemenea, a fost criticată concluzia instanței de fond în ceea ce privește neimplicarea inculpatului Z.T. în comiterea agresiunii săvârșite asupra victimei infracțiunii, invocându-se în acest sens probatoriu administrat în cauză, cu referire la declarațiile martorilor din proces. S-a solicitat și majorarea daunelor morale, având în vedere pierderea suferită prin fapta ilicită a inculpaților. Și în apelul inculpaților L.S.D. și L.C.C. a fost invocată criticată referitoare la greșita încadrare juridică, solicitându-se reținerea în cauză a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 182 C. pen. De asemenea, s-a solicitat respingerea apelurilor formulate de părțile civile ca fiind tardiv introduse.

Prin decizia penală nr. 68 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și părțile civile S.A.A. și S.I. și desființată în parte sentința atacată numai în ceea ce privește greșita achitare a inculpatului Z.T. și stabilirea cuantumului daunelor morale, în rejudecare: În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Z.T., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen. A majorat cuantumul daunelor morale acordate în cauză, dispunându-se obligarea solidară a inculpaților L.S.D., L.C.C.

și Z.T. la plata sumei de câte 30.000 EURO către părțile civile S.A.A. și S.I. S-a dispus obligarea solidară a inculpaților L.S.D., L.C.C. și Z.T. la plata celorlalte sume acordate de prima instanță cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea acelorași părți civile. A fost obligat inculpatul Z.T. la plata sumei de 1.400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații L.S.D. și L.C.C. împotriva aceleiași sentințe. În esență, instanța de apel a constatat că probele administrate în cauză demonstrează vinovăția inculpaților L.S.D. și L.C.C., dar și a inculpatului Z.T., fapta fiind comisă cu praeterintenție, adică cu știință în ceea ce privește lovirea victimei și din culpă în ceea ce privește moartea victimei, ceea ce atrage încadrarea juridică în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.

Vinovăția inculpatului Z.T. a fost reținută în apel pe baza declarațiilor martorilor C.E. și S.A., probatoriu care confirma că inculpatul aplicase victimei o palmă. De asemenea, au fost menționate și declarațiile martorilor V.R.L. și V.D.I., concluzionându-se că loviturile aplicate victimei de inculpatul Z.T. alături de cele aplicate de inculpații L.S.D. și L.C.C. aveau legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei. Ca atare, reținând și aportul inculpatului Z.T. la comiterea faptei, instanța de apel a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție, și obligarea la plata daunelor morale și materiale alături de ceilalți inculpați din cauză.

În considerentele deciziei din apel au fost au fost examinate criticile părților inculpaților, părțile civile și ale procurorului invocate în susținerea cererilor privind greșita încadrare juridică și indicate motivele pentru care nu au fost primite solicitările formulate și menținută sub aceste aspecte hotărârea primei instanțe. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, părțile civile S.I. și S.A.A. și inculpații L.S.D., L.C.C. și Z.T. Prin recursul procurorului a fost reiterată critica referitoare la greșita încadrare juridică, susținându-se că fapta săvârșită de inculpați constituie infracțiunea de omor calificat. S-a arătat că agresiunea săvârșită asupra victimei S.V.C.

s-a comis cu aportul tuturor inculpaților din cauză, actele de violență exercitate inițial de inculpații L.S.D. și L.C.C. fiind continuate de inculpatul Z.T., acesta din urmă lovind victima în zona capului, toracelui și a spatelui. Toate aceste lovituri aplicate cu intensitate mare au cauzat împreună decesul victimei S.V.C. Ca urmare, s-a concluzionat că încadrarea juridică corectă este aceea de omor calificat și nu de lovituri cauzatoare de moarte, cum greșit au considerat ambele instanțe. Deopotrivă, s-a solicitat și majorarea pedepselor pentru fiecare inculpat în parte subsecvent înlăturării circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea acestora. Prin recursul părților civile s-a solicitat majorarea pedepselor și a daunelor morale stabilite în sarcina inculpaților prin hotărârile pronunțate în cauză.

