ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului declarat de petenta V.M., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 94/R din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibil recursul penal declarat de petenta V.M., împotriva Sentinței penale nr. 143 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

A obligat recurentul să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare în recurs.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Oradea, a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 143 din 17 iunie 2013 Tribunalul S.M. în baza articolului 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins plângerea formulată de petenta V.M. împotriva Rezoluției din 16 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr. 513/P/2011, menținută prin rezoluția din 14 ianuarie 2013 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dată în dosarul nr. 637/IL2/2012.

În baza articolului 192 aliniat 2 C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 200 cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea cu care petenta V.M. a învestit instanța solicitând desființarea rezoluției procurorului din data de 26 aprilie 2012 dată în dosarul nr. 513/P/2011, în care s-a concluzionat că moartea fiicei sale s-a datorat asfixiei mecanice prin înec, nefiind suspiciuni care să ateste alte cauze ale morții.

Urmare a acestei soluții a formulat plângere la prim procurorul Parchetului Curții de Apel Oradea, care a menținut aspectele constatate de prim procurorul Parchetului Tribunalului Satu Mare.

Petenta arată că ancheta penală desfășurată de peste doi ani este sumară și se bazează pe depozițiile unui martor, numitul O.G., care în declarația dată în cursul urmăririi penale arată că în data de 19 decembrie 2010, orele 14,20 circulând pe podul Golescu din municipiu a văzut o persoană de sex feminin care circula pe aleea pietonală în apropierea balustradei podului, pe care a întrebat-o ce vrea să facă, moment în care aceasta i-a întors spatele și s-a aruncat în apele râului Someș. Martorul declară că el se afla în mașină când s-a întâmplat acest lucru și până a oprit autoturismul și a venit la locul unde o văzuse inițial, însă aceasta era dusă de ape, după care a sunat la numărul de urgențe 112.

În opinia petentei, depoziția acestui martor naște serioase semne de întrebare raportat la derularea evenimentelor, deoarece cei de la ISU nu s-au deplasat la locul unde s-a anunțat și petrecut evenimentelor, ci la 50 metri în aval după Podul Galben, unde s-a găsi cadavrul la marginea apei, iar raportat la ora indicată de martor, în 7 minute a fost dusă de apele semiînghețate pe o distanță de 3 - 4 km, ape care la acel moment aveau un nivel scăzut, cu fundul plin de asperități și rădăcini și crengi care ar fi putut agăța cadavrul și față de adâncimea mică a apei forța curentului apei curgătoare nu ar fi permis deplasarea cadavrului pe o distanță atât de mare într-un interval atât de scurt.

În opinia petentei, întrebarea care se naște și care nu-și găsește răspunsul în cadrul anchetei penale este de unde au știut cei de la ISU unde să se deplaseze, când martorul audiat a anunțat că evenimentul s-a petrecut pe podul Golescu și era normal să-l fi căutat și contactat pe acesta, după care să înceapă căutările în aval de pod.

Petenta mai arată că în declarația succintă pe care a dat-o organelor de poliție și-a manifestat nemulțumirea față de faptul că nu i s-a permis să se ducă la locul unde a fost găsit cadavrul, iar la ora 18 când a ajuns la morgă hainele erau uscate.

De asemenea, în legătura cu ruptura de stem constatată de medicul legist cu ocazia autopsierii cadavrului, la explicarea cauzei producerii acestei leziuni se folosește termenul de probabil care s-a datorat căderii de la înălțimea podului în apele Someșului, dar o altă explicație cu privire la mecanismul de producere a leziunii nu este constatată științific, existând dubii că ea s-ar fi putut produce și datorită altor cauze mecanice.

Pentru excluderea oricăror suspiciuni și dubii trebuia în opinia petentei să se trimită raportul de autopsie Laboratorului Interjudețean de medicină Legală Cluj care să concluzioneze din punct de vedere științific mecanismul producerii leziunii fără să se lanseze în probabilități.

S-a arătat că analiza plângerii formulate prin prisma motivelor invocate și verificarea actelor și lucrărilor efectuate în faza actelor premergătoare de organul de urmărire penală au format convingerea instanței cu privire la faptul că plângerea formulată nu este fondată.

Astfel, lecturarea referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale în cauză, referat care face o amplă analiză a probelor administrate și a coroborării acestora între ele a evidențiat faptul că la data de 19 decembrie 2010 lucrătorii din cadrul ISU Satu Mare au scos din apele râului Someș cadavrul unei persoane de sex feminin, care anterior s-a aruncat de pe podul Golescu din municipiu.