La rândul lor, inculpații L.S.D. și L.C.C. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., susținute cu aceleași critici formulate și la judecata în apel. S-a arătat că inculpații nu au intenționat decât lovirea victimei și nu au urmărit și prevăzut în niciun fel uciderea acesteia. În consecință, fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. l 81 C. pen. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor în cuantum și ca modalitate de executare. În fine, inculpatul Z.T. a criticat decizia instanței de apel pentru incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., atras în cauză de greșita condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În esență, a fost invocată insuficiența probelor în acuzare, făcându-se referire în acest sens la considerentele instanței de fond avute în vedere la pronunțarea soluției de achitare. În subsidiar, în cadrul criticii referitoare la greșita individualizare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea unui regim sancționator mai blând, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație si Justiție constată fondat numai recursul inculpatului Z.T. și neîntemeiate susținerile procurorului și ale inculpaților L.S.D. și L.C.C. Solicitând schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., acuzarea invocă grava eroare săvârșită de instanțe în evaluarea probatoriului și stabilirea stării de fapt.

Se susține, în esență, că instanțele de judecată nu au analizat corespunzător poziția subiectivă a inculpaților în săvârșirea agresiunii, considerându-se eronat că inculpații nu au intenționat uciderea victimei deși numărul și intensitatea loviturilor aplicate, dar mai ales zona vizată, demonstrează că inculpații au prevăzut și, chiar dacă nu au urmărit uciderea victimei, au acceptat producerea rezultatului periculos pentru viață. Susținerile nu sunt întemeiate. Pentru a se reține infracțiunea de omor nu este suficient ca victima să fi încetat din viață. Este deopotrivă necesar să se stabilească, în contextul tuturor împrejurărilor cauzei, că agresorul și-a reprezentat posibilitatea morții victimei și că el a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat.

În speță însă circumstanțele concrete în care s-a desfășurat agresiunea demonstrează că inculpații L.S.D. și L.C.C. au executat o activitate intenționată de lovire a victimei, prin care s-a urmărit cel mult producerea unei vătămări corporale, iar, în ceea ce privește rezultatul morții victimei, acesta a lipsit din câmpul reprezentării inculpaților, deși aveau posibilitatea și trebuia să îl prevadă. De subliniat că lovirea repetată cu pumnul și palma în zona feței și a capului nu produce în mod obișnuit decesul persoanei. Din concluziile provizorii formulate de I.M.L. Târgu Mureș rezultă că moartea victimei a fost consecința paraliziei sistemului nervos central produsă de un hematom extradural temporal drept și edem cerebral subsecvent.

Victima a prezentat leziuni traumatice la nivelul buzei inferioare, buzei superioare, pavilionul urechii drepte și stângi, infiltrat epicranian temporal drept, inclusiv mușchii temporali și parieto-temporal stâng. Leziunile se puteau produce prin lovituri directe repetate cu pumnul și palma. Concluziile raportului medico-legal de autopsie confirmă mențiunile din raportul provizoriu, stabilindu-se că între leziunile traumatice, produse prin lovire cu pumnul și palma, și deces există legătură de cauzalitate directă. Același raport medico-legal cuprinde și explicația producerii morții. Hematomul extradural evoluează în mod caracteristic cu interval liber de câteva ore, durată în care nu se manifestă clinic, după care, se instalează simptome ce culminează cu intrarea în stare de comă și deces.

Ca urmare, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, și anume, lovirea victimei cu pumnul și palma în zona feței și a capului, nu confirmă intenția inculpaților L.S.D. și L.C.C. de a suprima viața victimei. Nu s-au folosit obiecte contondente si nici nu s-a stabilit ca loviturile să fi fost aplicate cu o mare intensitate, situația în care, în acord cu instanțele anterioare, Înalta Curte constată că fapta săvârșită de inculpații L.S.D. și L.C.C. a fost corespunzător caracterizată juridic ca infracțiune de loviri cauzatoare de moarte, neexistând elemente care să susțină pretinsa intenție de omor invocată de către procuror. Pe de altă parte, nu poate fi primită nici cererea inculpaților inculpații L.S.D.

și L.C.C. în sensul reținerii infracțiunii de vătămare corporală având în vedere rezultatul morții victimei, ceea ce exclude încadrarea juridică solicitată. S-a stabilit cu certitudine că agresiunea săvârșită de inculpați a constituit cauza directă și necondiționată a morții victimei, rezultat în a cărui prezență nu se mai poate vorbi de o faptă prin care să se fi adus atingere integrității corporale a persoanei. În schimb, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că decizia instanței de apel este criticabilă pentru greșita condamnare a inculpatului Z.T. drept coautor la infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. Așa cum reiese din probatoriul administrat în cauză, cu referire la declarațiile inculpaților și ale martorilor oculari V.D.I., S.A., V.R., T.P.A., V.C.A., V.I.G., C.E.

și S.A.C., conflictul din 21 august 2009 s-a desfășurat între inculpații L.S.D. și L.C.C. și victima S.V.C. în două etape, prima consumată între victimă și inculpatul L.S.D. și cea de-a doua, între victimă și inculpații L.S.D. și L.C.C. Referitor la prima fază a conflictului a rezultat că inculpatul L.S.D. a fost cel care a aplicat victimei mai multe lovituri, singura reacție a victimei fiind de a se proteja de loviturile primite. După acest prim atac, agresiunea a fost continuată de inculpatul L.C.C., acesta împreună cu coinculpatul L.S.D. aplicând victimei mai multe lovituri cu pumnul, inclusiv în zona cefei. În această fază a intervenit martora V.D.I., administratorul barului unde s-a consumat agresiunea căreia victima i-a spus că o doare foarte tare capul.

Martora a constatat că victima prezenta o umflătură în zona tâmplei, deasupra urechii drepte. T.P.A. și V.C.A., martori oculari ai incidentului, nu au confirmat exercitarea vreunui act de violență de către inculpatul Z.P. Conduita violentă a inculpatului Z.T. a fost susținută, dintre toate persoanele prezente la locul comiterii agresiunii, doar de martorii C.E. și S.A.C. Prin declarațiile formulate, martorul C.E. a menționat că inculpatul Z.T. lovise victima în zona capului. Tot astfel, martorul S.A.C. a declarat că inculpatul i-a aplicat victimei o palmă. Deși declarațiile acestor martorii au fost formulate în defavoarea inculpatului Z.T., Înalta Curte constată că intervenția pur spontană și nesemnificativă a inculpatului în conflict nu poate fi considerată ca relevantă în producerea rezultatului morții.

Loviturile periculoase pentru viață au fost aplicate victimei înaintea intervenției inculpatului Z.T., agresiunea săvârșită de inculpații Lazăr constituind unica cauză a decesului victimei. Celelalte lovituri, de mică intensitate, aplicate victimei după exercitarea actelor de violență inițiale nefiind în legătură cauzală cu decesul, potrivit raportului de autopsie efectuat în cauză. Așa cum s-a arătat, victima acuza dureri puternice de cap înainte de sosirea inculpatului în bar, martora V.D.I. percepând nemijlocit hematomul extradural temporal drept, victima avea „o umflătură în zona tâmplei drepte”. Or, prin raportul medico-legal efectuat în cauză, s-a stabilit că moartea victimei era consecința paraliziei sistemului nervos central produsă ca urmare a unui hematom extradural temporal drept și edem cerebral subsecvent.