Aspectul legat de faptul că victima s-a aruncat de pe pod este relatat de martorul O.G., care a văzut momentul în care aceasta a plonjat în apele răului, el fiind cel care a apelat serviciul de urgență 112 pentru a anunța acest lucru, iar raportul medico legal de autopsie efectuat în cauză a concluzionat că moartea s-a datorat asfixiei mecanice prin înec, survenit în râul Someș, iar la examenul extern al cadavrului s-a constatat prezența unei escoriații superficiale de 1/0,5 cm la baza piramidei nazale, pe versantul drept, iar la examenul intern -sa constatat fractură nedislocată a sternului la nivelul unghiului sternal, leziuni care s-au putut produce cu ocazia căderii victimei de la înălțime în râul Someș, ele neavând însă legătură cu decesul victimei.

S-a arătat că, criticile formulate de petentă referitor la concluziile raportului medico legal de autopsie sunt totalmente nefondate, atâta vreme cât acest raport stabilește în mod cert mecanismul de producere a fracturii nedislocate a sternului, nelăsând loc nici unei interpretări cu privire la o altă cauză care ar fi putut să o determine.

Referitor la întrebarea pe care mama victimei și-o pune și cu referire la care se consideră nelămurită, mai exact de unde au știut cei de la ISU încotro să caute cadavru, atâta vreme cât martorul ocular a anunțat faptul că cineva s-a aruncat în apele râului, iar corpul acestei persoane este dus de ape în aval, este mai mult decât evident de ce nu s-au început căutările chiar de la baza Podului Golescu ci de undeva mai din aval.

Ce s-a întâmplat este mai mult decât regretabil și probabil pentru o mamă este greu de acceptat faptul că fiica ei s-a decis să-și suprime viața, însă cu toată compasiunea pentru această situație, în fața evidențelor, soluția prin care s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică, astfel încât se impune menținerea ei, iar criticile formulate neîntemeiate fiind vor determina respingerea plângerii, incidente fiind în cauză prevederile articolului 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Motivat de respingerea plângerii formulate, s-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, aspect determinat de prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petenta V.M. solicitând admiterea acestuia, criticând hotărârea recurată ca fiind nelegală și temeinică.

Examinând decizia recurată în limitele legii, curtea a constatat că potrivit dispozițiile articolului 278

1

C. proc. pen. plângerea împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale se soluționează de către instanța căreia îi revine competența potrivit legii să judece cauza în primă instanță.

Având în vedere că împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a uzat de calea de atac ordinară a recursului, iar Tribunalul Satu Mare prin sentința atacată a pronunțat o hotărâre definitivă în cauză, văzând dispozițiile art. 416 pct. 6 C. proc. pen. cu referire la 416 pct. 4 teza I C. proc. pen. coroborate cu prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., curtea a respins ca inadmisibil recursul penal declarat de petenta V.M. împotriva Sentinței penale nr. 143 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut-o în întregime.

Împotriva Deciziei penale nr. 94/R din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel petenta V.M.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând apelul formulat de petenta V.M., constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. anterior, plângerea poate fi formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, sau a ordonanței ori, după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.

Așadar, obiectul plângerii formulate în temeiul art. 278

1

din C. proc. pen. anterior îl constituie doar soluțiile de netrimitere în judecată, indiferent de calea procedurală prin care sunt dispuse, iar plângerea formulată împotriva actelor sau măsurilor dispuse de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată reglementate de art. 278

1

C. proc. pen. anterior, este inadmisibilă.

De asemenea, potrivit, art. 278 alin. (8) lit. a), judecătorul pronunță una din următoarele soluții: a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată, iar conform art. 278 alin. (10) C. proc. pen. anterior, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauza de față petenta V.M. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 94/R din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. anterior.

Prin urmare, petentei nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 94/R din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Instanța reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Înalta Curte mai reține că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

De asemenea, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior.

În speță, nu este incidență niciuna dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. anterior, astfel că se impune respingerea apelului formulat ca inadmisibil.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge apelul declarat de petenta V.M. împotriva Sentinței penale nr. 94/R din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, și va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de petenta V.M. împotriva Sentinței penale nr. 94/R din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta petenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 iunie 2014.

Procesat de GGC - AM