Prin urmare, chiar reținând intervenția inculpatului Z.T., prin luarea în considerare a declarațiilor formulate în cauză de martorii C.E. și S.A.C., nu se poate considera că acesta a contribuit în vreun fel la decesul victimei. Este adevărat că pentru existența coautoratului nu este necesar că toți participanții să își aducă simultan contribuția la comiterea faptei și nu interesează nici valoarea contributivă separată a fiecărui participant la producerea rezultatului vătămător însă, în cazul în speță, nu se poate vorbi de o participatie penală din partea inculpatului Z.T. Din nicio probă a dosarului nu rezultă existența vreunei înțelegeri prealabile în vederea comiterii faptei care să îl implice și pe inculpatul Z.T.

Acesta a fost total străin de hotărârea infracțională a inculpaților L.S.D. și L.C.C., prezența lui la locul incidentului fiind pur întâmplătoare, după cum nici actele de violență exercitate asupra victimei nu au avut vreo legătură cu agresiunea săvârșită inițial de ceilalți inculpați. În consecință, decizia instanței de apel care a reținut vinovăția inculpatului Z.T. este greșită. Ca atare, admițând recursul acestui inculpat conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia instanței de apel va fi casată în parte, în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatului Z.T. și, în rejudecare, se va menține soluția de achitare pronunțată de prima instanță. Corespunzător soluției de achitare pronunțată față de acest inculpat va fi înlăturată dispoziția instanței de apel în sensul obligării inculpatului Z.T.

la plata de despăgubiri materiale și daune morale către părțile civile S.A.A. și S.I. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpații L.S.D. și L.C.C., Înalta Curte constată că la stabilirea acestora s-a avut în vedere natura și importanța valorilor sociale lezate, caracterul și gravitatea urmărilor și contribuția concretă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei. Pe de altă parte, s-a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita acestora înainte și după săvârșirea infracțiunii, precum și comportamentul victimei, elemente care au permis coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege. Nu există temeiuri care să justifice reducerea cuantumului pedepselor sub limita deja stabilită sau înlocuirea modalității de executare.

Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de inculpații L.S.D. și L.C.C. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, constatând legalitatea și temeinicia deciziei atacate sub toate aspectele invocate. Totodată, în temeiul art. 385 15 pct. l lit. a) C. proc. pen., recursurile declarate de părțile civile S.A.A. și S.l. împotriva aceleiași decizii vor fi respinse ca tardiv formulate. Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) teza Il-a din același cod, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și începe să curgă, pentru partea care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) teza Il-a din același cod, termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și începe să curgă, pentru partea care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, de la data comunicării copiei de pe dispozitivul hotărârii. Cum decizia pronunțată în apel a fost comunicată părților civile la data de 26 octombrie 2011 și, respectiv, la 28 octombrie 2011, conform dovezilor aflate la dosar apel, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză la data de 22 noiembrie 2011 au fost declarate peste termenul legal. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul Z.T. împotriva deciziei penale nr. 68 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la greșita condamnare a inculpatului Z.T. și greșita sa obligare la plata despăgubirilor civile și a daunelor morale acordate părților civile S.A.A. și S.l. și, în rejudecare: Înlătură dispoziția instanței de apel privind condamnarea inculpatului Z.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., și menține soluția de achitare pronunțată față de acest inculpat prin sentința penală nr. 53 din 4 aprilie 2011 a Tribunalului Mureș, secția penală.

Înlătură dispoziția instanței de apel privind obligarea inculpatului Z.T. la plata daunelor morale acordate părților civile S.A.A. și S.l., astfel cum au fost majorate în apel, precum și la plata celorlalte despăgubiri materiale acordate acelorași părți civile prin hotărârea instanței de fond. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de inculpații L.S.D. și L.C.C. și, ca tardiv formulate, recursurile declarate de părțile civile S.A.A. și S.I. împotriva aceleiași decizii. Suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.T. se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții intimați inculpați L.S.D. și L.C.C. la plata sumei de câte 275 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile S.A.A. și S.I. la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2012.